Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Lifestyle > Prin lumea mare și totodată mică

Prin lumea mare și totodată mică

De la tata mi-au rămas prea puține: o bluză gri pe care mi-a cumpărat-o când eram însărcinată, culoarea ochilor și o cutie cu fotografii din care mă privește, zâmbind, de pe o plajă din India sau de pe o stradă din Tunis cu mandarini și case proaspăt văruite în alb. Mi-au mai rămas poveștile călătoriilor lui și toate concediile petrecute împreună – în Deltă fotografiind pelicani, în Thailanda testând dacă durianul este cu adevărat cel mai urât mirositor fruct, în Olanda privind licitațiile de flori și bulbi de lalele.

Împreună, lumea ne era și mare, și mică, ne ducea în câțiva pași de la drumuri solitare la orașe aglomerate, ne dădea prilej să observăm, să vorbim, să nu fim de acord. De la tata am învățat tot ce știu despre călătorii, cum să împachetez ca nimic să nu se șifoneze, că mulțumesc este lingua franca oriunde ai merge, că lumea se bate la picior fără prejudecăți, înarmat cu bun-simț și răbdare.  Din vacanțele noastre am păstrat bilete de avion, vederi din muzee, pietricele culese la întâmplare și codul nescris al călătorului care știe cum să navigheze și prin cel mai aglomerat aeroport, și pe cea mai liniștită plajă.

Codul începe, ca orice călătorie de o mie de mile, cu un singur pas. Zâmbește. Un zâmbet într-un loc necunoscut sau acolo unde nu vorbești limba valorează cât o mie de cuvinte. Al doilea pas. Fii pregătit. La controlul pașapoartelor, când faci check-inul la hotel, când te urci în avion, fii pregătit înainte să ajungi la ghișeu cu tot ceea ce ai nevoie: acte, bilete, numărul de rezervare. Nu răpi din timpul celorlalți călători, nici dintr-al tău încurcându-te în detalii. Apoi, ceilalți pași urmează natural. Aeroportul și avionul sunt asemenea casei pe care o împarți cu familia ta. De aceea, călătorul prin lume respectă spațiul personal al celor din jur, nu vorbește prea tare, nu abuzează de telefon, merge întotdeauna pe stânga culoarelor și a scărilor rulante și staționează pe dreapta.

Nu îmi mai aduc aminte timbrul vocii lui, dar îl văd încă pe tata pe un aeroport, nostalgic după un timp în care oamenii știau să se îmbrace pentru călătorii așa cum o făceau pentru ocazii, să-i lase pe cei din fața lor să coboare primii din avion, fără a se înghesui, și să-l salute chiar și pe cel care te ajută să îți cari bagajele. Atunci m-aș așeza lângă el să mai dezbatem reguli, legi și corolare ale codului nostru. Mi-ar spune să nu trântesc niciodată ușa camerei într-un hotel, să îmi învăț copilul că politețea nu cunoaște granițe, nici religie, să iubesc marea așa cum a iubit-o el și să nu las nicio urmă a trecerii mele pe nisipul de pe plajă (nici măcar un sâmbure de piersică). Mi-ar mai spune să nu mă machiez nici în tren, nici în avion, să mă apropii cu grijă de tablourile dintr-un muzeu, să nu-i fixez cu privirea pe cei care nu sunt asemenea mie și să ajung mereu la timp oriunde aș merge.

Sau, cine știe, acum, când călătorește prin alte lumi, poate mi-ar spune doar să rămân elegantă în gânduri și în mișcări și să mă bucur de lumea largă.

 

Citește și:

3 greșeli pe care le faci la 30 de ani și le regreți toată viața

 

Lista de recomandări de lectură pentru părinți, la începutul școlii

 

Cele mai comune 5 vise ale românilor și interpretările lor

Articol preluat din ediția de iulie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Mona-Silvia Timofte
Foto: pixabay.com

Comments

comments

Lasă un răspuns