Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Alina Chivulescu: Sunt un om normal

Alina Chivulescu: Sunt un om normal

Alina Chivulescu, o actriță frumoasă, cu perso­nalitate, cu un aer serios și decent, a devenit cunoscută prin rolurile din filmele de televiziune „Îngeri pierduţi“, „Iubire şi onoare“, „Aniela“.

Acum, o putem vedea în spumoasa comedie de la Pro TV Las Fierbinţi, unde creează un personaj simpatic și superficial, că doar e nevastă de primar! O vom vedea de asemenea în filmul de mare succes, nou în cinematografe, #Selfie. Dar filmografia actriței este mult mai bogată, ea fiind distribuită și în roluri din filme de lung metraj, unde a colaborat cu mari regizori: Alien Abduction, Intimate Secrets,  Eu sunt Adam, Forbidden Zone, Omul zilei, Sub clar de lună, Orient express. Nu merge la petreceri mondene și nu îi plac aparițiile gen paparazzi. Se consideră un om obișnuit și îi dedică fiului ei tot timpul liber.

Ai făcut o mulțime de filme. Femeile pe care le-ai interpretat au adus pe peliculă multiple fațete ale feminității. Cum ești tu, cea reală, acasă la tine?

Din fericire, am jucat tipologii diverse și m-am bucurat de fiecare dintre ele. Sunt un om normal, îmi place să cred asta, poate chiar banal. Dacă îmi permiteți un maximum de sinceritate, mi-ar plăcea să am o față publică și una a mea, fără nici o legătură cu ce se așteaptă ceilalți să fii. Orice variante aș încerca, cel mai bine mă simt în blugi, tricou și cu părul prins.

Ce o costă sau ce avantaje îi poate aduce curiozitatea jurnalelor tabloide unei actrițe?

Presa este importantă, dar ține de fiecare dintre noi… Eu nu pot să ies în față, nu înțeleg de ce s-o fac. Cel mai bun mod de a te promova e să-ți faci treaba cât poți tu de bine. Singura competiție în care merită să intri e aia cu tine, să fii la maximumul tău.

Ai avut parte de elogii, ai câștigat chiar titluri de miss. Este frumusețea cea mai importantă pentru o actriță?
Te-a făcut vanitoasă frumusețea?

Mulțumesc pentru compliment. Nu e o cochetărie, eu m-am dus la concurs că au vrut alții. A fost o întâmplare. N-am orgolii, nici impresii despre mine. În meseria asta, să zicem că frumusețea te face „mai vizibilă“, atât. Când am dat casting pentru Ho Ho Ho (1), mi s-a spus că n-am cum să joc eu. La vizionarea cu presa a filmului #Selfie (vă așteptăm în cinematografe ca să-l vedeți!), am fost întrebată dacă m-am „îmbătrânit“ pentru film… Deci frumusețea chiar ține de ochii privitorului.

Care crezi că este slăbiciunea ta cea mai mare și cum o maschezi?

Hmm, hai să spun mai multe, că poate mi se iartă. Sunt precipitată, panicoasă, fără fir de încredere în mine, dar învăț să mă tolerez. Nu maschez nimic, oamenii te percep cum vor ei – și e dreptul lor –, astfel că, orice efort ai depune, devine inutil, cele mai dure reproșuri către mine tot eu mi le fac.

Nevasta primarului… Ce ți-a adus rolul din serialul Las Fierbinți?

În primul rând, reîntâlnirea cu echipa cu care am lucrat la Vine poliția!, o minune de oameni, toți. Apoi, sentimentul că ești norocos că faci meseria asta. Localitatea Fierbinți e chiar un loc foarte frumos, are ceva special. A fost și un tip nou de rol, colorat. Ne vedem și în sezonul următor! Trăim într-o lume în care imaginea poate aduce beneficii sau din contră.

Din când în când, ți se pare normal să șochezi cu ceva publicul?

În final, tot tu rămâi, indiferent dacă încerci să construiești ceva ca imagine. Asta funcționează un an-doi, chiar cinci-zece, apoi viața tot tu cu tine o duci. Contează ce ești în prezent – cu experiențe, greșeli, cu cât poți să te ierți și să te înțelegi, cu oamenii pe care-i întâlnești… De ce să pierzi vremea dorindu-ți doar atenție?

În copilărie, erai o fetiță cuminte, cu codițe și fustițe colorate?

Aveam părul scurt și, când mă ducem să cumpăr pâine, doamna mă întreba: „Ce să-ți dau, puștiule?“ Și eram tot timpul pe bicicletă, am multe semne. Dar am și o poză cu codițe și rochiță… prima și ultima.

Ce muzică ascultai în adolescență și ce cărți citeai?

În liceu l-am „descoperit“ pe Jon Bon Jovi și am fost fericită… Citeam cam ce se citea atunci: Jules Verne, Dumas, „Jurnalul adolescentului miop“ de Mircea Eliade și, nu, n-am ratat Mihail Drumeș!

Actoria presupune un efort dublu. Cum te antrenezi pentru o bună condiție fizică și cum îți hrănești spiritul?

Actoria nu este o meserie mai grea decât altele. E cu siguranță mai nesigură! E important să ai o condiție fizică bună. Am noroc că-mi place să alerg și să merg pe jos. Îmi place și cu trotineta, e infantil, știu, dar e foarte frumos, și sunt și „în legalitate“, pentru că am o trotinetă de adult! Mi-e bine când am mintea ocupată, funcționez mai bine când sunt implicată într-un proiect, văd filme cu mare plăcere, citesc și știu, pare o prostie, dar îmi place să mă uit la cer.

În timpul liber, mergi și la shopping? Îți plac anumite haine, parfumuri, pantofi?

Merg la cumpărături, deși, din experientă, cele mai bune achiziții le faci atunci când găsești întâmplător ceva frumos, nu atunci când ai nevoie; asta face bine și la nervi, și la buget. Cumpăr haine în care să mă simt relaxată și sunt cel mai enervat om când cumpăr pantofi, pentru că sunt maximum trei modele în care mă simt bine. Cei mai mulți pantofi i-am încălțat până la ușă, am obosit și am sărit în bascheți ori în cizmele alea pe care nu le place nimeni. La parfumuri rămân fixată 4-5 ani pe unul. Deci sunt și retrogradă. Puteți să adăugați asta la lista de mai sus! 

Ai un fiu cu care îți place să petreci mult timp. Ce te-a învățat experiența de mamă de băiat?

Învăț zilnic să fiu mamă. Azi, lucrurile au parcă o altă dinamică față de copilăria noastră, părinții au un alt tip de raportare față de copiii lor. Din momentul în care a apărut, Mika e lumea mea: și bucuria, și frica, și zâmbetul, și grija, și spaima, și liniștea.

Te-ai gândit vreodată ce fel de soacră vei fi?

De multe ori, m-am gândit de ce în alte limbi noțiunea de soacră sună parcă mai bine. În engleză „mother-in-law“, în franceză „belle-mère“. Ambele conțin și cuvântul mamă. La noi e doar „soacră“. Din start pleci prost! Sper să fi învățat ceva de la soacra mea și să fiu bună, blândă și înțeleaptă cum e ea.

Ti-ar plăcea să fii casnică?

Aveți vreo presimțire? Sper să nu! Trebuie să aducă cineva bani în casă!

Ți-e bine cu tine?

Nu tot timpul. Am îndoieli, nesiguranțe, lucruri cu care se confruntă orice om. Nu cred că are cineva drumul lin… sună a clișeu, dar important e să mergi, să găsești o cale până la urmă.

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.22/5.06.2014.

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: MediaPro Distribution


Lasă un răspuns

Sus