Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Andreas Vythoulkas si Carmen Constantin: Așa a fost sa fie

Andreas Vythoulkas si Carmen Constantin: Așa a fost sa fie

Știţi cum e povestea cu așa a fost să fie? De cele mai multe ori, este rostită în fața unui destin parcă implacabil. Înseamnă resemnare în fața sorții. Și totuși…

Ce avem noi să vă spunem e un alt fel de „așa a fost să fie“ între doi oameni care n-ar fi trebuit să se cunoască. Și care totuși s-au cunoscut, s-au plăcut… Dar mai bine citiți. E interesant, promit!

Andreas Vythoulkas este un om ocupat. Genul acela care își face meseria cu pasiune. E medic ginecolog, specialist în infertilitatea cuplului. Se luptă ca oamenii să aibă copii. Fiecare sarcină obținută e o victorie personală, pe care îi place să o urmărească până la final. Acum un an, a participat la un congres de infertilitate organizat la Salonic. Împreună cu el au plecat 20 de ziariști, toți gata să relateze de la fața locului. Presă scrisă, online, radio și televiziuni.

Carmen Constantin este jurnalist de televiziune. Îi place să scoată de la intervievați lucruri pe care nu le-au spus altora. Și reușește aproape de fiecare dată. În urmă cu un an, era mai mult în spatele camerelor, coordona echipa de redactori din departamentul social de la Realitatea TV. Colega ei care se ocupă de sănătate ar fi trebuit să plece la congresul de la Salonic. Spusese însă „da“ altei deplasări, așa că era imposibil să onoreze invitația de pe tărâm grecesc. Deși de obicei nu făcea deplasări, Carmen a răspuns afirmativ când a fost sunată de organizator s-o înlocuiască pe Emma. Mergea acolo să facă o treabă bună. Și să scoată de la intervievați lucruri nespuse altora.

Prima impresie? Mai bine nu…

S-au văzut la aeroport prima dată. Ea era la un pas să piardă avionul. El, ușor agasat de întârziere. Prima impresie nu a fost remarcabilă de nicio parte. Ba chiar s-au ignorat până când au ajuns la destinație, fiecare prins cu treburile pentru care făcea deplasarea. Ea l-a cercetat puțin, având în vedere că era personajul principal al deplasării, dar nu i-a spus nimic, ba chiar nu prea i-a plăcut de el. Însă prima tresărire greu perceptibilă au avut-o chiar pe aeroport, la aterizare, când au constatat că, dintre toate locurile minunate care există pe lumea aceasta, când vine vorba despre ce le place cel mai mult, au aceeași preferință. Care erau șansele să se întâmple asta? „Primul punct comun, cel care ne-a unit, a fost când, la prima întâlnire din Salonic, fiecare îşi spunea impresiile despre Grecia şi locurile ei minunate de vacanţă, iar Mykonos s-a dovedit a fi locul preferat al amândurora. Mi-am spus: el este partenerul de distracție“, povesteşte Carmen râzând.

Din acel moment, au început să se uite unul la celălalt cu alți ochi. Să se descopere. Iar când ea s-a dus să filmeze un material în Salonic cât timp ceilalți jurnaliști făceau un tur al orașului, el i-a simțit lipsa. Nu-și explica de ce. În a doua seară petrecută la hotel, au început să vorbească, au aflat lucruri unul despre celălalt. Printre altele, că sunt în aceeași zodie, la numai o săptămână distanță, cu o diferență de fix zece ani între ei, pentru că sunt născuți la aceeași oră, în aceeași zi a săptămânii. Le plăcea să stea unul în preajma celuilalt, dar fără să-și propună neapărat asta. În aer plutea ceva ce îi făcea să se apropie. „Cu cât vorbeam mai mult, fie despre teme medicale, fie despre alte lucruri, cu atât simțeam o deschidere mai mare, ceva de genul «nu știi să spui ce anume, dar îți place»“, ne-a povestit Carmen. O chimie care există și acum între ei, la distanță de un an de când sunt împreună. Sigur, și-au spus că, odată întorși la București, lucrurile nu vor mai fi aceleași. Însă la fel de bine s-ar fi putut să continue. Cine știe?

Chimia, tot chimie

Niciunul nu a făcut presiuni asupra celuilalt, dar lucrurile au venit firesc. „Îmi tot spunea că vrea să mă vadă, iar eu îi ziceam să vină. Doar știa unde lucrez… Ne-am văzut la câteva zile de când ne întorseserăm, numai pentru a constata că lucrurile nu se schimbaseră. Între noi era aceeași chimie pe care o simțiserăm la Salonic.“ Simțeau nevoia să petreacă din ce în ce mai mult timp împreună. Când nu se putea întâmpla asta, își scriau mesaje și vorbeau la telefon. Iar în toată această poveste, mutarea împreună a venit ca un lucru firesc.

După multă vreme, pentru Andreas, pe lângă pasiunea pentru meseria sa, în care se arunca de cele mai multe ori cu totul, a intervenit altceva. „Îmi place să mă duc acasă. Este lucrul pe care îl aștept cel mai mult seara, după ce termin consultațiile. Știu că mă așteaptă Carmen, așa că termenul «acasă» însemna deja cu totul altceva pentru mine.“ De când s-au mutat împreună, nu s-au despărțit. Pleacă împreună inclusiv în afara țării, atunci când el are treabă la clinica din Atena, al cărei reprezentant este în România. Nu le place să stea departe unul de celălalt mult timp, așa că evită pe cât posibil lucrul acesta. „Până și seara mergem împreună la culcare. Să vezi când unuia din noi îi e somn cum picotește pe canapea până ce este gata celălalt de culcare!“, povestește amuzat Andreas. Această apropiere îi sperie într-un fel, sunt conștienți de nevoia permanentă de a fi unul în preajma celuilalt. Au mereu aceleași preferințe și sunt atât de asemănători, încât de cele mai multe ori nici nu e nevoie de cuvinte, se înțeleg numai din priviri. „Ne speriem, pe măsură ce ne cunoaştem mai bine, de felul în care facem lucrurile: dacă o să ne laşi pe amândoi în faţa unui raft cu haine, îţi garantez că o să alegem acelaşi obiect, dacă o să ne pui să numim o persoană care ne place dintr-o mulţime de oameni, o s-o alegem pe aceeaşi… Niciodată nu ne ajunge timpul să stăm împreună, nu ne săturăm, iar de când ne-am întâlnit suntem lipiţi la propriu. Ne bucurăm în egală măsură de orice şi nu facem compromisuri“, ne-au povestit la unison Carmen şi Andreas.

Un băiețel din dragoste

Este evident că prima vacanță și-au petrecut-o în locul pe care amândoi îl adoră, în Grecia. Locul de la care a pornit tresărirea lor, coincidența care i-a făcut să se uite unul la celălalt cu alți ochi. Locul pe care îl consideră unul dintre cele mai frumoase din lume, cu atât mai mult acum, fiindcă a fost punctul de la care a început relația lor. Și unde au petrecut mai frumos ca în alte dăți, pentru că au fost împreună.

Sigur că v-ați putea întreba ce urmează pentru un cuplu care pare că are totul și se iubește în felul aceasta. Ei bine, vă spunem noi: un copil! Carmen a ajuns deja la jumătatea perioadei de sarcină – vor avea un băiețel. „Nu a fost o sarcină planificată, dar cu siguranță este dorită“, spune Carmen, iar Andreas își amintește că, atunci când a aflat că este gravidă, ea a fost mai întâi bulversată. „Păi ce fac aici, mă bucur singur?“, a spus el când a văzut că testul de sarcină este pozitiv. S-au bucurat, desigur, împreună, însă după ce Carmen și-a revenit din uimire și a stat de vorbă cu o prietenă care i-a explicat cât de cât ce înseamnă povestea cu „mămicia“. Vor să aibă patru copii și să înfieze unul, iar asta pe lângă Helena Denise, fetița pe care Andreas o are din căsătoria precedentă. Iar pe cel purtat deja în pântece, „un băiețel din dragoste“, cum le place să-i spună, îl va chema tot Andreas, numele preferat al viitoarei mămici. Carmen are medicul acasă. Lui îi spune tot ce simte în legătură cu sarcina (și nu numai), el îi face controalele de rutină, tot el îi recomandă analizele. Au deja un album, doar că pozele sunt deocamdată ecografii. „Eu îi fac ecografiile. Abia aștept de fiecare dată pentru că este un prilej de întâlnire cu fiul meu. Chiar dacă văd repede tot ce trebuie observat din punct de vedere medical, uneori zăbovesc mai mult, pentru că îmi place să-i analizez fiecare detaliu“, spune Andreas și nu știi cine vorbește: medicul ginecolog sau tatăl? Te lămurești repede fiindcă, deși vede peste 50 de femei pe zi la consultație, cele mai multe dintre ele gravide, nimic nu se compară cu întâlnirile cu fiul său. E normal, dar spune în același timp că pentru el fiecare sarcină dusă cu bine la capăt face parte din viața lui. Mai ales dacă este obținută în urma fertilizării in vitro, în cazuri în care cuplurile vin cu speranță în cabinet și pleacă apoi cu copilul în brațe. Multe dintre astfel de cupluri i-au devenit prieteni și s-au bucurat alături de el atunci când au aflat că la rândul său va deveni tată.

Compleți doar împreună

Planurile lor sunt legate de casa în curs de amenajare, de faptul că așteaptă primul copil, de călătoriile pe care le fac împreună, de viața care pentru ei curge atât de pasional și totuși așa de cuminte și de așezată. „Uneori, ne este teamă că lumea zice despre noi că suntem siropoși pentru că ne vede atât de lipiți“, spune Carmen, care precizează că ea nu a fost niciodată așa până acum. Doar că, atunci când este cu Andreas, asta simte. Și el la fel. Sunt lipiți pentru că altfel nu-s compleți. Sunt siropoși pentru că respiră iubire, fiindcă nu se văd mai departe unul fără celălalt. Își doresc să îmbătrânească împreună, simt că acea călătorie la Salonic le-a fost cumva destinată lor, celor doi oameni care nu ar fi trebuit să se întâlnească. Doar că au făcut-o, iar acum, la un pic peste un an de atunci, pot spune că au trăit cea mai intensă perioadă din viața lor. „Noi nu avem nici un dubiu că ne-a unit Dumnezeu, ne considerăm norocoşi că am primit acest lucru şi suntem datori să avem grijă de dragostea noastră. Dumnezeu ne-a înzestrat cu acest cadou. Eu consider că Andreas a venit ca un cadou pentru mine şi el simte la fel.“ Le place să vorbească unul despre celălalt, se completează în vorbe, așa cum fac în tot. Probabil ar mai fi făcut-o o vreme dacă lui Andreas nu i-ar fi sunat telefonul. „Trebuie să fug, am o naștere de tripleți.“ Mereu pe fugă, opririle se fac seara, acasă, acolo unde îl așteaptă Carmen, femeia pe care nu era planificat s-o întâlnească. Dar așa a fost să fie…

Citește și:

Francesco si Patrizia Paglieri: Cei mai buni prieteni

Bogdan si Natalia Negroiu: Triunghiul, forma echilibrului

Triunghiul, forma echilibrului

Articol preluat din ediția de august 2015 a revistei Femeia.

Autor: Mariana Fătulescu

Foto: Vlad Stănescu


Lasă un răspuns

Sus