Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Lifestyle > Sus, tot mai sus

Sus, tot mai sus

Escaladă în familie

În 2003, Andreea a mers pentru prima oară în Franţa, supranumită patria sporturilor montane, acolo unde escalada este sport naţional. Când s-a întors, a participat la prima competiţie de escaladă sportivă  la stâncă şi aşa a început totul. S-a antrenat sistematic, a participat la competiţii, de unde s-a întors aproape de fiecare dată cu premii şi de multe ori cu coroniţă. A început să călătorească prin lume, în locuri celebre de căţărat, a cunoscut oameni cu aceeaşi pasiune şi motivaţie pentru progres şi a devenit mai puternică. Pe Daniel, soţul şi partenerul ei în afacere, l-a cunoscut tot la căţărat. Împreună îl au pe Cezar, care a apărut pe lume în mai 2011 şi care i-a însoţit de atunci constant pe munte sau la sală, unde se caţără ca un adevărat profesionist (desigur, atât cât îi permit mânuţele şi picioruşele de copilaş de doi ani şi-un pic). „Este destul de uşor să formezi un cuplu având o pasiune comună. Pe plan profesional, lucrurile se complică puţin, fiindcă nu mai împărtăşeşti doar împlinirile şi bucuriile, ci şi grijile şi tensiunile. Cel mai important lucru este să reuşeşti ca, după fiecare perioadă tensionată, să restabileşti armonia“, crede Andreea. Maternitatea nu i-a pus probleme. S-a căţărat pe toată durata sarcinii, ultima dată cu două zile înainte de a naşte. „Singurul impediment este de fapt timpul, pe care trebuie să-l gestionezi cu mai multă atenţie. În ceea ce mă priveşte, cele mai bune performanţe sportive le-am obţinut după naşterea copilului şi sunt convinsă că îmi pot împinge limitele mult mai departe!“

Echilibru mental şi deconectare totală

 

Pe panoul de o înălţime ameţitoare, punctat din loc în loc cu prize colorate (pragurile pe care pui piciorul ca să te caţări), asiguraţi cu un ham de protecţie şi încălţaţi cu espadrile cu aderenţă specială (antiderapante), fete şi băieţi cu trup lucrat impecabil se urcă cu o uşurinţă incredibilă, iar eu am impresia că am ajuns pe platourile de filmare ale unei noi serii din Omul Păianjen. Escalada nu impune restricţii de vârstă ori de greutate, iar beneficiile sunt cu duiumul. „Din punct de vedere fizic, îţi modelează musculatura corpului, îţi îmbunătăţeşte echilibrul, coordonarea şi flexibilitatea, capeţi mai multă forţă şi rezistenţă. Devii mai perseverentă, ambiţioasă, răbdătoare, tenace, curajoasă. Eşti mai încrezătoare şi iei decizii rapide mult mai facil. În plus, îţi faci noi prieteni şi îţi petreci timpul liber într-un mod agreabil şi sănătos“, spune Andreea.

Dacă în copilărie îţi plăcea să te caţări pe garduri şi prin copaci, află că acum poţi să simţi aceeaşi adrenalină într-un mediu organizat, fără să ai parte de priviri piezişe. 

Şi ce dacă afară plouă cu găleata ori n-ai timp nici în weekendul ăsta să ieşi cu prietenii pe munte (oricum, vremea nu prea te îmbia la sport în aer liber)? Câţiva oameni dependenţi de mişcare şi pasionaţi de căţărare s-au gândit, vorba zicalei, să aducă muntele la Mahomed. Aşa a luat fiinţă, în urmă cu patru ani, cea mai înaltă sală de escaladă din România, care măsoară nu mai puţin de 15,5 metri. Cât un bloc cu patru etaje.

Spiritual şi vertical

„Iniţial, aveam o altă sală de escaladă, mult mai mică, de doar 6,5 m înălţime, în incinta unei săli de sport şi ne numeam Alpin Club Carpatic Junior. Deschiderea sălii din Baicului a reprezentat un mare pas înainte pentru întreaga mişcare de căţărare din România“, povesteşte Andreea Burcea, Marketing&PR Director al Clubului de Escaladă Vertical Spirit, pe care l-a fondat în urmă cu cinci ani împreună cu soţul ei, Daniel. Principala provocare pe care a trebuit s-o depăşească a fost mentalitatea oamenilor. În 2005, când au deschis prima sală, escalada era un sport foarte puţin cunoscut în România, cel mai adesea fiind asociat cu alpinismul şi, implicit, cu riscurile pe care acesta le presupune. Dacă practicai escalada, erai considerat mai mult sau mai puţin nebun sau inconştient.

O altă provocare a constituit-o găsirea fondurilor necesare deschiderii celor două săli – cea din Baicului şi cea mai mică, de la Universitate. „Atât eu, cât şi Daniel abia terminaserăm facultatea şi masterul. Am început cu 1.000 de euro împrumutaţi de la un prieten foarte bun şi încurajaţi de încrederea pe care acesta ne-a acordat-o, am trimis zeci de dosare de sponsorizare şi până la urmă am reuşit“, spune Andreea. Acum, împreună cu alţi instructori care le-au devenit prieteni, organizează concursuri şi petreceri pentru copii, tabere de escaladă, campionate naţionale, team buil-dinguri sau evenimente de mare anvergură în spaţii publice din Bucureşti.

 

 


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus