Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Pasiune din croseta

Pasiune din croseta

Din dragoste pentru arta de a face ceva frumos dintr-un banal fir întins, Corina creează, seara, după ce ajunge acasă de la agenţia de publicitate în care lucrează, gulere, manşete şi inele. Frumuseţi Macramoi.

Nu ştiu în ce măsură peştele bibelou se va întoarce în locul care l-a consacrat, sus pe televizor, dar macrameurile chiar merită să reintre – dacă nu au făcut-o deja – în graţiile femeilor. Sigur, unele dintre noi – mai inspirate – nu s-au lepădat niciodată de aceste obiecte create cu pricepere şi migală. Pentru toate celelalte însă, există artizanii lucrurilor simple, frumoase, făcute folosind tehnici vechi.

Corina Bratu are 25 de ani şi este un astfel de artizan. Judecând după CV, n-ai zice că absolventa de Relaţii Publice la SNSPA – angajată în publicitate din anul doi de facultate – ştie să ţină croşeta în mână. Dar, uneori, oamenii care ziua lucrează în agenţii de publicitate şi fac planificări strategice pentru companii pot să te uimească: seara, după ce ajunge acasă, Corina se cocoloşeşte în fotoliul din living şi croşetează ore în şir accesorii cu nume frumos: Macramoi.

Începutul: un colier cu mărgelele mamei

Povestea Macramoi a Corinei a început acum 17 ani, când era în clasa a doua. A învăţat la ce-i bună croşeta de la doamna învăţătoare Letiţia Sgârcitu, la şcoala din Brăila, oraşul natal. „Din respect pentru ea şi pentru mine, ce am învăţat atunci ştiu şi acum. Plus ce mi-a arătat bunica. Ea mi-a perfectat tehnica, puţin mai târziu.“

Croşetatul, spune Corina, este cam ca mersul pe bicicletă: „Odată ce ai învăţat mişcările de bază, poţi face aproape orice. E o dexteritate care ţi se fixează bine de tot undeva, nici nu îţi dai seama“.

Prima piesa de care îşi aminteşte în detaliu este un lanţ – modelul de bază în macrameuri (acela pe care mamele şi bunicile îl făceau ghem, ca apoi să şerpuiască, pe pânza cu model desenat cu pixul, milieuri mari şi frumoase pentru masa din sufragerie). „Aveam eu atunci o idee: să fur trei, cinci mărgele de la mama şi să fac un colier foarte-foarte lung“, îşi aminteşte. „Încă mi se pare o idee bună, poate o fac pentru Macramoi“, spune tânăra zâmbind. 

Scop precis: să nu se piardă obiceiul

A tot croşetat Corina pentru notă, la ora de lucru manual, cât a fost în şcoala primară! Apoi, pentru o perioadă, a abandonat macrameul şi şi-a „stricat ochii“ citind carte după carte. Asta, până la liceu, când a descoperit mişcarea hippy şi toată boemia specifică. Atunci a simţit că e un moment bun să revină la o dragoste mai veche. Ce-ar fi dacă mi-aş croşeta sutiene de plajă colorate şi bentiţe şi flori în păr? Şi-a fost bine. Îşi aminteşte exact că i-a luat şase ore adunate ca să termine sutienul acela în culoarea firului de macrame; la final, îi era un pic mic şi, oricum, l-a purtat mai mult pe sub pulover. Dar ce mai contează?

În ultimii ani, publicitara a experimentat şi a inventat modele noi de macrame, până când s-a hotărât să croşeteze încontinuu. Ca să facă lumea frumoasă, să îmbrace forme vechi în croşeturi noi, să aducă la lumină lucruri dragi. „Vreau să nu se piardă acest mod de a împleti, de a răsuci şi de a face ceva frumos dintr-un banal fir întins. Vreau să arăt că macrameurile pot fi mai mult decât milieurile bunicii sau botoşeii pentru bebeluşi. Vreau să nu piară obiceiul, să nu devină o raritate, vreau să-l aduc în 2013“, spune dintr-o suflare. N-are cum să nu te convingă că-i place teribil toată povestea asta cu croşeta.  

Pentru femei cu simţ al stilului, al frumosului, al delicatului

Primele modele Macramoi ale Corinei au fost nişte coliere-guleraş, de purtat la cămăşi invizibile, dar nu neapărat, din fir ivoriu-deschis. A vrut apoi să arate că se poate croşeta frumos şi pe negru, auriu, argintiu, verde sau albastru electric. Se miră mereu vânzătoarele de la Obor când vine şi le cere iarăşi fire colorate, pentru cine ştie ce model de accesoriu mai are în cap.

Inspiraţia pentru colierele croşetate vine din tot ceea ce înseamnă modă. Dar şi personajele din cărţi şi din filme vechi îşi au meritul lor. Cât despre cele care dau bani pe piesele Macramoi, acestea sunt fete şi femei frumoase şi deştepte, cu un stil personal foarte bine definit.

„Pe ele nu le sperie un guler opulent croşetat pentru că le vine în minte instantaneu o combinaţie, o ţinută unde un astfel de accesoriu s-ar potrivi la fix; sunt femei cu simţ al stilului, al frumosului şi al delicatului, care ştiu să fie şic chiar şi în cel mai banal tricou alb, accesorizat desăvârşit.“

Fără nici un dubiu, Corina nu se vede – cel puţin deocamdată – făcând macrameuri în regim full-time. „Din simplul motiv că mi-ar amorţi mâinile şi umerii croşetând“, spune râzând. „Dar asta nu înseamnă că nu s-a gândit la ce-ar putea fi: dacă mă extind şi nu voi mai face faţă comenzilor, mă gândesc serios să o implic pe mama în procesul de producţie, că doar şi ea ştie să croşeteze şi o face cu la fel de mult drag. Aşa aş ţine totul în familie. Iar eu aş coordona afacerea şi-aş mai croşeta de plăcere, în ritmul meu, după ce-mi termin treaba la agenţie, unde-mi place foarte tare ce fac.“

De unde cumperi Macramoi 

Corina face gulere, manşete, inele, pandantive supradimensionate – iar pe viitor intenţionează să îmbrace şi obiect în macrame – la comandă. De regulă, îi trebuie în jur de două zile ca s-o onoreze. De curând, a participat la un târg de hand-made şi, judecând după numărul de persoane care s-au oprit la masa ei, va repeta experienţa şi cu alte ocazii. Preţurile accesoriilor Macramoi variază între 75 şi 150 de lei, în funcţie de model, dificultate şi timpul de execuţie. Pentru mai multe detalii, poţi să-i scrii Corinei pe pagina oficială de Facebook – Macramoi.


Lasă un răspuns

Sus