Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Lifestyle > Discursuri istorice pe care nimeni nu le-a auzit

Discursuri istorice pe care nimeni nu le-a auzit

Au fost scrise de personaje care au marcat destinul omenirii pentru a fi împărtășite opiniei publice, dar, din diferite motive, au rămas să prindă praf în sertare.

Vorbele acestea au fost scrise „în caz de“ și ar fi ajuns la destinație ca plan B dacă evenimentele care le-au urmat s-ar fi întâmplat altfel decât le știm azi. Oare care ar fi fost cursul istoriei dacă discursurile ar fi fost auzite?

În caz de dezastru pe Lună…

Când lumea aștepta cu nerăbdare aselenizarea lui Neil Armstrong și Buzz Aldrin, purtătorul de cuvânt al președintelui Nixon, William Safire, a scris un discurs pentru cazul în care astronauții ar fi eșuat în spațiu. „Soarta a făcut ca aceia care au mers pe Lună s-o exploreze în pace rămân pe Lună să se odihnească în pace“, începea cuvântarea. „Acești doi bravi bărbați știu că nu e vreo speranță pentru aducerea lor înapoi, însă știu, de asemenea, că în sacrificiul lor există speranță pentru omenire. Alții îi vor urma și vor găsi cu siguranță drumul spre casă. Însă cei doi au fost primii și vor rămâne astfel în inimile noastre. Fiecare om, când se va uita spre Lună în nopțile care vin, știe că există un colț al unei alte lumi ce va fi mereu al omenirii.“

Citește și: Cum ne influențează Super Luna și eclipsa de Lună

Dacă ar fi eșuat în Normandia…

Generalul Dwight D. Eisenhower era foarte încrezător înainte de invazia în Normandia, derulată de Aliați împotriva nemților sub numele Operațiunea Overlord. „Intervenția este planificată ca victorie și așa va fi. Mergem acolo și ne implicăm cu tot ce avem. Vom avea succes“, spunea cel care a devenit ulterior al 34-lea președinte al SUA. Operațiunea începută la 6 iunie 1944 a fost o campanie grandioasă, ce a presupus mobilizarea a 4.000 de nave, 11.000 de avioane și aproape trei milioane de soldați. Un an i-a luat lui Eisenhower să-și pregătească strategia și, deși încrezător, a stabilit un plan secret în caz că misiunea eșua. Dacă nu reușeau să traverseze Canalul Mânecii, ar fi ordonat retragerea completă. Cu o zi înainte de atac, generalul a pregătit un scurt discurs. „Debarcarea trupelor noastre în zona Cherbourg–Havre nu a avut succes și am decis retragerea. Hotărârea mea de a ataca în acel moment și în acel loc s-a bazat pe cele mai bune informații pe care le-am avut la dispoziție. Trupele de uscat, navale și de aer și-au făcut cu cinste datoria. Dacă e cineva să poarte o vină, eu sunt acela“, a scris Eisenhower. Deși Aliații au suferit 12.000 de pierderi umane, au reușit să ducă operațiunea la bun sfârșit. În mai puțin de un an, Germania a capitulat.

A fi sau a nu mai fi președinte…

Înconjurat de dovezi incontestabile, președintele Nixon a privit fix în aparatul de filmat și a anunțat poporul american că își dă demisia. Nu așa ar fi trebuit să se desfășoare evenimentele. Acesta ar fi fost planul B. Cu câteva zile înainte de discurs, purtătorul său de cuvânt, Raymond Price, a pregătit două documente. Într-unul din ele, numit Opțiunea B, Nixon își anunța demisia. În celălalt, el jura că luptă pentru funcția sa. „Indiferent de greșelile făcute (au fost multe) și oricât ar fi cântărit implicarea mea, susțin cu tărie că nu am înfăptuit o infracțiune sau vreo omisiune care să justifice îndepărtarea unui oficial ales prin vot. Dacă aș fi considerat că am comis astfel de fapte, aș fi demisionat demult. Astfel, aș fi scutit țara de luni inutile consumate cu acuzații și procese. Dar ar fi rămas o fisură constituțională, și anume principiul că, sub presiune, președintele poate fi înlăturat.“ La scurt timp după ce a fost scris discursul, fumigena a ieșit la suprafață – o înregistrare cu planul lui Nixon de a opri investigația Watergate derulată de FBI. Sprijinul politic s-a evaporat peste noapte și acuzațiile au devenit certitudini, „planul B“ rămânând singura opțiune.

Citește și: Poze de la inaugurarea președintelui Obama

Discursul lui Kennedy din Dallas

La finele lui noiembrie 1963, președintele Kennedy a început o serie de vizite în statul Texas, unde urma să vadă cinci orașe pe parcursul a două zile. După un zbor rapid de la Fort Worth, a fost preluat de un convoi de la aeroportul Dallas cu destinația Trade Mart, unde toată presa îi aștepta discursul. Însă ce a urmat a fost poate cel mai controversat asasinat din istorie. Iată câteva pasaje din discursul ce n-a mai fost rostit: „Vor exista mereu voci disidente care se vor auzi în țară, exprimând opoziție fără alternative, vânând greșeli, văzând partea întunecată în orice și dorind influență fără responsabilități. Aceste voci sunt inevitabile. Puterea noastră nu va fi folosită vreodată în slujba ambițiilor agresive, ci întotdeauna în slujba păcii. Nu va fi vreodată folosită pentru a promova instigarea la violență, ci mereu va fi pentru a susține rezolvarea pașnică a disputelor“.

Înainte de 11 septembrie…

Condoleezza Rice, secretarul de stat american de la acea vreme, urma să rostească o alocuțiune pe 11 septembrie 2001 la Universitatea Johns Hopkins, în care ar fi vorbit despre „amenințările și problemele zilei și ale zilei următoare“. În acea dimineață, teroriștii însă au venit cu propriul discurs, obligând-o pe Rice să renunțe. În 2004, anumite pasaje au ajuns la ziarul The Washington Post. Nu apăreau al-Qaeda, Osama bin Laden sau fundamentaliștii islamici, ci era vorba despre apărarea armată ca parte a strategiei îmbunătățite de securitate. Dintre rândurile publicate, am spicuit: „Nu trebuie să ne îngrijoreze bomba din valiză, cea din mașină sau gazele lacrimogene eliberate în metrou. Dar de ce să montăm încuietori electrice la uși și să ne facem provizii de spray-uri paralizante, ca apoi să plecăm de acasă și să lăsăm ferestrele deschise?“

Citește și: Cum structurezi un discurs?

 

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.43/30.10.2014

Autor: Lidia Năstase

Sursa foto: Thinkstock


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus