Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Lifestyle > „Asta e vacanță de pus pe net!”

„Asta e vacanță de pus pe net!”

Așa a spus un domn de aproximativ 50 de ani, care făcea parte dintr-un grup cu care ne intersectaserăm în excursie, un domn posesor de telefon cu internet, mândru de ceea ce vedea în fața ochilor: o mare ca în filme prinsă minunat prin camera telefonului. Nimic neadevărat: chiar așa era, un peisaj de vis, care cu siguranță a strâns multe comentarii după postare.
Am zâmbit discret, dar nu am sărit cu un dislike (nu am sărit dând din cap a dezaprobare) nici măcar imaginar, pentru că este o felie de viață actuală. Așadar, suntem în plin sezon de vacanțe… și mai toate se perindă pe rețelele sociale, pentru că acolo se duc cam toate vacanțele când se duc.

Ne facem poftă, virtual, unii altora cu teritorii care mai de care, mai apropiate sau mai îndepărtate, mai cunoscute sau mai secrete, acceptabile sau exorbitante, dar toate, fără excepție, neobișnuite. De ce? Pentru că nu te poți afișa cu ceva obișnuit, comun, ceva care să nu stârnească o mică emoție dincolo de ecrane. Un sâmbure de deosebit tot trebuie să aibă.

Călătoriile spun multe despre identitatea sufletească, financiară, relațională, vocațională, despre locul pe care îl ocupă în societate o persoană sau despre ce vrea să se vadă. Să fim serioși, facem asta de… ei bine, de când eram mici. Doar că într-un mod diferit. Ce anume ne întrebam, unii pe alții, în prima zi de școală? Categoric „cea mai cea“ întrebare era: unde ai fost în vacanță? Cei care avuseseră o vacanță petrecută doar la bunici aveau un răspuns „subțire“, iar cei care trecuseră granița erau cei mai tari. Când eram copil, trimiteam vederi de la Costinești sau Azuga car, surpriză, ajungeau odată cu mine acasă sau, dacă aveam noroc cu carul, cu o zi sau două înainte. Le scriam cu pix verde cu pastă parfumată. Tronau cu mândrie două săptămâni pe fața de masă din bucătărie, sprijinite țanțos de vaza cu flori. Acum, un  tânăr elev-călător poate reda ce vede și ce simte printr-o imagine care ajunge instantaneu și la mama, și la tata, și la prieteni, și la rivali de postări.

Departe de mine să fac pe lupul moralist sau să cad în nostalgii, însă uneori prea mult este chiar prea mult. Și mult nu vine doar din cantitate, din frecvență, ci din atitudinea cu care este trăită vacanța respectivă. Este pentru ceilalți ochi sau pentru fericirea proprie? Este în conformitate cu statutul și posibilitățile reale ale personajului principal sau doar o încercare de a impresiona și a escalada virtual un statut râvnit? Sau, mai pe scurt, ce ai vrut să spui cu această postare? Dacă înainte de a posta o imagine dintr-o vacanță ne-am derula rapid câteva întrebări precum: este de folos cuiva? aduc ceva nou? ce spune această poză despre mine?, atunci multe, dar multe afișări ar fi mai aproape de realitate și de eleganță.

Eu? Îmi trăiesc călătoriile, vacanțele, excursiile. Le împărtășesc cu ceilalți atât timp cât au o poveste, ceva de spus și neapărat autenticitate. Adică nu vreau să pară altceva decât sunt. Nici ele, călătoriile, nici eu. În plus, îmi notez idei, linkuri și ponturi din vacanțele reale ale celorlalți. Învăț de la ceilalți, atât timp cât există fluență și adevăr. Omenie și onestitate.

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de iulie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Anca Ghinea
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus