Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Andra Matei: Relația cu publicul trebuie să fie curată și fără trucuri

Andra Matei: Relația cu publicul trebuie să fie curată și fără trucuri

Andra Matei este o suceveancă veselă și optimistă care a descoperit folclorul și cântecul popular de puțină vreme.

De la debut, la 18 ani (acum are 24), a câștigat 6 trofee și 3 premii foarte importante la marile festivaluri de folclor din țară, atrăgând atenția și beneficiind de sprijinul specialiștilor din domeniu. A fost îndrumată pe drumul cântecului de maestrul Viorel Leancă, dirijor al Orchestrei Ansamblului „Ciprian Porumbescu“ din Suceava, iar mai apoi de profesoara Maria Macovei. Ca să cunoască îndeaproape fenomenul, fiind absolventă de Litere, urmează un master în antropologie la Facultatea de Litere din București.

Dacă privești spre clipa debutului, drumul tău ca interpretă de muzică tradițională românească a fost unul dificil?

Nu eu mi-am descoperit talentul, cred că el m-a descoperit pe mine! Pot spune că am intrat pe ușa din față, dar nu toate lucrurile au fost mereu roz și frumoase, au existat și răutăți și piedici. Dar eu am făcut semnul sfintei cruci și am mers mai departe. Acesta este secretul: să nu te oprești niciodată, pentru că nu știi cine te observă pe drum. 

Ți-ai dorit dintotdeauna să fii pe scenă, la televizor?

Când eram mică, îi priveam cu mare admirație pe artiștii care apăreau și cântau muzică ușoară sau populară la televizor, dar nu îmi imaginasem că și eu, într-o bună zi, aș putea ajunge acolo. Tatăl meu fiind militar, îmi doream să lucrez în armată sau să fiu profesoară. Bineînțeles, pentru orice meserie trebuie să ai o chemare, iar în cazul meu chemarea cântecului a fost mai puternică. Acum știu ce înseamnă să apari la televizor. Mi se confirmă că lumea îmi iubește cântecele, se regăsește în cântecele mele de dor, de dragoste, de necaz, de joc, de dragoste, dor de țară și de neam. Relația cu publicul trebuie să fie curată și fără trucuri.

Îți place că lumea te recunoaște?

Purtând pe scenă, la televizor, la evenimente costumul pe care îl îmbrăcau și înaintașii noștri, este puțin mai greu ca lumea să mă recunoască când sunt în ținută „civilă“. Dar chiar și așa lumea mă recunoaște și îmi spune ce îi place la mine, ce cântec, ce cămașă…

Cum descoperi cântece noi?

Recent, am scos pe piață primul meu album muzical, care se numește „Moldovioară, scump pământ“. S-a născut din dorința de a arăta lumii frumusețea Moldovei și Bucovinei. Cântecele le-am ales pe sprânceană, cu mesaje clare și cu teme în care să se regăsească cât mai mulți iubitori de cântec. Unele versuri sunt foarte vechi și sunt găsite în culegerile personale ale regretatei artiste Maria Bararu. Mi-au fost dăruite de fiica artistei, doamna Mihaela Simion! Am vrut să scot în evidență tot ceea ce se întâmplă într-o viață de om: de la hora și jocul din sat, logodna, nunta, familia, dorul și în cele din urmă jelea! 

Costumul popular este o haină care spune povești?

De fiecare dată și cu fiecare ocazie găsesc în spatele cămășii o poveste mai uimitoare decât cealaltă. Când mă duc prin sate și caut un cântec sau o doină ori un bocet, bătrânii mă duc prima dată să le admir „hainele cele bune“ sau „hainele de înmormântare“ și, în timp ce mi le arată, îmi povestesc că acea cămașă a fost făcută pentru o fată ca s-o îmbrace când va fi mireasă, dar ei nu îi plăcea băiatul și a fugit de acasă și nu a mai îmbrăcat-o niciodată. Altă poveste a unei cămăși începe cu plecarea fiului de-acasă – acea mamă a început să coasă cu gândul că fiul ei o va îmbrăca când se va întoarce.

Știi să coși? Dar să încondeiezi ouă?

Din nefericire pentru mine, nu știu să cos, dar, nu se știe, poate mă voi apuca să învăț, deși timpul nu prea îmi prea permite! Încondeierea ouălor în preajma Sfintelor Paști mă bucură cel mai mult. Și acum această muncă ne revine mie și bunicului meu în joia mare, pentru că la noi în zonă în această zi se vopsesc ouăle. Unele le facem doar roșii, altele cu model.

Ai crescut în oraș. Cum te-ai îndrăgostit de satul românesc?

Așa este! Eu am fost crescută în orașul Suceava, în cartierul Burdujeni. Bunica mi-a insuflat dragostea pentru tradiții, costumul popular, mâncărurile tradiționale bucovinene și cântec. Bunica mi-a deschis această poftă de a mă uita în urmă și de a căuta ceea ce mă definește, până la urmă.

Care este poezia populară în ale cărei versuri te recunoști?

Am avut ocazia să citesc foarte multe poezii populare, dar aceasta mi-a rămas cea mai apropiată de suflet. Se numește „Copila“, a fost culeasă de Vasile Alecsandri și se potrivește și vremurilor noastre. Fata îl roagă pe băiat să nu mai fie necăjit că pe pământ sunt suflete rele și nu mai e niciun pic de noroc, ci să fie fericit, pentru că aceasta este țara ospeției și a veseliei. Mi se potrivește foarte bine, pentru că eu sunt o fire pozitivă, iar această poezie populară încearcă să scoată la iveală binele, în ciuda atâtor greutăți. Merită să o citiți!

Ești o femeie frumoasă. Este un atu sau un dezavantaj?

Este un atu, dar și un dezavantaj. Să fii frumoasă contează, dar nu este cel mai important lucru. Important e să ai încredere în tine, să fii sincer și să răspândești bucurie în jurul tău, pentru că frumusețea este trecătoare.

Cum ți-ai decorat casa?

Casa mea este decorată simplu. Îmi place că am o casă luminoasă, unde soarele stă de dimineața până seara și este foarte odihnitoare. Ceea ce nu lipsește sunt un ou încondeiat din Bucovina și câteva icoane.

Scena te solicită. Cum reziști fizic? Dar emoțional?

Oamenii ascultă muzică la toate momentele din viața lor: botez, nuntă, zi de naștere, majorat, chiar și la înmormântare. Ce poate fi mai frumos decât să fii părtaș la o bucurie, la o realizare, la un vis împlinit… În restul timpului, fac plimbări prin parc, merg la înot sau citesc o carte.

Călătorești mult?

Călătoresc cât îmi permite timpul, dar, oricum, văd multe locuri datorită muzicii. Pentru că am spectacole în toată țara, chiar și peste hotare, iar de obicei, pe unde merg, mă duc să vizitez locurile.

Când nu ești pe scenă sau la evenimente, ce vestimentație preferi?

Prefer vestimentația casual, lejeră, să fiu cât mai comodă. O pereche de blugi, un tricou sau o cămașă cu o pereche de balerini sau teniși sunt vestimentația perfectă pentru o zi la facultate sau la cumpărături.

Ai multe rochii în dulap? Ai una preferată?

Am foarte multe, pentru că mă definesc și cred că rochia este piesa vestimentară care i se potrivește cel mai bine unei femei. Rochia preferată este cea pe care am purtat-o la cununia civilă.

Ce te-au învățat culorile costumului bucovinean?

M-au învățat să îmi aleg orice piesă vestimentară cu gust, să fiu atentă la detalii și să nu mă grăbesc atunci când îmi aleg un lucru.

Care sunt lucrurile cele mai importante din viața ta? Dar oamenii?

Ca să răspund la această întrebare, îmi trebuie trei zile. În primul rând, cei care au fost cu mine de la început, zi și noapte, și care s-au bucurat și au plâns pentru mine: părinții mei, bunicii mei, mătușa mea, socrii mei și, bineînțeles, soțul meu, Andrei! Pe ei îi iubesc mult, ei mă inspiră și ei mă țin departe de toate iluziile care există! Familia este cel mai important lucru pentru mine.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.24/22.06.2017
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns