Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Ana Wagner: Frumosul cere putin ragaz

Ana Wagner: Frumosul cere putin ragaz

 

Bijuterii pentru femeia neostentativă

De podoabele Anei, se bucură deopotrivă români şi clienţi străini. Aceştia din urmă, admite designerul zâmbind, sunt absolut fascinaţi: „Complimentele şi cererile pe care le primim de peste hotare aduc un mare plus de încredere; ne confirmă că facem totul bine şi reprezintă garanţia ideii că obiectele marca Wagner sunt la un nivel înalt estetic, valabil oriunde în lume“.

Piesele Ana Wagner nu seamănă una cu cealaltă. Procesul se traduce aşa: întâi e cuvântul, urmează desenul care stă la baza schiţelor, iar desenele finale sunt reproduse şi aplicate pe porţelanuri. Nici o bijuterie, cât de mică, nu are o copie fidelă. Fiind lucrate manual de la cap la coadă, este imposibil. De aici, bijuteriile Wagner ajung, spune designerul de 36 de ani, la femeia frumoasă, atentă cu ea însăşi, educată, stilată, minunată. Ar fi vrut, glumeşte Ana, să ajungă şi la Napoleon. „Pentru el aş fi creat podoabe cu mare drag!”

„Orice meserie are o doză de creaţie“

Pe scaunul din faţa biroului, cu pensonul în mână, Ana e în elementul ei. Când o întrebi dacă se imaginează făcând altceva decât artă sau ce ar fi lucrat dacă nu avea dăruire pentru pictură, îţi răspunde cu o teorie cel puţin flatantă pentru orice denumire din nomenclator: „Cred că orice meserie are o doză de creaţie, mai mică sau mai mare, şi reprezintă, de fapt, un soi de artă. Chiar şi o casnică e, în felul ei, un creator. Ce aş fi lucrat dacă nu aveam talent? Ca să-ţi răspund: indiferent de forma ei, tot artă aş fi făcut“.

În oraşul în care pierdem zilnic ore întregi până la serviciu şi înapoi, în ţara în care oamenii sunt mereu pe fugă şi în lumea în care bebeluşii îşi cunosc mai bine bonele decât mamele, Ana Wagner cultivă frumosul. Ai crede că e în zadar. Dar te înşeli: „Ritmul pe fugă te obligă să prinzi frumuseţea din fugă, ceea nu e posibil. Nu? Aşa că oamenii cu un ritm alert al vieţii nu au ocazia să se întâlnească, spun eu, cu frumosul decât dacă iau o pauză şi-şi propun să observe, pe îndelete, aceste aspecte, fie că ele vin din artă, arhitectură, natură sau oameni. Apoi, mai e un fenomen pe care l-am observat în România: oamenii confundă frumosul cu marile branduri strălucitoare şi foarte scumpe – mi se serveşte de-a gata ca fiind frumos, acela trebuie să fie. Frumosul cere puţin răgaz şi observaţie. Este foarte aproape de noi, însă ne facem că nu-l vedem“.

Noi colecţii la Maison de la Porcelaine

La mijlocului lunii octombrie, Ana Wagner a lansat colecţii din porţelan nobil pentru noul sezon: „Heraldica“, „Ghirlande din grădina mea“, „Peisaj fantastic în alb şi negru“, „Dealuri de aur“ , „Spărgătorul de nuci“, „Poveste cu Tarot“ şi „Grădina cu giuvaiere – bijuterii de seară şi de gală“. Fiecare piesă ce poartă marca Wagner reprezintă o lucrare de artă miniaturală, lucrată cu extremă minuţiozitate şi pasiune de Ana şi echipa ei de pictori. Obiectele noilor colecţii se găsesc la Wagner Maison de la Porcelaine din Cotroceni, str. Dr. Staicovici nr. 19, dar şi online, pe www.wagnerarte.ro.

 

Sunt câteva locuri în Bucureşti unde poţi să te ascunzi de zarva oraşului şi să te bucuri de frumos în tihnă. Atelierul Anei Wagner – unde „plutesc“ ceşti şi căni din porţelan pictat, lumina umple ceainice pictate manual, iar milieurile şi dantelele stau în ramă, alături de sute de bijuterii-unicat – este unul dintre ele. Cum e atelierul – frumos, cald, primitor, delicat –, aşa e Ana, designerul de bijuterii. „Mă număr printre acei oameni care reuşesc să transforme în realitate visurile sau stările de visare, iar din realitatea aceasta, să facă o adevărată afacere de familie. Aproape toate ideile mele «fanteziste» ajung, prin intermediul unei poveşti, pe porţelan, pe bijuteriile din porţelan, pe pânză sau pe hârtie şi, în ultima vreme, chiar pe copertele de carte. Pe scurt, sunt un artist vizual care se exprimă prin grafică şi pictură, dar şi prin designul de bijuterie, pictura pe lemn şi designul de interior. Sunt un om care pune toată pasiunea în meşteşugul ce i-a fost dat să-l facă şi cred cu tărie că orice lucru, indiferent de forma lui, trebuie făurit perfect de la cap la coadă.“

Moştenire de familie 

Nu ţine minte să-şi fi dorit vreodată să fie doctoriţă. Sau poliţistă. Nici nu crede că a fost un copil al proiecţiilor în viitor. „Nu mi-am imaginat niciodată cu exactitate ce voi deveni şi nici nu mi s-a insuflat în mod special ce ar trebui să devin. Pe la 13 ani, mama mi-a sugerat să merg la Şcoala de Arte şi am făcut întocmai pentru că mi-a plăcut ideea. Datorită acestei libertăţi de a alege, am luat-o pe calea cea bună, iar asta a fost cea a artelor. Am ales cu inima şi, atunci
când alegi aşa, de obicei iese bine.“

Ana spune că simţul estetic vine din familia tatălui, din Ardeal, vechiul Imperiu Austro-Ungar, din acel savoir-vivre aplicat şi practicat de mici în familie. „Mâna“ crede că vine de la tatăl său, care, deşi e un schior desăvârşit, desenează foarte frumos. Gustul pentru porţelanuri le-a fost cultivat ei şi surorii sale, Irina (care îi este asociată în afacerea Wagner – arte frumoase şi poveşti), de bunica Eliza-beta – nagymama, cum îi spuneau acasă.

„Bunica este bună; tot ceea ce am învăţat de la ea am făcut cu mare dragoste şi cu blândeţe. Ţin minte senzaţia de confort şi de relaxare din casa bunicii, era o linişte perfectă, parcă special creată ca nepoţelele să crească şi să se dezvolte armonios. În orele de joacă în care coseam, citeam sau povesteam, doar tic-tacul pendulului se auzea; ne amintea că totul e în ordice. Bunica avea un simţ estetic dezvoltat, din mâna ei ieşeau lucruri frumoase – haine croşetate, milieuri, feţe de masă, prăjituri, îngheţată“, îşi aminteşte Ana.

Afacerea a pornit cu nişte căni

Marea dragoste a Anei este, de ani buni, pictura pe porţelan. Mai precis, acest meşteşug minunat pe care îl reprezintă bijuteria din porţelan montat în metale şi pietre preţioase. Drumul porţelanului a început cu nişte căni. Căni mari, din care îşi beau românii cafelele la ibric. Căni personalizate, cu mesaje scrise de mână. Ana şi acum face căni, ceşti şi ceşcuţe, ceainice, veioze şi alte minunate obiecte funcţionale pe care aproape că ţi-e milă să le foloseşti, de teamă să nu întinezi bunătate de piesă de artă. Bijuteriile sale te poartă într-o lume aparte, atât de frumoasă şi de diferită de nebunia de fiecare zi.

„Au o adiere a altor vremuri, nu-i aşa?! Sunt piese unicat şi rare prin care eu nu fac decât să spun poveşti. Bijuteriile semnate Ana Wagner reprezintă fragmente ale felului în care văd eu lumea şi frumosul. Elementul central al unei piese de bijuterie este porţelanul pictat manual, montat mai apoi în metale de soi şi întotdeauna acompaniat de pietre preţioase. Asocierea este inedită. Şi mai e ceva: toţi cei care vin la noi îşi pot personaliza propria bijuterie.“ 

 


Lasă un răspuns

Sus