Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Prima dată, ca niciodată!

Prima dată, ca niciodată!

Cine a inventat baletul pe poante? Dar cinematograful? Când a avut loc primul spectacol de teatru din lume? Nu cred că te-ai gândit prea mult la astea, dar sunt sigură că ți-ar plăcea să afli.

Lucrurile cu care ești obișnuită par a fi fără început și fără sfârșit. Dar chiar și o sferă are un punct de plecare, cu atât mai mult cinematograful sau baletul, harpa sau piculina. De dansat, oamenii au dansat încă din zorii civilizației; de dat în spectacol, la fel. Dar ar fi frumos să știm cine a inventat baletul pe poante. Și unde s-a jucat prima dată o piesă de teatru. Și cine a sculptat prima dată în marmură.

De la arabi la cavaleri

Cruciații învățaseră prin secolul al XII-lea un exercițiu de luptă de la călăreții arabi: mai mulți luptători galopau în cerc aruncând mingi unul altuia. Exercițiul antrena reflexele și abilitățile de călăreț deopotrivă. Exercițiul era numit carosella. Cruciații au început să folosească și ei exercițiul ca antrenament, iar mai apoi, în spectacole și la turniruri, înlocuind mingile cu sulițe. La începutul secolului al XVIII-lea, inspirate de jocul cavalerilor, au apărut primele carusele cu căluți din lemn, pe care te puteai urca simțindu-te cavaler. Acestea erau acționate manual.

Primul carusel cu motor a fost cel al lui Thomas Bradshaw, care l-a prezentat la Târgul Aylsham în anul 1861. Câțiva ani mai târziu, inginerul Frederick Savage, specializat în construcția de mașinării pentru agricultură, s-a reprofilat pe mașinării pentru târguri și parcuri de distracții. El a fost cel care a introdus mișcarea sus-jos a figurinelor din lemn, dând senzația de galop, ca în exercițiul de luptă al cavalerilor.

De la chinezi la călugării creștini

Într-un fel sau altul, omul a cântat de când se știe el pe două picioare. Pentru ploaie, pentru zei, de bucurie sau tristețe. Dar foarte-foarte târziu a început să și scrie cântecele. Cele mai vechi melodii notate datează din timpul dinastiei Tang (18-906). În Europa, notele muzicale au apărut datorită liturghiei de duminică.

Cântecele alese pentru a face parte din slujbă au fost „transcrise“. În fapt, textul cântării era adnotat cu diferite semne, care consfințeau mersul melodiei. În fine, pe la 1025-1026, Guido D’Arezzo, călugăr benedictin, a stabilit în lucrarea sa Micrologus sistemul de notație muzicală modernă. E adevărat, acesta a tot fost îmbunătățit până prin secolul al XVII-lea, dar Guido este declarat inventatorul portativului, al notelor muzicale și al scării ut-re-mi-fa-so-la. Cele șase note, hexacordul, au fost denumite după primele silabe dintr-un imn latin închinat sfântului Ioan Botezătorul. Mai târziu, prima notă, ut, a fost rebotezată do, de la Domine.

Din nou cavaleri. Salvatori!

Sistemul de ambulanță a început, dacă e să socotim când au fost prima dată transportați răniții, de la bun început, de când câte un vânător/luptător era cărat cu targa făcută din bușteni/lemne. Dar, dacă socotim după începuturile mai organizate ale îngrijirii și transportului răniților, ajungem la Cavalerii Sfântului Ioan, ordin pregătit în timpul cruciadelor din secolul al XI-lea să dea primul ajutor răniților pe câmpul de bătălie. Denumirea de ambulanță vine însă de la primele spitale militare organizate special pentru armata reginei Izabela a Castiliei (1451-1504), numite ambulancias.

Arhimede și Broadway

Primul ascensor de pasageri a fost instalat în clădirea de la numărul 488, pe Broadway, la data de 23 martie 1857. Dar istoria lui începe în Antichitate. Nu știu dacă a spus și la această descoperire evrika, dar tot Arhimede este inventatorul liftului, așa cum este  al catapultei îmbunătățite sau al macaralei cu pinten. Inițial conceput pentru a ridica greutăți la înălțime, la ridicarea templelor, liftul era acționat de oameni sau animale. Abia târziu, peste secole, a apărut mai întâi motorul cu aburi, apoi cel hidraulic, până la cel electric de astăzi.

La coooș!

Dacă fotbalul a fost inventat de azteci, scrima vine de la luptele cavalerilor, iar gimnastica – de la grecii antici, iar baschetul a devenit sport mai mult din greșeală. Profesorul de sport de la Colegiul Springfield (Massachusetts), James Naismith pe numele său, a inventat o metodă de antrenament pentru elevii săi în lunile de iarnă, când nu puteau ieși afară să joace fotbal (american). Schema consta în aruncarea unei mingi de fotbal succesiv, în coșurile în care se aduceau piersicile pentru gustare. Era în 1891. N-a trecut mult și baschetul (jocul la coș) a devenit sport. Și ce sport!

Mai sus, mai diafan

Istoria baletului, așa cum îl știm astăzi, începe pe la 1700. Balerinele dansaseră mult timp în rochii lungi și cu pantofi cu toc. Dar nu mai era suficient. În 1726, Marie Camargo debuta pe scena Operei din Paris. Cu fusta mult scurtată și pantofi plați, strămoșii poantelor. Asta, pentru ca săriturile ample, piruetele, jeteurile să poată fi executate cât mai spectaculos. A fost și momentul în care scena pe care o aveau la spectacolele s-a înălțat. Pentru ca pașii și picioarelor balerinelor să poată fi admirate de toți. Curând, baletul a intrat în era romantică, cu fuste diafane, cu subiecte și mai și. Balerinele păreau ireale, niște zâne coborâte pe scenă. Le lipsea însă ceva, ceva care să le facă să pară a zbura. Pe la începutul secolului al XIX-lea, balerinele stăteau, în câteva spectacole, pe poante, dar susținute de sfori – și numai pentru câteva secunde. Cea care a introdus cu adevărat poantele, dansând en pointe, cum se spune, a fost Marie Taglioni, în La Sylphide, în 1832. A fost cu adevărat o revelație.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr51/22.12.2016
Autor: Irina Tudor Dumitrescu
Sursa foto: 123RF

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus