Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Lifestyle > Martisoare cu snur si suflet

Martisoare cu snur si suflet

Îmi plac la nebunie târgurile de produse vintage şi handmade, unde găsesc accesorii ori lucrate, ori păstrate cu drag peste vremuri şi peste peisajele schimbătoare ale modei. Iar când eram în focurile pregătirilor de nuntă, cu atât mai aprig am bătut târgurile, în căutare de meşteri pricepuţi care să-mi împodobească evenimentul într-un mod unic. Aşa m-am oprit la „Măsuţa cu flori“, ale cărei accesorii din piele păreau că se apropie de conceptul mai… rock al petrecerii mele. Colaborarea cu Mihaela Chescu, „proprietara“ măsuţei, a mers strună, în ciuda mofturilor (inerente oricărei mirese), şi am avut cele mai frumoase cocarde din piele din câte a văzut un costum de nuntaş; iar principiul „orice cioară-şi laudă puiul“ chiar n-are nimic de-a face aici: Mihaela este o maestră şi merită să-i afli povestea. Ca să ştii de unde o să-ţi faci provizia de mărţişoare unicat pentru sezonul acesta.

Afacere antidot la stres

Când s-a apucat Mihaela de croit frumuseţi din piele şi textil, curentul handmade era pe val, în ciuda semnelor timpurii de criză. Ea însăşi avea un job bănos, la care a renunţat de nevoie: „Era foarte stresant, munceam peste 14 ore pe zi. Am fost asistent personal, mi s-a întâmplat să aştept şi la două noaptea ca şefa mea să-şi citească ziarul… Lucruri mărunte, de care acum râd. La un moment dat, am făcut un atac de panică, a venit Salvarea şi medicul mi-a spus că trebuie să trăiesc cu pastile în fiecare zi din viaţa mea. N-am luat absolut nici o pastilă, am stat încă un pic la acest loc de muncă, cu susţinerea familiei… Dar, la scurt timp, a murit tata şi am renunţat la serviciu. Am zis că trebuie să-mi reorganizez priorităţile. Mama mi-a spus: «Faci ce vrei! Eşti mare!» Aveam 27 de ani atunci. După un timp, am căutat de muncă, numai că eram obişnuită cu un salariu mare, dar nici nu mai eram dispusă să mai stau atât de mult la serviciu. Eram dispusă să primesc mai puţini bani, dar pe un program mai rezonabil. Însă toate ofertele erau cu mai puţini bani pe aceleaşi ore multe de muncă. Într-o zi, sora mea a văzut o floare din piele la o prietenă şi-a zis: «Vreau şi eu o floare din asta, nu încerci să faci?» M-am uitat la floare, am făcut şi eu una asemănătoare, i-a plăcut şi s-a dus cu ea la serviciu. Colegele ei au vrut şi ele flori, am făcut mai multe. Aşa am început. Apoi, am făcut flori din textil pe care le vindeam prietenilor; şi mai aveam o prietenă cu un magazin care îmi cumpăra florile şi le punea la vânzare.“ Iar acest început i-a fost Mihaelei suficient să prindă gustul lucrului pe cont propriu şi-al făuritului de obiecte plăcute ochiului. 

Primul profit: cinci lei

A mai avut o tentativă de angajare, dar a renunţat după perioada de probă, tot din cauza programului haotic. De-acum, trebuia să trăiască din handmade. După 2-3 luni de vândut flori din piele şi textil, a venit şi primul târg: a plătit taxa de 50 de lei şi a câştigat, în cele două zile, 55 de lei. Eu una m-aş fi lăsat păgubaşă cu aşa profit de cinci lei. Mihaela a văzut altfel weekendul acela: „Îmi plăcea: era multă lume, am cunoscut multe fete care se ocupau de chestia asta, era distractiv“. Aşa a intrat în breaslă, aşa a ajuns să afle informaţii despre târguri, să-şi facă o idee despre taxe şi profitabilitate, să-şi administreze weekendurile cât mai eficient. Dar a învăţat lucruri importante şi pe pielea ei: „Am participat la marele târg de handmade de pe Kiseleff din 2009, cel cu căsuţe din lemn. De acolo a intrat grosul. Dar n-am dormit în weekendul ăla! Pentru că eu n-am ştiut că poţi avea atât succes încât să ţi se cumpere marfa de pe masă imediat şi a doua zi să nu mai ai ce expune. Eu nu m-am pregătit pentru asta, aşa că a trebuit ca noaptea să mai fac produse pe care să le vând a doua zi. Atunci, am câştigat 800 de lei în două zile!“ Şi, de-atunci, Mihaela se întreţine din banii câştigaţi astfel. Are luni mai bune, are luni mai slabe sau are luni „moarte“ de tot, mai ales vara. Dar a învăţat ritmul câştigurilor, aşa că-şi împarte banii chibzuit, într-un fond pentru facturi, altul pentru investiţii în materiale şi unul pentru cheltuieli de zi cu zi. Ţine casa împreună cu mama şi sora ei şi se bucură de fiecare zi petrecută la masa de lucru. „Nu m-am gândit ce-o să fie mai departe. Îmi place atât de mult ceea ce fac şi faptul că sunt independentă şi că pot să-mi programez eu ziua cum vreau! Şi, mai ales, îmi place satisfacţia care apare când lumea mă laudă pentru produsele mele!“ 


Lasă un răspuns

Sus