Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Lifestyle > Frumoasă? Depinde de epocă!

Frumoasă? Depinde de epocă!

Ce înseamnă o femeie frumoasă? La ce ne raportăm și cine stabilește cum și în ce fel trebuie să fim frumoase?

Undeva în Africa, de pildă, există un trib în care standardul de frumusețe este gâtul lung al femeii, drept care femeile își tot pun la colane pe gât de când sunt fetițe. În China medievală, era la mare preț piciorul mic. Ca atare, chinezoaicele purtau din copilărie un fel de pantofi care nu lăsa piciorul să crească. În Egiptul antic, femeile se rădeau pe cap și purtau peruci. Și tot așa − câte bordeie, atâtea obiceie, cum spune românul, înțelept cum îl știm.

Cosmetica n-are a face cu fardurile

Oricât ți s-ar părea de ciudat, Antichitatea grecească nu prea punea preț pe formele femeii, ci mai degrabă zveltețea bărbaților era apreciată. Prin secolul XII î.H., a început a se pune accent pe frumusețea femeilor. Dar grecul − tot grec: nu-l interesa pielea fină sau ochii migdalați, el voia armonie. Armonia proporțiilor. Arta femeilor de a ajuta această armonie prin igienă, veșminte, coafură și bijuterii se numea kosmetike techne. Fardurile, considerate excesive, intrau la kommotike techne.

De le clorotica Evului Mediu la răvășitoarea Romantismului

Preceptele creștine din primul mileniu de după Hristos au cam pus la pământ plăcerea femeilor de a se îngriji și de a fi frumoase. Folosirea produselor de înfrumusețare era considerată satanică, pentru că ar fi „stricat“ opera lui Dumnezeu. Dacă mai punem la socoteală apa aducătoare de boli și soarele , avem de-a face cu un spectacol sumbru. Noroc cu Renașterea, când femeile au redevenit pasionale, senzuale, cu pântec plin, buze roșii și bucle blonde. Gata să dea și să primească. Și-apoi a apărut modelul Sissi de Austria: ceva între înger și demon. Suavă și fatală!

De la talia victoriană la charleston

La sfârșitul secolului al XIX-lea, femeile se întreceau în talii de viespe. Corsetele erau la mare căutare, dar și bolile, respiratorii și nu numai, din pricina respirației defectuoase. A trecut un pic de timp, a început un pic de feminism și dintr-odată, în anii ’20, femeile și-au ascuns talia, dar au lăsat restul cât mai la vedere. Șolduri puternice, sâni mici, talie cum vrea ea. Și neapărat tunsoare bob și privire misterioasă.

Timpurile noastre

Mă rog, nu chiar ale tuturor, dar suntem mai aproape de epoca modernă. Deja standardele de frumusețe se schimbă de la un deceniu la altul: anii ’50 – epoca femeii-clepsidră, a vampei; anii ’60 – deja femeile încep să slăbească, apare moda fetei supărate, cu picioare subțiri și fustă scurtă; anii ’70 – faux-maigre (slaba fals), femeia pare slabă moartă, dar formele sunt destul de apetisante. În fine, atletica din anii ’80, apoi narcomana piele și os din ’90 și, slavă Domnului, libertatea de alegere din anii 2000.

Vedetele dictează

În anii ’20, la modă era stilul androgin, dat de croielile cu talie joasă, sutienele care aplatizau sânii și tunsorile scurte. Marlene Dietrich a lansat moda sprâncenele pensate complet și redesenate într-o formă perfectă, dar și a pomeţilor înalţi, obrajilor subți (pentru acest aer dramatic, vedeta a renunţat la câteva măsele: maxilarul inferior retrăgându-se, lăsa impresia pomeţilor proeminenţi şi a obrajilor supţi). În epoca de aur a Hollywoodului, anii ’30-’50, Marilyn Monroe a dictat frumusețea senzuală, devenind un sex-simbol, prin părul blond, buzele roșii, formele ușor rotunjite, bustul generos lăsat la vedere prin decolteuri ample. Pe de altă parte, Audrey Hepburn este considerată un model de frumusețe, eleganță, iar forma suplă a trupului emana fragilitatea și delicatețea feminină. Erau două modele considerate deopotrivă frumoase.

În anii ’50, au revenit la modă corsetul și forma de clepsidră a corpului. Multe dintre femeile cu dare de mână suportau nu doar respiraţia îngreunată de încorsetare − ele au recurs la operaţii traumatizante, scoţându-şi ultimele coaste! Gina Lobrigida şi Cher sunt doar două dintre divele care au apelat la acest truc!

Era plasticului

Celebrele dimensiuni 90-60-90 s-au perimat, un bust cu cupă C nu mai este considerat senzual, ci doar obișnuit. Suntem în plină eră a plasticului, a operațiilor estetice, a implanturilor de silicon și a injectării cu acid hialuronic, modă lansată încă din anii ’90 de Pamela Anderson. Trupului bine sculptat, cu sâni exagerați i s-a adăugat posteriorul generos al frumoasei creole Jennifer Lopez și buze mari à la Angelina Jolie. Acestea au devenit pentru tot mai multe femei noile standarde de frumusețe și senzualitate. De cele mai multe ori, rezultatele aduc un aspect artificial, deloc estetic.

După cum lesne se observă, standardele de frumusețe au fost diferite de la o perioadă la alta, de-a lungul timpului și al istoriei. O femeie considerată frumoasă la un moment dat a devenit prea grasă, prea slabă sau total inadecvată în perioada următoare. Nu ne rămâne să spunem decât: simte-te bine în pielea ta!

În Renaștere, femeile trebuiau să aibă trei lucruri albe (pielea, dinții, mâinile), trei lucruri roșii (buzele, obrajii, unghiile), trei lucruri negre (ochii, sprâncenele, genele).

Citește și:

Luptatoare in Afganistan

Razboiul la feminin

Cele mai bune afrodisiace pentru femei

Articol preluat din ediția de ianuarie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Irina Tudor Dumitrescu & Luminița Tăbăran
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns