Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Lifestyle > De la Naștere la Botez

De la Naștere la Botez

Decembrie e un timp magic, al soarelui care revine, al întineririi. Acum este solstiţiul de iarnă, când soarele ajunge în cea mai joasă poziţie a sa, când, după ziua cea mai scurtă din an, soarele începe să urce, iar ziua să crească.

Popoarele antice, fie că se închinau zeilor romani, greci sau scandinavi, fie că aduceau ofrande lui Zalmoxis sau lui Mithra, considerau această perioadă o renaştere a soarelui, o întoarcere a luminii. Dacii, spre exemplu, aveau credința că, din acest moment, soarele începe să crească şi, din moş cum era, începe să „întinerească“.

Naşterea Domnului  a fost introdusă în calendarul praznicelor creştine abia din secolul al IV-lea. Sărbătoarea, stabilită, după mai multe discuţii, pe 25 decembrie, a preluat şi „creştinat“ vechile serbări ale saturnaliilor (petreceri romane ale solstiţiului de iarnă, când cetăţenii imperiului marcau fie naşterea zeilor, fie îi venerau pe Saturn, zeul timpului, şi pe soţia acestuia, Ops, zeiţa pământului rodnic) ori, sub influenţa zeului persan Mithra, a naşterii Soarelui invincibil, Dies natalis Solis Invicti.

Pregătirea marelui praznic

La saturnalii, dar şi la calendele lui ianuarie, serbare de început de an instituită la mijlocul secolului I de Iulius Cezar, se sacrificau porci, iar capetele lor se puneau pe altarul zeului Saturn. La calendele lui ianuarie, se făceau daruri, se petrecea, se făceau prognoze pentru noul an. După apariţia creştinismului, obiceiurile s-au păstrat. Praznicul Naşterii Domnului este precedat de Ignat, Sfântul Ignatie Teoforul (purtătorul de Dumnezeu), când are loc sacrificiul ritualic al porcului, pe lângă praznicul sfântului care ar fi fost unul dintre copiii pe care Hristos i-a luat în braţe, zicând: „Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-și mâinile peste ei“. (Marcu 10, 15-16)  Sângele porcului, spune credinţa populară, este vindecător şi magic, el ajută oamenii să fie sănătoşi şi soarele să crească.

Bună dimineaţa la Moş Ajun!

24 decembrie este Ajunul Crăciu­nului, ultima zi din post, când, îndeobşte, se ţine post negru. În această zi, preotul umblă cu Ajunul pentru a sfinţi masa şi a anunţa Naşterea Domnului. În seara de 23 spre 24 decembrie, dup[ miezul nopții până la ziuă, merg la colindat cetele de copii, din casă în casă, cu Moș-Ajunul. Ei încep seria serbărilor, colindelor, jocurilor dintre Crăciun şi Bobotează. Se cântă Bună dimineaţa la Moş Ajun. Pe masa de Ajun, aşezată în aşteptarea preotului, trebuie să fie vin roşu, turte, prune uscate şi fasole bătută cu ceapă prăjită. În cele patru colţuri ale mesei, se aşază câte un colac sau câte un sfert de pâine şi câteva monede.

Hristos S-a născut! Slăviţi-L!

Conform evangheliilor, Hristos s-a născut într-o iesle din Bethleem, unde părinţii săi se duseseră chemaţi la recensământ. Acolo au fost conduşi magii sosiţi cu daruri, acolo a fost încălzit de suflarea animalelor şi admirat de păstori: „Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.  Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori“.  (Luca 2, 16-18) Perioada de bucurie a Crăciunului se întinde până la Bobotează, perioadă în care postul şi îngenuncherea în biserică sunt oprite, cu excepţia unei singure zile, Ajunul Bobotezei. De la Crăciun până la Bobotează, ortodocşii din unele părţi salută rostind cuvintele: „Hristos Se naşte!“ și li se răspunde: „Slăviţi-L!“

Singurele activități permise de Ignat sunt tăierea şi prepararea porcului. Capul porcului este împodobit cu flori şi purtat în colindul „Vasilca“, de Anul Nou.

În anul 354, biserica fixează 25 decembrie ca dată oficială pentru Naşterea Domnului, rămasă neschimbată până azi. Mai mult, călugărul Dionisie Exiguul din Sciția Mică (teritoriul actual al Dobrogei) fixează era creştină, punându-l pe Iisus punct de reper pentru timp: înainte de Hristos și după Hristos.

Până la Anul Nou

A treia zi de Crăciun este praznicul întâiului mucenic al creştinătăţii, sfântul Ştefan, care a fost ucis prin lapidare (lovituri cu pietre) pentru că n-a vrut să se lepede de credinţă. În calendarul popular însă, mai importantă este noaptea de 28-29 decembrie, când se îngroapă Crăciunul. „După ceremonialul de îngropare, feciorii se întorc la «casa jocului» împreună cu drăguţele lor. Pomana Crăciunului se transformă într-o petrecere nocturnă cu multe elemente orgiastice: excese de mâncare, băutură, joc şi bucurie multă, de tot felul.“ (Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an) Urmează noapte de Anul Nou, sărbătoare mai degrabă modernă, urmată de încă un praznic: Sfântul Vasile.

Sfântul Vasile și Boboteaza

Pe 1 ianuarie sunt două mari sărbători creștine: al Sfântului Vasile cel Mare, întemeietorul azilurilor, și Tăierea împrejur a Pruncului Iisus, obicei al Legii Vechi pe care părinții Mântuitorului l-au respectat. Sfântul Vasile este autorul acelor puternice rugăciuni de îndepărtare a duhurilor rele denumite Moliftele Sfântului  Vasile. Iar după câteva zile de odihnă, are loc marele praznic al Botezului, precedat de post negru pe 5 ianuarie. De Bobotează, se prăznuiește ziua în care sfântul Ioan L-a botezat cu apă pe Iisus, anunțând ce urma să vină. Tot acum se face sfințirea apelor și se împarte Agheasma mare.

Colinde și cântece de stea

În toată perioada, se cântă, se joacă, se urează de sănătate și an îmbelșugat. Colindele propriu-zise sunt cântece tradiţionale, iniţial cu funcţiune ritualică, de fertilitate, rodire şi belşug. Colindele vin dinainte de creştinarea românilor şi sunt legate de începutul anului agrar sau de culegerea recoltei. Colindele se leagă (unele dintre ele) și de alungarea spiritelor rele, de întâlnirea cu spiritele celor plecaţi, care amintește de saturnalii. Pe lângă urări, se cântă Nașterea Domnului, colindele purtând numele de „cântece de stea“.

Calendarul perioadei

  • 17 decembrie 2015-6 ianuarie 2016
  • 17 J Sf. Proroc Daniel
  • 18 V †) Cuv. Daniil Sihastrul; Sf. Mc. Sebastian şi Zoe
  • 19 S Sf. Mc. Bonifatie; Sf. Ier. Grichentie; Sf. Mc. Trifon; Cuv. Aglaia (Dezlegare la peşte) 
  • 20 D Sf. Sfinţit Mc. Ignatie (Duminica Sf. Părinţi după trup ai Domnului; Genealogia Mântuitorului)
  • 21 L Sf. Mc. Iuliana
  • 22 M †) Sf. Ier. Petru Movilă, Mitr. Kievului; Sf. M. Mc. Anastasia
  • 23 M Sf. 10 Mc. din Creta; Sf. Pavel, Arhiep. Neocezareei; Cuv. Naum
  • 24 J Sf. Cuv. Mc. Eugenia (Ajunul Crăciunului) (post negru)
  • 25 V (†) Naşterea Domnului (Crăciunul) (Harţi) 
  • 26 S A doua zi de Crăciun; (†) Soborul Maicii Domnului; †) Cuv. Nicodim de la Tismana
  • 27 D A treia zi de Crăciun; †) Sf. Ap. Întâiul Mc. şi Arhid. Ştefan (Duminica după Naşterea Domnului, Fuga în Egipt)
  • 28 L Sf. 20.000 de Mc. arşi în Nicomidia
  • 29 M Sf. 14.000 de prunci ucişi din porunca lui Irod; Cuv. Marcel
  • 30 M Sf. Mc. Anisia; Cuv. Teodora din Cezareea; Cuv. Leon (Harţi) 
  • 31 J Cuv. Melania Romana; Sf. Mc. Hermes
  • 1 V (†) Tăierea împrejur cea după trup a Domnului; Sf. Ier. Vasile cel Mare (Anul Nou) (Harți)
  • 2 S Sf. Silvestru, Ep. Romei; Cuv. Serafim de Sarov
  • 3 D Sf. Proroc Maleahi; Sf. Mc. Gordie (Duminica dinaintea Botezului Domnului, Botezul lui Ioan)
  • 4 L Soborul Sf. 70 de Apostoli; Cuv. Teoctist, egumenul de la Cucumia Siciliei
  • 5 M Sf. Sfinţit Mc. Teotempt şi Sf. Mc. Teona; Cuv. Sinclitichia (Ajunul Bobotezei)(Post negru) 
  • 6 M (†) Botezul Domnului (Bobotează)

Citește și:

De unde vin superstițiile

Moşii de mărţişor aduc primăvara

Păcatul originar, păcatul strămoșesc

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.49/10.12.2015

Autor: Irina Tudor Dumitrescu

Sursa foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus