Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Ani Crețu: Nu cred că m-am născut ca să fiu relaxantă

Ani Crețu: Nu cred că m-am născut ca să fiu relaxantă

Actriţa Ani Creţu joacă pe scena Teatrului „Ion Creangă. Un spectacol pentru copii nu are nevoie de critici – copiii te taxează sau te iubesc imediat. Obişnuită cu „efortul maxim“ pe scenă, Ani s-a adaptat repede în grupul Vacanţa Mare, unde, sigur, nu e uşor să lucrezi cu profesioniştii râsului.

Show-ul „Leana s-a întors!“, difuzat în fiecare duminică de la 21.30 la Kanal D, o readuce pe Urinela, personajul ei, din nou pe ecrane. Până şi rolul proastei este făcut cu umor şi are deja marca interpretării acestei actriţe talentate, dotată ironie, bun-simț şi, desigur, simţul ridicolului. Altfel, Ani e mămică, e un pic împătimită de motoare şi este foarte simpatică!  

Te împarţi între filmările pentru Vacanţa Mare, teatru, familie şi afaceri. Cum reuşeşti să te menţii în formă?

Am gene foarte bune. Înainte de a naşte, am făcut sport. Mişcarea îmi lipseşte cel mai mult, să merg în sala ca să trag un pic de fiare şi să alerg, pe bandă sau în parc. Alergatul după fiul meu nu se pune, nu e mişcare controlată şi gândită!

Ce fel de mămică eşti?

Sunt cea mai bună mamă din lume pentru copilul meu. Îl cunosc, mă cunoaşte, ştiu tot ce vorbeşte, deşi vorbeşte stâlcit (are 2 ani şi 5 luni), ştiu ce-i place și ce nu, îi cunosc programul, el ştie cât poate întinde coarda… Creştem şi învăţăm împreună. Descopăr lumea împreună cu el.

Ce te leagă de colegii de la Vacanţa Mare?

Ne leagă foarte multe lucruri. În primul rând, profesional: este echipa perfectă pentru mine. Totul funcţionează ceas! Aşa sunt şi eu, organizată, nu-mi plac lucrurile făcute cu jumătăți de măsură.

Chiar şi motociclişti am devenit toţi trei odată. De multe ori, am impresia că mă tratează ca pe camaradul lor, nu ca pe o femeie. Mugur mi-a pus porecla „Atza“. 

Ne-am reunit vara aceasta, după şase ani de pauză, la Kanal D, filmăm cu mare drag noul sezon Vacanţa Mare – „Leana s-a întors!“ şi ne simţim teribil de bine împreună!

Cu Mugur, de exemplu, cum ai intrat în legătură şi cum  ţi-a influenţat viaţa?

Am intrat în legătură pe vremea când voiau o actriţă în echipă. Eram la Pro pe-atunci şi m-au văzut în La bloc.

Echipa celor două producţii, Vacanţa Mare şi La bloc, era aceeaşi. Am fost chemată la o discuţie cu ei. Înainte să intru, am uitat să îmi dau jos aparatul dentar (purtam aparat mobil). Mi-am dat seama înăuntru despre asta şi îmi era jenă, râdeam cu mâna la gură, iar Mugur îmi zice: „N-ai dinţi?“ Eu: „Ba da“… După o vreme, Radu face o glumă, toţi râd, eu cu mâna la gură. Mugur: „Ai dinți cariaţi?“ Eu: „Nuuu, dar am uitat să îmi dau jooos aparatul“. Aşa am intrat eu în echipa Vacanţa Mare.

Şi Mugur, şi Radu îmi influenţează viaţa, unul scrie ceea ce joc şi altul coordonează regizoral filmările. Deşi sunt total diferiţi, se completează foarte bine. În Radu găsesc fratele aşezat, calm şi cald, iar în Mugur, de foarte multe ori, încredere. Ştie să-ţi dea încredere fără so facă din cuvinte.

Nu m-aţi întrebat de Axi Honey… Florin (n.r. – Axinte). El e un om atât de bun! Dacă ai o problemă, Florin te ajută.   

Prin ce trucuri îţi menţii silueta asta de balerină?

V-am spus, gene bune! Mama este o hologramă, iar tata, când vine, zici că pleacă. 🙂 Lăsând gluma deoparte, cred că şi mănânc echilibrat. Cum să îl învăţ pe fiul meu să fie într-un anumit fel, iar eu să nu îi fiu un exemplu pozitiv. Ştim, copiii învaţă şi îşi creează principii sănătoase prin copiere.

Ai un ritual de frumusețe?

Nu am unul special, dar zilnic fac suc din iarbă de grâu pe care îl bem atât eu, cât şi Adan, dar îl dau şi pe faţă. Doctorul Radu Pitulea, prietenul meu de-o viaţă, se ocupă, nu atât de des pe cât ar vrea el, de faţa mea. Îmi face câte un tratament la circa două luni. În schimb, folosesc numai produse dermatocosmetice (NeoStrata şi Exuviance), iar ca produse de machiaj, cele mai multe sunt SLA Paris.

Ce te relaxează, ce te face să te simţi liberă?

Nu cred că m-am născut ca să pot fi relaxată. Prietenii mei, dar mai ales Marcel (n.r. – partenerul de viaţă), spun uneori: „Dacă Ani nu are o problemă, şi-o creează“. Liberă mă simt mereu, asta ţine cred de interiorul fiecăruia. Cred că a fi fericit presupune să renunţi la a controla şi a stăpâni totul. Exemplul cel mai la îndemână: la Grădina Zoologică ştii ce faci toată ziua, la ce oră ţi se aduce hrană, mai tragi un pui de somn… Ce ţi se poate întâmpla?! În schimb, libertatea junglei, a savanei vine cu tot meniul: vânezi sau eşti vânat, dormi cu un ochi deschis, dar te bucuri de libertate, explorare, necunoscut.

Muzică ascult în maşină cel mai mult. Dacă merg la filmări, ascult rock, dacă mă duc la teatru – muzica anilor ’80-’90, dacă sunt foarte agitată – muzică clasică (asta am ascultat foarte mult când am fost însărcinată).

Ceea ce îmi place mult e să călătoresc în locuri neumblate de alţii. Dar asta înseamnă timp şi mulţi bani. Deocamdată, mă rezum la ce am şi ce pot. Nici cu motorul nu ies cât aş vrea, fiindcă nu am cu cine să îl las pe Adan în weekend.

Cum e interacţiunea cu publicul? De ce tip de reacţii ai avut parte până acum pe stradă?

Am parte de reacţii de tot felul. În primul rând, oamenii sunt miraţi că vorbesc normal şi nu sunt proastă. Vara asta, când am fost la mare, l-am dus pe Adan cu trenuleţul în Mamaia, iar un grup m-a urmărit şi a urcat în trenuleţ după noi. O doamnă a zis: „Eu îndrăznesc şi vă întreb: sunteţi Urinela?“ Eu: „Nu, eu sunt Ani, dar pot să vă spun că o joc pe Urinela“. Ea: „Auziţi, dar chiar aşa sâmbătă aţi băgat copilul în maşina de spălat, l-aţi lăsat acolo sau aţi zis aşa, la mişto?“ E una dintre întâmplări.

La Teatrul „Ion Creangă“, eşti permanent alături de copii. Simţi că s-a schimbat ceva în percepţia lor de când sunt conectaţi încă de foarte mici la tablete, laptopuri, jocuri pe calculator? Mai are Pinocchio aceeaşi putere de seducţie cum o avea asupra ta în copilărie?

E adevărat, lumea virtuală schimbă percepţia asupra realităţii. Copiii cred că moartea este ca la tabletă – dai un restart. Ei vor spectacole cu lupte, cu dinamică. De aceea, teatrul pentru copii încet-încet se adaptează, încearcă să ţină pasul cu dorinţele lor. Încercăm să le arătăm lumea minunată a poveştilor aşa cum este ea, folosindu-ne doar de tehnologie. Şi, da, Pinocchio are putere de seducţie. E un personaj care îi ia pe copii drept complici la năzbâtiile lui, la suferinţele lui şi, atunci, copilul rezonează şi se implică în poveste. 

Care e secretul unei relaţii fericite? Mai crezi în căsătorie?

Nu deţin acest secret. Relaţia perfectă este cea în care te afli – altfel, n-ai fi în ea. Relaţia mea cu Marcel nu atinge perfecţiunea, dar pentru mine e perfectă. Este o relaţie între un Scorpion şi un Berbec, o relaţie în care ne „batem“ în convingeri şi principii. Cred că amândoi ne luăm din relaţia asta ceea ce avem nevoie pentru a creşte. Şi, da, cred în căsnicie. Pentru mine căsnicia este relaţia între un el şi o ea, cu sau fără acte. Le-am experimentat pe ambele. Nu-i nicio diferenţă! 

Care este cea mai frumoasă amintire din copilărie?

Am copilărit şi am crescut în 1 Decembrie, jud. Ilfov, mai la ţară… Cea mai frumoasă amintire? Cântam mult pe un coteţ de iepuri, cu un prosop lung prins pe cap pe post de păr până-n pământ. Melodia era aceeaşi, „Fotoliul din odaie“ (Mirabela Dauer), iar un vecin mă acompania. Microfonul era un cocean de porumb!

Ce îţi doreai să devii când erai copil? Se apropie actoria de ceea ce visai atunci?

Voiam să mă fac artistă. Nu balerină, nu cântăreaţă, nu actriţă, ci artistă!

Citește și:

Diana Dumitrescu: Scena este un loc unde mă simt liberă 

Adina Galupa : Visez să fac o lume mai bună

Eugenia Foarfecă: Gândurile bune atrag faptele bune

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.36/10.09.2015

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: Claudia Popa


Lasă un răspuns

Sus