Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Adio, dar raman cu tine. Interviu cu Ernest si Ada

Adio, dar raman cu tine. Interviu cu Ernest si Ada

V-a plăcut mult la Veneţia, dar şi în Grecia… Ce destinaţii mai aveţi pe listă?

Ada: Ne dorim să vizităm Parisul. Vara trecută, am petrecut câteva zile pe Transfăgărăşan, cu ocazia zilei de naştere a nepoţelului nostru. Acolo am cunoscut doi motociclişti din Paris. Făceau turul Europei şi s-au îndrăgostit de România. Am devenit prieteni şi păstrăm legătura. Ne gândim să le facem o vizită la vară, având în vedere că ei tot insistă.

Dacă aţi avea posibilitatea, v-aţi muta în altă ţară? Unde şi ce-aţi face acolo? 

Ernest: Da, dacă am avea posibilitatea să ne asigurăm un trai decent, am opta să trăim într-o regiune luxuriantă, undeva aproape de ocean. Acolo ne-am apropia de natură, ne-am creşte copiii şi am duce o viaţă modestă, dar fericită şi fără stresul cotidian. Frumuseţea peisajului ne-ar fi suficientă, cât să ne binedispună pe termen îndelungat. Locaţii sunt destule, har Domnului! Rămâne de rezolvat partea cu traiul de zi cu zi. 

Cine-i şef în bucătărie? Ce vă place să gătiţi? 

Ernest: Era o vreme când eram pe picior de egalitate. Acum, soţia are responsabilitatea de şef în bucătărie. Şi, vă mărturisesc, se descurcă bine. Ne place să gătim la cuptor sau la abur, carne de curcan sau peşte, cu multe legume, în toate formele sănătoase. Salate, quiche, pasta, paella. Foarte rar mâncăm porc.

Ernest are doar o zi liberă pe săptămână. Ada, cum te împaci cu asta? Ce vă place să faceţi când aveţi liber, pe unde ieşiţi? 

Ne place să mergem la restaurant, să ne răsfăţăm. Dacă e frumos afară, facem o plimbare. Dacă nu, mergem la un film sau la teatru. Sunt momente când vrei să socializezi, să fii cu prietenii, şi sunt momente când îţi doreşti să întreţii focul pasiunii, acasă. Oricum, ar fi frumos să avem mai mult timp liber, dar, limitat cum este, e preţios şi ne face să-l apreciem.

Ernest, ai mai participa la o ediţie Big Brother? Ada, l-ai lăsa? 

Da, aş mai participa cu mare drag şi entuziasm. Big Brother este o experienţă, ceva ce merită trăit măcar o dată în viaţă. De două ori ar fi mult prea frumos ca să fie adevărat.  
Ada: Pot să nu răspund? (Râde) M-aş mai gândi dacă „l-aş lăsa“! Nu mi-ar fi uşor.

Timpul petrecut aştep-tând-o pe Ada să vină de la machiaj n-a trecut uşor pentru Ernest: „Îmi aminteşte de ziua nunţii noastre. Şi atunci am aşteptat-o cu sufletul la gură, dar a meritat din plin!“, glumeşte el. Nu şi-au desprins ochii unul de la altul mai mult de câteva clipe. Fumează aceleaşi ţigări, le plac aceleaşi destinaţii de vacanţă şi, mai nou, fac de zor cumpărături pentru apartamentul nou-nouţ în care urmează să se mute împreună cu pisica năzdrăvană a lui Ernest. Dacă, pe platourile de filmare, prezentatorul emisiunii „Ochii din Umbră“ de la Kanal D are de-a face cu poveşti de dragoste terminate prost, în viaţa reală, a descoperit secretul fericirii.

Cum v-aţi cunoscut, cum a fost prima întâlnire? 

Ada: A fost mai degrabă mâna destinului. Eu îl „ştiam“ pe Ernest de la Big Brother, pentru că îl urmăream la TV. Mi-a plăcut tare mult de el. S-a întâmplat să-i povestesc asta şi prietenului meu de atunci. El mi-a zis:„Uite, am numărul lui de telefon. Dacă vrei, sună-l!“ Asta am şi făcut. E ciudat cum, uneori, viaţa aşterne lucrurile. Cine s-ar fi gândit că, printr-o încurcătură comică, am să ajung să-l cunosc pe viitorul meu soţ? Relaţia nu a început atunci. Vreme de un an, noi am fost amici. Aşa a fost prima noastră întâlnire, ca un ricoşeu al destinului.

Cât a durat până v-aţi mutat împreună? 

A durat ceva timp. Cam doi ani.

Aţi fost despărţiţi nici mai mult, nici mai puţin decât opt luni. Cum aţi rezistat atât? Nu a fost nici un moment în care v-aţi dorit să vă urcaţi în maşină, să porniţi spre celălalt şi să spuneţi: gata, hai să ne împăcăm!? 

Păi asta am şi făcut. La un moment dat, unul din noi s-a urcat în maşină şi a gonit spre celălalt. De ce a durat opt luni şi nu trei săptămâni sau cinci luni, nu vă putem răspunde. Se pare că de atât am avut nevoie să ne dăm seama că suntem făcuţi unul pentru altul.

N-a fost nici unul din voi gelos? Ernest, ţie nici nu ţi-ar fi fost prea greu să „faci“ pe detectivul. Mai ales că eşti, cu acte! 

Geloşi suntem, însă nu atât de geloşi încât să ni se întunece gândirea. Nu am vrut să fac pe detectivul pentru că relaţia noastră nu se bazează pe spionaj. Noi ne bazăm pe ceea ce simţim atunci când ne privim în ochi. Cine ar vrea să fie într-o relaţie dacă trebuie să stea de pază?!

 


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus