Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Alina Sorescu si Alexandru Ciucu: O dragoste ca-n povesti

Alina Sorescu si Alexandru Ciucu: O dragoste ca-n povesti

Alina Sorescu, blondă și suavă ca o garofiță, el, înalt, impunător și cu un suflet uriaș. Amândoi, învățați cu succesul de la vârste fragede. Împreună sunt părinții Elenei Carolina, fetița care, de la începutul acestui an, le oferă tabloul complet al fericirii.

Soarele miezului de primăvară ne zâmbea generos printre copacii cu frunze de un verde crud de pe aleile Palatului Mogoșoaia. Aici ne-am dat întâlnire pentru ședința foto și tot aici va avea loc luna aceasta botezul minunii mici cu care au fost binecuvântați. Alina a fost mereu cu gândul la fetiță, pe când Alexandru era pus pe șotii: ne-a cântat, ne-a spus glume și și-a strâns tânăra soție în brațe de cinci ori pe minut.

În ce context v-ați cunoscut?

Alina: Ne-am întâlnit pe scenă, în 2008, la Cerbul de Aur („Cu coarne de taur!“, completează amuzat Alexandru). Eu prezentam împreună cu Elvin Dandel, fiul lui Ricky Dandel. De ținutele mele se ocupa Cătălin Botezatu, iar de ale lui Elvin – Alexandru. Bote a fost cel care ne-a făcut cunoștință. De la început mi s-a părut un bărbat elegant și rafinat, misterios, cumva intangibil.

Alexandru: Dacă sunt rafinat, a nu se înțelege că dețin rafinării! (Râde.)

Cine a făcut primul pas?

Alexandru: Fiecare a făcut un mic pas către celălalt. Dar, dacă stau bine și mă gândesc, Alina a preluat inițiativa. Era ultima seară de festival și ne fotografiam cu toții. Alina m-a rugat să facem o poză împreună, apoi mi-a trimis-o și mi-a fost clar cât de bine ne stă împreună. Cred că suntem printre puținele cupluri care au o amintire din primele zile în care s-au întâlnit.

Alina: Eu sunt o mare amatoare de amintiri foto. După ce ne-am mutat împreună, am împânzit casa cu fotografii cu noi doi.

Alexandru: În condițiile în care eu, până atunci, nu aveam poze nici cu mama!

Ce v-a atras unul la celălalt?

Alina: Mi-a plăcut la Alexandru rafinamentul și faptul că îmi oferă protecție. Simt nevoia unui bărbat care să mă domine. Îmi place să ne păstrăm rolurile – eu de femeie, el de bărbat.

Alexandru: Asta mi-a plăcut și mie cel mai mult la ea – feminitatea. Dumnezeu a înzestrat femeia cu o forță nevăzută, forța sufletească. Unui bărbat îi trebuie o femeie care să-l echilibreze, care să-i cizeleze propria forță. 

Unde ați ieșit prima oară împreună?

Alina: La concertul Giannei Nannini. Atunci a renunțat la aura de tip misterios și intangibil. Atunci l-am văzut pentru prima oară plângând.

Cererea în căsătorie când a venit?

Alina: M-a cerut de soție fix în ziua în care împlineam un an de relație. A organizat o excursie de câteva zile în Toscana, unde credeam că ne vom bucura de natură. Când colo…

Alexandru: Italia e o țară făcută parcă pentru a cere în căsătorie femeia iubită. Cred că italienii își zic: „Uite un deal frumos! Nu-i așa că ar merge să construim o bisericuță unde să poată fi cerută de soție o femeie? Ba da, hai s-o facem!“ (Râde.)

Te-ai așezat în genunchi când ai cerut-o?

Alexandru: Nu, pentru că am vrut să fiu la înălțimea momentului!

Alina: În schimb, eu am plâns – sunt o plângăcioasă prin definiție!

Când v-ați căsătorit?

Alina: Anul următor, la aceeași dată. Am conceput evenimentul ca pe o poveste. Ne-am căsătorit pe Domeniul Știrbey și fiecare a sosit la biserică precum un prinț și-o prințesă: el pe un cal alb și eu cu o trăsură.

Alexandru: I-am croit trei rochii de mireasă, primele și ultimele creații pentru femei! Și nu se poate spune că i-am adus ghinion, pentru că nu mirele le-a văzut înainte de nuntă, ci creatorul!

Unde ați petrecut luna de miere?

Alexandru: Imediat după nuntă am plecat în China, n-a fost o vacanță tocmai romantică, dar a fost una exotică.

Alina: Adevărata lună de miere am petrecut-o în iarna următoare, când am plecat la schi în Viena, iar de-acolo am zburat spre Malaysia și apoi spre Singapore.

Colecționați amintiri din vacanță?

Alina: Avem frigiderul plin de magneți, am început să punem și pe laturi.

Alexandru: Cumpărăm magneți care să ne amintească de peripețiile prin care am trecut în orașul vizitat, și nu neapărat de obiectivele turistice. De exemplu, când am gustat o mâncare foarte iute, am luat un magnet în formă de ardei.

Vă mai ciondăniți sau e numai lapte și miere între voi?

Alina: Sigur că ne mai contrăm, alt-fel nu ne-am mai bucura de dulcea împăcare. Uneori, îi reproșez că e prea boem, alteori că întârzie. Eu sunt mai meticuloasă, planificarea e foarte importantă pentru mine.

Apropo de meseriile voastre: Alina, dacă l-ai asemui pe Alexandru cu o piesă vestimentară, care ar fi aceea?

Sacoul cel mândru, vedeta oricărei ținute! Accesorizat corect, un sacou scoate pe oricine din anonimat.

Alexandru, dacă Alina ar fi o melodie, cum ar suna?

Ar fi un cântec de leagăn sau o melodie de care nu te plictisești niciodată, pe care îți vine s-o asculți la infinit.

Care sunt ingredientele-minune care mențin vie relația?

Alina: Răbdarea și respectul.

Alexandru: Nu e suficientă doar dragostea. Trebuie să te pui în locul celuilalt, să-i înțelegi celuilalt nevoile, să nu încerci să-l schimbi. Dacă lucrurile nu vin firesc, relația nu va rezista.

Alina: În cazul nostru, încă de la începutul relației am știut amândoi foarte clar ce așteptări avem. Eu nu acordasem deloc atenție nevoilor sufletești, mă ocupasem doar de viața profesională, iar el, cu zece ani mai mare, voia să se așeze în sfârșit la casa lui. Ne-am întâlnit într-un moment în care fiecare putea oferi celuilalt ceea ce avea nevoie.

Așadar, diferența de vârstă dintre voi v-a ajutat?

Alina: Absolut. Eu m-am maturizat repede, forțată de ritmul alert de viață care m-a însoțit încă din copilărie. Am devenit mai responsabilă, așa că m-am înțeles de minune cu un bărbat ceva mai mare ca mine, care dorea să-și întemeieze o familie.

Ce hobby-uri comune aveți?

Alexandru: Copilul este cel mai nou hobby comun. Ne adună și ne obligă să prețuim fiecare clipă, pentru că avem același timp la dispoziție, dar responsabilități mai mari. Se spune că fericirea fiecărui om se bazează pe patru piloni: familia, prietenii, profesia și împlinirea personală. Fetița noastră a echilibrat pilonii.

Mai aveți timp pentru voi?

Alina: De câteva luni, viața ni s-a schimbat cu totul. Timpul pe care îl avem pentru noi e mult mai puțin, mai ales că, în acest moment, nu pot avea ochi decât pentru copil. Noroc cu mama, care ne ajută mult.

Cum i-ați ales numele – Elena Carolina?

Alina: Am căutat unul care să sune cristalin, armonios.

Alexandru: Dar și un nume cu rezonanță istorică. Desigur, Carolina vine de la Carol.

Cum v-a schimbat cea mică?

Alina: Eu îmi doream un copil de foarte mult timp, plus că aveam experiență cu picii mei de la școala de muzică. 

Alexandru: Eu sunt în plin proces de schimbare și de recuperare. Gândește-te că Alina are nouă luni avans față de mine!

Text: Adriana Moscu    

Foto: Vlad Stănescu

Machiaj: Loredana Dodiță    

Coafură: Valentin Sava, Salon Color by Vali Sava


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus