Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Alex Vasilache: Am slăbiciuni, am defecte, am calități

Alex Vasilache: Am slăbiciuni, am defecte, am calități

Cine nu a dansat măcar o dată la spectacolele trupei Jukebox Club band, într-o cafenea din Centrul Vechi sau în Vamă? Alex Vasilache este solistul trupei și ani de-a rândul l-am văzut la Cronica Cârcotașilor în spectacole caritabile sau la vreo lansare a unei piese a trupei.

Este medic, dar a ales un alt mod de vindecare – muzica, și se urcă pe scenă cu bucuria și credința că rockul nu e doar distracție. Acum îl puteți vedea în fiecare sâmbătă, începând de la ora 20, în show-ul Te cunosc de undeva!de la Antena 1. O nouă provocare, un alt mod de a se reinventa.

Ce plus înseamnă pentru cariera ta show-ul Te cunosc de undeva!?

Este cel mai bun prilej să încerci și să înveți lucruri noi. Varietatea de stiluri muzicale pe care trebuie să le abordez este foarte mare. E o provocare, dar și o posibilitate de a mă dezvălui publicului în ipostaze artistice în care nu am avut ocazia să mă prezint până acum.

Rareori se vorbește în presă rău despre tine. Cum ai reușit? 

Sincer? Nu știu. (râde) E o întrebare la care probabil cel mai bun răspuns îl veți obține de la oamenii din presă.

Este greu să te lansezi, dar și să  reziști pe piața muzicală?

Știu sigur că am muncit ca să ajung până aici. E drept, când faci ceva din pasiune, nu bagi de seamă efortul depus și nici timpul care trece muncind. Dacă te trezești dimineața bucuros că te așteaptă o zi de muncă frumoasă și adormi fericit la sfârșitul ei înseamnă că ți-ai ales bine meseria.

Familia, prietenii, fanii te susțin?

Simt susținerea lor și le mulțumesc din suflet pentru asta. De multe ori, o vorbă frumoasă și o încurajare când ești epuizat te ajută să îți găsești și ultima resursă de energie ca să mergi înainte.

Ce momente amuzante trăiești în culisele TCDU?

Nu pot să dau prea mult „din casă“, dar sunt momente în care zici că ești la casa de nebuni. La ultima filmare, am râs atât de tare, încât aproape rămăsesem fără aer. Râdem mult și când merg camerele de filmat, și când suntem în pauze. Ne place ceea ce facem și ne place să facem asta împreună.

„Te temi“ de vreun jurat?

Mă tem de toți! E interesant să primești un feedback, altul decât aplauzele publicului, la finalul prestației tale. Mă simt din nou un pic școlar. Dar e prima oară când îmi privesc profesorii cu drag și nu cu teamă.

Ca „elev“, ești răbdător la lecțiile cu antrenorii? 

Nu am spus nimănui asta, dar Te cunosc de undeva! este pentru mine o școală la care ești plătit să mergi de drag.

Ce și cât datorezi familiei în care ai crescut?

Totul. Am învățat să fiu OM și asta e la originea a ceea ce sunt azi.

Pe cine moștenești?

Copiii sunt un mix al trăsăturilor părinților. Îi am în mine pe amândoi. Pasiunea pentru muzică vine din întreg arborele meu genealogic. Toți au cântat cu vocea și/sau la un instrument. În afară de preoți, eu am fost singurul care a transformat muzica în meserie.

Ți-au rămas visuri de adolescență nerealizate?

Mi-au rămas destule. E drept că am și visat mult. Partea frumoasă este că, de-a lungul vieții, au tot apărut visuri noi. Cel mai trist este când te oprești din visat și sper să nu ajung acolo niciodată.

Sursa romantismului sunt…

… viața și dragostea pentru oameni și viață.

Ai oferit cuiva un inel de logodnă? 

Da, și este un sentiment minunat. Și atunci când o faci, și atunci când pregătești momentul.

Grădinărești? Meșterești prin casă? Cam ce știi să faci?

Când am ocazia, grădinăresc sau îi ajut pe cei care o fac. Prin casă, nah, ca tot omul, știu de la ce capăt se ține o șurubelniță. Visez să îmi fac un atelier în care să lucrez în lemn. Aș îmbina două pasiuni pe care le am de mic: LEGO (jocurile de construit) și natura.

Are primăvara un loc anume în preferințele tale?

Iubesc primăvara, în calitatea ei de „anotimp al speranței și renașterii“ și pentru că pot să îmi scot în sfârșit motocicleta din garaj.

Ești dependent de telefon și de facebook?

Nu, bineînțeles că nu… poate un pic… ei bine, DA. Încerc să mă las. (râde) Primul pas l-am făcut deja: nu-mi mai iau telefonul în dormitor.

Ce fel de șofer ești?

Relaxat.

Îți lustruiești pantofii înainte de a ieși din casă?

Doar dacă e gravă situația. De obicei, port încălțăminte casual, care nu are nevoie de lustruit.

Îți faci singur nodul la cravată? Dar să îți calci o cămașă sau un pantalon la dungă știi?

Nod la cravată da. Am reușit. La pantaloni nu m-am băgat încă (avantajul de a purta mai mult jeanși), dar o cămașă îmi iese.

Gătești? Ce?

Când trebuie să mă descurc singur și rapid, chestii simple care se rezolvă, dacă ai un grătar sau niște paste cu roșii. În rest, îmi place să ajut. E mai distractiv să transformi gătitul într-o chestie „socială“, în care fiecare face câte ceva, vorbim, râdem, bem un pahar de vin (cei majori!).

Ții diete, faci sport, tratamente faciale, chestii de vedetă? 

Sport fac pe scenă, că nu pot să stau locului. Am lăsat-o un pic mai moale cu ciocolata. Tratamente faciale nu, dar am parte de machiaj cât cuprinde la Te cunosc de undeva!

Dormi mult?

Mi-ar plăcea, dar nu prea îmi iese.

Cânți când mergi pe munte, singur?

În adolescență, eram trubadurul găștii de prieteni. Cânt aproape tot timpul. E greu să mă opresc.

În ce relație te afli cu tine însuți? Ai slăbiciuni, defecte pentru care îți faci mea culpa?

Sunt o fire prietenoasă, în general. În ultima perioadă în schimb, am început să mă împrietenesc și cu mine însumi. (râde) Am slăbiciuni, am defecte, am calități –  sunt pur și simplu OM.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr9/09.03.2017
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Mihai Stetcu

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus
\n