Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Anca Lungu: “Rețetele își au locul în bucătărie, nu și-n viață”

Anca Lungu: “Rețetele își au locul în bucătărie, nu și-n viață”

Și-a dorit dintotdeauna să lucreze în presă, însă jurnalismul nu este singura pasiune a prezentatoarei Observatorului de weekend de la Antena 1. „Prințesa Polonic” are un blog culinar și a publicat o carte de rețete pentru copii.

Ancuța Aparaschivei – cum o chema în primii ani de viață – s-a născut la Suceava, în urmă cu 30 de ani. Și-a plănuit de mică traseul profesional, angajându-se pentru prima dată ca reporter. Ulterior a devenit prezentatoarea matinalului la același post de televiziune, după care s-a mutat în Capitală în vederea dezvoltării carierei. Tot în București și-a întâlnit și jumătatea, pe Ștefan Lungu. Cei doi s-au împrietenit pe Facebook și s-au căsătorit după patru ani de relație, iar în 2014 au devenit părinții micuței Natalia (2 ani). De curând, familia Lungu s-a extins cu încă un membru, pisica Mitzi. Pe când un frățior sau o surioară pentru Natalia? Ne spune chiar Anca.

Anul acesta, ai împlinit 30 de ani de viață și alți trei de căsnicie. Mulți înainte! Care este secretul unui mariaj pe viață?

Mulțumesc mult! Nu cred că sunt în măsură să răspund la asemenea întrebare, dar aș putea să o sun pe mama ca să mă ajute cu un răspuns. Părinții mei sunt de 31 de ani împreună și se iubesc mai mult decât în prima zi. Și cred că cel mai mare secret al lor este tocmai faptul că între ei nu au existat niciodată secrete. Asta m-au învățat: să comunic, să fiu deschisă și să-mi consider partenerul o prelungire a mea.

Când ai spus “Da!”, te-ai temut vreo secundă că certificatul de căsătorie va schimba relația de cuplu?

Atunci când faci un asemenea pas, e bine să-l faci cu toată inima, fără nici cea mai mică urmă de teamă sau îndoială, altfel nu văd rostul unei căsătorii. Nu m-am temut și nici nu am simțit vreodată că oficializarea relației ne-a schimbat. Eu cred că asta e doar o scuză pentru cei care nu sunt pregătiți sau pentru cei care nu au găsit încă persoana potrivită.

Ai avut parte de o nuntă-surpriză, organizată de soțul tău în Italia, iar aniversarea a trei ani de căsnicie s-a petrecut în același loc. Povestește-ne puțin cum a fost această vacanță specială.

Au fost doar câteva zile, dar într-adevăr speciale. În primul rând pentru că de data aceasta am fost trei. Am retrăit toate emoțiile și clipele frumoase de atunci cu Natalia în brațe. I-am povestit cum mami și tati au fost prinț și prințesă la castel și am refăcut câteva dintre fotografiile de la nuntă.  

Că tot veni vorba de sărbătorit mariajul, cu această ocazie v-ați făcut amândoi un tatuaj inedit: semnul infinitului pe inelar. A cui a fost ideea și ce semnificație are pentru voi?

A fost ideea mea, pe care Ștefan a îmbrățișat-o din prima. Pentru bărbați e destul de dificil să poate o bijuterie cum e verigheta. Noi, fetele, avem antrenament de mici. Pentru ei e o adevărată corvoadă. Și recunosc că și mie îmi era greu să o tot dau jos fie când frământam aluat, fie când trebuia să-i fac masaj Nataliei. Tatuajele au durat doar câteva minute, sunt mult mai ieftine, n-ai cum să le pierzi și cred că reprezintă mult mai bine ideea de “pentru totdeauna”. Sunt noile noastre verighete.

După problemele cu care s-a confruntat soțul tău anul trecut (când a fost cercetat de DNA), au început să apară zvonuri despre divorț. Cum ați trecut peste greutăți, ce v-a ținut împreună în tot acest timp?

Cred că asta spune multe despre mentalitatea românilor. Ștefan e un om minunat, de asta am ales să-mi petrec tot restul vieții alături de el. Ștefan este un tată minunat, de asta am ales ca el să fie tatăl copilului meu. E adevărat că trece printr-o perioadă foarte dificilă, dar rămâne același om de care m-am îndrăgostit. Cum aș putea să nu-i fiu alături tocmai în perioada în care are mai multă nevoie de mine?! Și nu sunt singura. Avem zeci de prieteni care ne sunt aproape, oameni care-l cunosc pe Ștefan așa cum îl cunosc și eu și care știu prea bine cât de nedrepte sunt lucrurile în cazul lui. Dar le vom depăși pe toate. Toate trec. Inclusiv viața. Cu bune și rele.

Am înțeles că tu ai făcut primul pas în relația cu Ștefan. Privind înapoi, ce ți-a plăcut atunci la cel care este acum soțul tău și tatăl copilului tău?

Mi-a plăcut chipul lui, energia pe care o emana, ochii luminoși. L-am simțit un om bun și nu m-am înșelat deloc.

Cum v-a schimbat relația venirea pe lume a fetiței voastre?

Dacă un act nu-ți schimbă viața, un copil cu siguranță o face! Totul se schimbă, inclusiv relația de cuplu. Dacă ai un partener implicat la rândul lui în creșterea copilului și în tot ceea ce presupune noua viață, atunci sentimentele cu siguranță nu vor avea de suferit. Eu și Ștefan împărțim totul, inclusiv aceste responsabilități. Și chiar dacă timpul nostru e mai scurt după venirea pe lume a Nataliei, intensitatea cu care îl petrecem ne ține uniți.

Venirea pe lume a Nataliei a avut loc prematur. Cum ai perceput tu, ca mamă, această experiență?

A fost o experiență pe care am reușit să o depășesc cu bine. Ștefan a jucat un rol important. A fost 24 de ore din 24 alături de mine, încă din ziua în care am născut. A fost atent la toate nevoile mele și ale bebelușului și în felul acesta am reușit să traversăm cu bine primele luni. Fără implicarea lui mi-ar fi fost foarte greu. E dureros să nu-ți poți ține copilul în brațe după ce l-ai născut, să nu-l poți alăpta și să-l privești neputincios prin geamul incubatorului cum face eforturi să respire și să se adapteze la noua viață. Au fost clipe delicate, dar nu m-am gândit la ce e mai rău. Aveam în minte doar cel mai frumos scenariu care s-a și derulat de altfel până acum.

Ce ai descoperit despre tine după ce ai devenit mamă?

Un copil te ajută să te vezi așa cum ești: cu bune și rele. De multe ori afli despre tine lucruri pe care nu le știai. Eu am descoperit că pot și știu să am răbdare.

Care este educația pe care tu și soțul tău vreți să i-o dați fiicei voastre?

Am ales pentru Natalia o grădiniță Montessori pentru că i se potrivește foarte mult. E un copil foarte independent și cu multă personalitate, iar într-un astfel de sistem are toate șansele să se dezvolte frumos. Până acum suntem mulțumiți de felul în care evoluează.

Aveți în plan extinderea familiei?

Deocamdată nu avem planuri de felul acesta. Ne bucurăm de Natalia.

Să ne întoarcem puțin în timp! Cum era Ancuța Aparaschivei și cum e acum Anca Lungu, cum vedeai viața în adolescență și cum o percepi acum?

Să știi că nu e o mare diferență între Anca și Ancuța. Am știut de foarte mică ce vreau și am știut că, dacă vrei, poți. Cred în continuare că totul e posibil! Fericită eram și atunci, sunt și acum. Poftă de viața aveam și atunci, am și acum. E adevărat însă că cea de acum e o versiune mult mai bună a mea. Am reușit să-mi gestionez impulsivitatea, am învățat să am răbdare, am învățat care sunt lucrurile cu adevărat importante în viață și cum să le prețuiesc.

Tu ești “Prințesa Polonic”, iar fiica ta este “Prințesa Linguriță”. Ce preparate gătiți împreună, ce preferințe culinare are Natalia?

De cele mai multe ori la micul dejun gătim împreună clătite. Eu pregătesc ingredientele, iar Nataliei îi face o mare plăcere să le amestece în bol cu telul. Le mănâncă apoi cu și mai mare plăcere unse cu magiun de la bunicii ei de la Suceava. Tot bunicii de la Suceava ne trimit și puii crescuți în curte din care îi fac Nataliei supă. E unul dintre felurile ei de mâncare preferate. 

Că tot veni vorba despre mâncare, trebuie să ne spui cum reușești să îți menții silueta de vis: ții diete, faci sport?

Până acum m-au ajutat enorm genele pe care le-am moștenit. Recunosc că nu am făcut și nici nu fac vreun efort special pentru a mă menține așa. Sunt conștientă însă că acum, după 30 de ani, va trebui să-mi schimb stilul de viață și să am mai multă grijă și la dietă, dar și la frecvența cu care merg la sală.

Ești mamă, soție, femeie de carieră, persoană publică. Cum reușești să jonglezi cu toate responsabilitățile, ce te motivează pe tine atunci când dai de greu?

Sunt doar una dintre miile de femei din țara asta care sunt în aceeași situație ca mine. Cheia este echilibrul, bucuria de a trăi și capacitatea de a nu dramatiza și de a lua viața așa cum este ea.

Ce “ingredient” esențial îți face ție viața frumoasă, care este rețeta unei vieți împlinite?

Rețetele își au locul doar în bucătărie. În viață nu există rețete. Fiecare se cunoaște pe sine și știe cel mai bine cum să fie fericit. Eu mi-am ascultat inima de fiecare dată, chiar dacă sunt o persoană destul de rațională. Viața e prea scurtă pentru ca logica să ne fie ghid!

Citește și:

Mama Pan: Reușita, la un pas distanță

Mona Nicolici: Am învățat să mă bucur de timpul liber

Oana Stoianovici: Pe drumul feminității

Articol preluat din ediția de august 2016 a revistei Femeia.

Autor: Alexandra Rotărescu

Foto: PR Antena 1

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus