Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Anca Țurcașiu: Nu-mi place să dansez!

Anca Țurcașiu: Nu-mi place să dansez!

Anca Țurcașiu, o voce cu un timbru minunat, este o actriță cu carieră în teatru și televiziune. E mama unui adolescent și arată impecabil. Și are multe să ne spună!

Acum este concurentă la un show TV celebru în România, „Te cunosc de undeva!“ de la Antena 1. Oare câtă determinare și voință îi sunt necesare unei femei ca să arate și să fie ca Anca? 

Cât de utilă îi este unei femei frumusețea în carieră?

Îi este foarte utilă, pentru că primul lucru pe care cineva îl remarcă la tine este felul cum arăți. Mi s-a întâmplat să joc și roluri contre-emploi (n.n. – deosebite de tiparele consacrate în timp), iar la sfârșitul spectacolului, lumea să mă perceapă tot la modul  „vai, ce frumoasă ai fost!“ Asta mă enervează îngrozitor. (râde)

Teatrul a fost visul tău de adolescentă?

Da. La vârsta de 15 ani, am început pregătirea pentru teatru. Pentru că asta am vrut să fac: să joc. Iar Petre Gheorghiu, cel mai mare pedagog care a urcat pe scenă, mi-a fost profesor. Am făcut pregătire cu el trei ani, am dat la IATC în 1988 și… am fost a doua sub linie. Viața mi-a oferit apoi șansa să fac singura școală de music-hall din România, care s-a desființat între timp, și am reușit să iau diploma la Facultatea de Teatru din Tg. Mureș, unde am fost detașați.

Ce roluri ți-au rămas în minte și ce ai vrea să joci pe scenă?

Toate rolurile pe care le-am jucat au însemnat mult pentru mine fiindcă m-am implicat sută la sută. Primul dintre ele și cel mai important a fost Velma Kelly din Chicago. Foarte dragi îmi sunt cel din musicalul Rebeca, în regia lui Attila Beres, și rolul principal din Maria de Buenos Aires, tot la Teatrul de Operetă, în regia lui Mario Radacovsky. Toate au fost producții străine, pentru care am dat castinguri foarte grele. Îmi sunt foarte dragi și rolurile pe care le joc astăzi în spectacolele lui Dan Tudor, Amor în farmacie, Dator vândut și Casa cu gravide, cele din Interpretul, în regia lui Radu Gheorghe, și din Toc Toc, în regia lui Ricard Reguant.

Este actoria o profesie ușoară? Fiindcă aspiră atâtea fete la ea…

Actoria este o profesie foarte grea, dar și cea mai frumoasă de pe pământ. Și cred că te naști cu acest talent. Dacă n-ai har, e dificil să te învețe cineva într-o școală despre firesc, naturalețe, credibilitate. Dacă dai un casting și ești bun, participi și la următorul. Dacă nu, rămâi acasă. Pentru rolul din La Bloc, am fost chemată inițial pentru opt episoade. Și am jucat 100. Au creat un scenariu special în care să rămân. Mi s-a părut ceva extraordinar.

Noi te știm de la teatru și din emisiunile TV. În „Te cunosc de undeva!“, ești alta. Greu cu măștile?

E cel mai greu de până acum. Nu mi-am închipuit că este atât de complicat să imiți pe cineva. Trebuie să studiezi gesturile, impostația vocală, pronunția, atitudinea personajului, mișcările, privirea, felul lui de-a fi. Și, în două minute și jumătate sau trei, să le cuprinzi pe toate. Dar e frumos. E minunat.

Fiului tău îi place la teatru? Copiii de actori cresc în culise și se contaminează de pasiunea pentru scenă.

Când era mai mic, venea și era foarte atent. Acum nu mai e pasionat de teatru. Are alte preocupări și i le accept.

Ce oraș ți se potrivește?

Orice oraș din Asia. Bine, New York-ul este orașul în care mă simt cel mai bine, ca energie și stare. Dar, dacă ar fi să locuiesc undeva, aș alege Asia: Indonezia, Singapore… Îmi plac mult mentalitatea și relaxarea oamenilor de acolo, felul lor de a fi, nu de a avea.

Ce carte recitești?

„Adam și Eva“ de Liviu Rebreanu. Este cea mai frumoasă poveste de dragoste posibilă, în opinia mea. De asemenea, recitesc toate cărțile de poezii până le învăț pe dinafară. Poeții mei preferați sunt Adrian Păunescu, Magda Isanos, Ana Blandiana, Iv cel Naiv.

Când ai vreme de tine? Sport, îngrijire?

Îmi fac timp pentru mine  în fiecare zi. Sunt foarte organizată.

Dansezi?

Dansez doar studiat și muncit, în spectacole. Dar nu-mi place să dansez.

Cum e dimineața pentru tine?

Organizată pe minute. Îmi calculez bine timpul, astfel încât să nu fiu niciodată pe fugă, să am timp pentru mic dejun, duș, bagaje, pregătirea caserolelor cu mâncare.

Nu te văd în bucătărie. Totuși…

Totuși, gătesc de 20 de ani, de când m-am măritat, de mi-a ieșit pe urechi. E drept că, în ultimii ani, am făcut mai mult minuturi. În plus, de la o vreme, mă ajută soacra cu ciorbe și alte mâncăruri gătite.

Ce rochii îți plac?

Nu-mi plac rochiile, doar blugii. Mă îmbrac de la designeri celebri la evenimente și ador să fac asta, dar în viața de toate zilele nu mă văd îmbrăcată în rochie.

Probezi multe până îți cumperi ceva?

Da, probez multe și cumpăr foarte rar. Nu sunt sclava hainelor, n-am fost niciodată, iar tot ce am în garderobă este strict confortabil. Nu țin neapărat să ies în evidență cu vreo haină.

Cât de importanți sunt pantofii pentru tine?

Foarte importanți, pentru că am de stat pe tocuri și câte opt ore la concertele cu orchestra lui Petre Geambașu. Niciodată nu o să-mi cumpăr un pantof superb, dar în care să mă doară degetele.

Dar cărțile?

Cărțile sunt cele mai importante. Am crescut cu ele în brațe și o să mor cu ele în brațe. (râde) Citesc, cum spuneam, foarte multă poezie.

Ți-ai decorat singură casa?

Mai întâi, trebuie să-ți spun că desenez mobilă de când m-am născut. (râde) Îmi place s-o miros, s-o pipăi. Ca să mă relaxez, intru într-un magazin de mobilă și stau acolo câte două ore. De altfel, am absolvit școala de design și asta m-a făcut un om și mai fericit, pentru că mi-am împlinit un vis. Apoi, am început să decorez multe spații și o fac în continuare, dar numai pentru prieteni și fără bani. Da, mi-am decorat casa de la Corbeanca. Abia aștept s-o decorez pe următoarea.

Ai un colț preferat?

Întotdeauna ar trebui să existe un colț al tău în casă. Astăzi, nu îl am. Dar, când o să existe, îmi doresc să fie unul liniștit, cu o lumină caldă și un fotoliu foarte confortabil, din care să văd în jur o armonie de culori, de obiecte și piese rare, nu neapărat scumpe, care să însemne ceva pentru mine.

Cât din timp acorzi fiului tău?

Puțin, foarte puțin. M-am străduit să fac asta în anii copilăriei lui. Astăzi  însă și eu, și el suntem plecați de dimineața până noaptea. Avem zile în care, din păcate, nu apucăm să ne vedem.

Îți plac petrecerile sau preferi fuga în natură?

Petrecerile nu mi-au plăcut niciodată. Întotdeauna m-am dus la petreceri forțată de împrejurări, pentru că nu-mi plac aglomerația și gălăgia. Ador să mă retrag acasă, în colțul meu de liniște.

Primăvara înseamnă…

… viață.

Poți trăi fără o ceașcă aburindă de cafea?

Nu pot să trăiesc fără cafea. E vitală pentru mine.

Daca am sta la o cafea, ce loc ai alege?

Un loc în care să stau cu spatele la cei care m-ar putea privi. (râde)

Citește și:

Nicoleta Nucă: Mi-am dorit să fac muzică din copilărie

Ilinca Obădescu: Sunt ca un burete care absoarbe informații

Emma Zeicescu și Claudiu Popa: Romantismul există dacă vrei să existe

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.11/17.03.2016
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Mihai Stetcu/Antena1

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus