Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Andreea si Andrei Aradits: Nunta la fast-food

Andreea si Andrei Aradits: Nunta la fast-food

Când s-au cunoscut, în urmă cu 12 ani, ea mergea în cluburi și el la Vama Veche. Nu-și dădeau nicio șansă unul altuia. Acum, sunt fericiții părinți ai lui Eric-Andrei și împreună fac o echipă pe cinste. Parcă i-ai cunoaște de undeva, nu-i așa?

Eclar că talentul se moștenește din tată-n fiu. Sau din mamă-n fiu. Am aflat de la Andrei Aradits, unul din cei patru jurați ai emisiunii Te cunosc de undeva!, difuzată în fiecare sâmbătă seară pe Antena 1 de la 20.30, că și mama sa a cochetat cu actoria, iar soția sa, Andreea, a terminat și ea UNATC. Firesc, la nouă ani, Eric, copilul lor bălai, copie fidelă a Micului Prinț din cartea cu același nume, are o dezinvoltură pe care o întâlnești numai la actorii experimentați. Cei trei au presărat discuția cu glume fine, autoironie și un pozitivism molipsitor.

Andrei, cum ți-ai abordat viitoarea soție? I-ai spus că o cunoști de undeva?

Andrei: Nu, ne-am cunoscut  în urmă cu 12 ani, la serialul În familie, pe același platou pe care acum filmăm Te cunosc de undeva! Ea lucra la producție. Însă nu aveam curajul să fac primul pas, deși îmi făceam des de lucru prin biroul unde lucra ea. Până într-o seară, când mă trezesc cu un mesaj de la ea pe telefonul mobil care suna cam așa: „Do you believe in love at first sight or should I walk by again?“ (n.r. – „Crezi în dragoste la prima vedere sau trebuie să mai trec o dată prin fața ta?“) Am zis: „Mm, hai să mă duc. Ceva-ceva tot o ieși în seara asta“.

Andreea: Și de-atunci am rămas împreună. Începuturile noastre au  fost foarte nesigure, pentru că eram extrem de diferiți. El râdea de mine că sunt mică și snoabă și mi se părea că le știu pe toate. În plus, terminasem și Caragiale, un liceu de fițe. Mergeam prin cluburi, iar Andrei era hipiot, cânta la chitară și se îndoia de gusturile mele muzicale. Din seara aceea, deși nu ne dădeam nicio șansă până a doua zi, ne-am trezit că trecuse o lună și eram tot împreună. Am plecat de la diferențe și am găsit multe lucruri în comun.

Andrei: Da, a fost ca în cântecul acela interpretat de Louis Armstrong și Ella Fitzgerald, „You say potato, I say potato“, în care același cuvânt se poate pronunța cu accente diferite, dar până la urmă înseamnă același lucru.

Cererea în căsătorie când a venit?

Andreea: După doi ani de prietenie. Ne-am gândit să ne luăm și noi, erau atâția oameni în jurul nostru care făceau pasul. Dar, după ce am constatat cât se chinuiau cu toții să le iasă perfect, am luat decizia să dăm petrecerea la fast-food. Au fost maximum
20 de persoane. Am vrut să ne sărbătorim într-un tramvai, dar nu ne-au lăsat, de teamă să nu se rupă cu noi, pentru că era destinat petrecerilor pentru copii.

Și cununia religioasă?

Andrei: Pe aceasta am făcut-o la Catedrala Sfântul Iosif. Voiam să ne căsătorim la o biserică ortodoxă, cu pereții roz fondant pe interior, dar preotul nu a fost de acord, pe motiv că sunt catolic și trebuie să mă bage cu capul în cristelniță, să mă boteze din nou. La catolici au acceptat și căsătorii mixte.

Mi-ați vorbit despre diferențele dintre voi. Ce v-a atras unul la celălalt?

Andrei: E ca și cum am avea picioarele pe aceeași scândură, nu știu cum să explic mai bine. Amândoi venim din familii care nu au rămas împreună până la capăt, iar tocmai din această cauză, pentru noi, familia înseamnă infinit mai mult decât un lucru demonstrativ.

Eric când a apărut?

Andrei: Noi ne-am căsătorit în iulie, iar Eric s-a născut pe 16 iunie anul următor. Deci nu, Andreea nu era însărcinată când ne-am căsătorit. (Râd amândoi.)

Ca părinți, care a fost cea mai mare provocare?

Andrei: Uite, stă aici pe canapea, între noi! (n.r. – arată spre Eric) Când era foarte mic plângea, urla de fapt. Cred că de la cât mânca, a fost un bebeluș umflat. Toată casa mirosea a lapte bătut, pentru că, după ce se hrănea, dădea pe-afară. De ce urlai, măi Eric?

Eric: De plictiseală! 

Aveți bonă?

Andreea: Nu, facem cu schimbul. Am încercat cu bone și nu am avut succes, am trecut prin tot felul de experiențe nefericite.

Eric: Avem în schimb două pisici. Sasha are ceva din rasa de angora, este iubitoare și cuminte, Boo este o birmaneză neobrăzată și sperioasă, de-aia i-am și pus numele ăsta.

Eric, ai fost la tati la serviciu? Dacă ai putea, în cine te-ai transforma?

Eric: În Eminem.

Andrei: Zice asta pentru că și eu m-am transformat în Eminem. M-am chinuit îngrozitor. N-a venit un invitat și m-au rugat pe mine să cânt. Am format un duet cu Ami, cea care interpretează melodia emisiunii. Ce să zic, ea a salvat piesa, în timp ce eu am făcut-o de râs. Dacă ar fi fost după capul meu, aș fi făcut un duo cu Temișan, pe o melodie de-a lui Simon&Garfunkel.

Andrei, în afară de emisiunea de la TV, unde te vedem?

Andrei: Într-o emisiune pe internet, Singur Cook, produsă de mine și Andreea. Încă nu e o afacere, pentru că asta implică niște remunerații, un profit, iar noi deocamdată suntem pe minus, încercăm să vindem formatul.

Eric: Este o emisiune despre tati care gătește când nu știe să gătească.

Andrei: Ideea a venit dintr-un soi de frustrare, urmărind tocmai emisiunile de la televizor, în care eu nu mă regăsesc. În Singur Cook eu încerc să gătesc, dar doar la final știu ce va ieși. E și motivul pentru care, atunci când intru în bucătărie, spun: „Cu Dumnezeu înainte!“. Scopul nu e să fac oamenii să râdă alunecând pe ulei și căzând în cap, e vorba mai degrabă de comedia de situație – ești pus într-o situație complicată, descurcă-te!

Cum vă place să vă petreceți timpul liber?

Eric: Eu joc Minecraft!

Andreea: Când suntem toți trei împreună, mergem la film, ne place să înotăm și plecăm la mare de câte ori avem timp. Rareori ne facem planuri. Doar vacanța de iarnă încercăm să o planificăm, din considerente financiare. Anul trecut, ne-am hotărât pe ultima sută de metri și ne-a costat de patru ori mai mult decât dacă am fi plănuit-o în avans. În rest, lucrurile se întâmplă de la sine, uneori e mai bine așa, pare că există un plan prestabilit pentru noi, dar și foarte potrivit.

Eric: Apropo de înot, m-au retras ai mei pentru că nu făceam ce zicea profesorul, îmi executam doar săriturile mele!

Care sunt principalele motive de ciondăneală?

Andreea: Ultima oară ne-am certat amândoi cu Eric, din cauza temelor. Ne dovedește de fiecare dată, e foarte puternic… dacă am putea, am chema și vecinii să ne sară în ajutor. În rest, orgoliile, lenea băieților și încăpățânarea noastră, a tuturor, sunt principalele motive de dispută.

Andrei: Poate că n-ar strica ceva mai multă toleranță. (Râde.)

Cine face primul pas spre împăcare?

Andrei: Eu. Ne cunoaștem de atâta vreme și încă nu știu pe ce butoane să apăs ca s-o împac. Știu doar că trebuie să las capul în pământ și fac tot posibilul să îi intru în grații. Îi cer mii de scuze, dar durează. Îți zic, e foarte complicat – când e supărată, e supărată. Cel mai bine se împacă singură.

Ce înseamnă iubirea pentru voi?

Andreea: E o componentă esenţială a vieții, fără de care nu aș putea să trăiesc.

Andrei: Este ciudat, același substantiv are nuanțe, culori și consistență diferite pentru fiecare persoană în parte. E o emoție unică.

Ce-i trebuie unei căsnicii ca să reziste în timp?

Andrei: Curiozitate. Renunțare la sine. Căsnicia e reușită atunci când înțelegi că e ceva sau cineva mai important decât tine. S-o luăm altfel: separat, morcovul și ceapa au gusturi foarte diferite, dar, puse împreună la fiert, vor avea gust de ciorbă după un timp.

Eric: Cum ar veni, ei sunt morcovul și ceapa, iar eu sunt ciorba!

Articol preluat din ediția de februarie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Adriana Moscu

Sursa foto: Vlad Stănescu


Lasă un răspuns

Sus