Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Aylin Cadîr: Am crescut într-un mic Istanbul

Aylin Cadîr: Am crescut într-un mic Istanbul

Aylin Cadîr a debutat pe scena românească acum 14 ani, cu trupa Pops. Atrasă apoi de actorie, a avut o evoluție spectaculoasă. Drept dovadă stau rolul Emiliei Sterian, avocata stagiară din Deschide ochii, serial recent difuzat la Pro TV, și personajele interpretate pe scena Teatrului Național din București.

Aylin este perfecționistă și ambițioasă, dar și veselă și jucăușă, de ți-e mai mare dragul să petreci timpul cu ea. Găsește în orice un motiv de a râde, de a se bucura de viață, molipsindu-i pe cei din jur cu energia sa pozitivă. Când e vorba de muncă, devine serioasă, iar peste greutăți trece cu mult optimism și zâmbetul pe buze.

Ești de mulți ani în lumea showbizului. Cum reușești să-ți păstrezi inocența?

Au trecut 14 ani de când am pășit în lumea jocului și cântecului. Mi se pare nepotrivit să-i zicem showbiz. Titulatura mai degrabă pătează o lume artistică prin tabloidizare, în special în România. Cum îmi păstrez inocența? Sunt o tipă naivă din fire și, în felul ăsta, totul mă surprinde. Îmi place ca, din când în când, să mă mire ceva extraordinar de tare. Încerc să nu mă iau în serios prea des, deși am năravul perfecțiunii. Chiar dacă joc doar un mic rol într-un spectacol, mă pregătesc pentru asta de parcă aș avea premieră la Metropolitan, cum bine zicea un coleg de-al meu. Și mă înconjor pe cât posibil de oameni mai talentați decât mine. Aaa, și iubesc fără limite. Pur și simplu iubesc.

Cum îmbini cântatul cu actoria? Treci cu ușurință de la una la cealaltă?

De un an, sunt angajată la Teatrul Național din București și joc aici în trei spectacole, iar într-unul din ele cânt. Mă simt bine când cânt, îmi place la nebunie să joc, iar uneori se întâmplă să am ocazia să le fac pe amândouă, cum a fost în „West Side Story”, musicalul montat de Răzvan Mazilu și produs de UNITER la Teatrul Odeon. Nu-i o trecere lejeră, dar e organică.

Ce a însemnat Deschide ochii pentru tine față de alte proiecte?

„Deschide ochii” a fost o oportunitate de a lucra cu această superbă distribuție, a reprezentat o șansă de a fi avocată.
În niciun rol nu am avut o meserie concretă. Și a fost distractiv pentru că soțul meu este avocat. Așa că am avut parte de consultanță serioasă. Chiar am fost în instanță cu o colegă de-a lui ca să văd lucrurile din perspectiva unei avocate. În pauzele de la tribunal, am mers în camera unde puteau intra doar avocații. Am stat și am observat. Îmi place partea asta de pregătire pentru un rol. Nu am mereu șansa asta.

Cum a fost să lucrezi cu actori precum Victor Rebengiuc și Andi Vasluianu?

Îmi amintesc că aveam un moment de respiro și stăteam lângă domnul Rebengiuc. Fredonam „Les feuilles mortes” și el a început să cânte cu mine. Faptul că am această amintire este de neprețuit pentru mine. Iar Andi este fratele cel mare. O bucurie să joci cu el! Are marele talent să te pună în valoare ca partener. Am observat, de-a lungul timpului, prin întâlnirile acestea care îți marchează viața, că artistul, cu cât e mai talentat și mai mare, cu atât este mai normal și modest. Și mă bucur că am avut șansa de a face parte din normalitatea lor.

Dacă ai fi Emilia Sterian, cum ar arăta o zi din viața ta?

Să alegem o zi liberă. Aș dormi până târziu, aș ieși în oraș să iau masa cu o prietenă. Aș merge să-mi cumpăr un sacou pe care am pus ochii și, probabil, la un film. (râde) De asta nu scriu eu scenariul!

Dintre rolurile pe care le-ai avut, care ți-e cel mai drag?

Cred că Eleva din „Lecția”, în regia lui Horațiu Mălăele, ar fi pe locul întâi, iar asta pentru că joc cu el și atât. Nu e nevoie
să spun altceva. Apoi, cred că ar fi Anita din „West Side Story”, în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu, pentru că îmi dă ocazia să cânt și să dansez. Îmi place tipologia asta de portoricană sexy, cu un suflet mare, care se poartă fără menajamente.

Care a fost cel mai dificil rol?

Cel mai dificil rol al meu este Maitreyi. Simt că spectacolul e pe umerii mei, iar timp de două ore sunt în priză directă, nu-mi permit nicio secundă de neatenție. În plus, povestea mă consumă foarte mult. Asta nu înseamnă că nu-mi place!

Este frumusețea un atu în cariera ta? În ce măsură?

Frumusețea este un atu, dar nu-i cel care face diferența. Este important să ai o prezență cu care să fie o plăcere să se lucreze, trebuie să ai umor și personalitate, să fii o individualitate, să vii cu ceva al tău. Iar în ce privește cinematografia, de exemplu, nu ne putem raporta la frumusețea înțeleasă la nivel comercial. În plus, frumusețea exterioară trece, iar dacă în interior ești frumos și bogat, ai șanse să fii interesant la bătrânețe. Cred că o femeie trebuie să aibă grijă de aspectul ei exterior, ca să se vadă ce-i în interior. Eu îmi îmbrățișez feminitatea cu tot ce înseamnă ea: haine, parfumuri, make-up.

Călătorești? Care sunt locurile tale preferate și de ce?

Îmi place să călătoresc. În ultimul an și jumătate, nu am plecat mai departe de Marea Neagră, fiindcă a apărut micuțul nostru atât de așteptat. Aș putea vorbi la nesfârșit de toate vacanțele noastre. Am fost în Mexic, Japonia, Argentina, Tanzania, iar
într-un an am mers de vreo patru ori la Istanbul. Mai sunt orașele din Europa – Londra, Bruges, Glasgow, Roma, Florența, Veneția… astea sunt cele cere îmi vin în minte acum. În metro­polele lumii, călătorim cu trenul sau cu metroul. Și, deși eu obișnuiesc să merg cu metroul și în București, atunci când mă aflu la brațul soțului meu, am mereu senzația că suntem
în vacanță și că urmează o nouă aventură.

Care sunt modelele tale în carieră?

Am avut norocul ca primul spectacol de teatru în care am jucat să fie regizat de Horațiu Mălăele. Sau ghinionul. În sensul că din start am avut ștacheta pusă foarte sus. El e un model pentru mine, prin felul lui neobosit de a căuta, de a fi veșnic tânăr și inteligența lui scenică la care aspir.

În ce proiecte ești implicată acum?

Acum lucrez la Teatrul Național din București, unde joc în spectacolele „Lecția”, „Allegro, ma non troppo” și „Magic Național”. Am reluat „Maitreyi” la Teatrul Bulandra și la Teatrul Tineretului. În plus, eu și trupa mea, Aylin&The Lucky Charms, lucrăm la album și în curând vom lansa o nouă piesă. Există planuri pentru spectacole noi, așa că vă invit să mă urmăriți pe pagina de Facebook, Aylin Cadir, unde anunț toate noutățile legate de mine.

Cum îmbini munca și familia?

Am un secret: foarte multe ajutoare și un soț căruia îi place să mă vadă muncind.

Cum te-a cucerit soțul, unde v-ați întâlnit?

Ne-am întâlnit acum 13 ani, la un concert al trupei mele. El împreună cu prietenii lui ne invitaseră să cântăm, ca el să mă cunoască. Asta am aflat după aceea, desigur. Mi-a plăcut de el pentru că era foarte politicos și atent cu mine. Avea o atitudine interesantă. Și nu mai puteam să-mi iau ochii de la el.

Povestește-mi despre cel mai important rol al tău, cel de mamă!

Mă trezesc în fiecare zi zâmbind, cu puiul într-o parte și soțul în cealaltă. Sunt înconjurată de băieții mei. Pavel Ali este minunea noastră, dovada vie a iubirii noastre. Îmi doresc să-i fiu mama de care are nevoie. Așa că citesc tot felul de cărți scrise de specialiști ca Laura Markham sau Alfie Kohn, care vorbesc despre iubirea necondiționată și despre a-ți crește copilul fără țipete sau pedepse. Învățând să-mi cresc copilul, am aflat cum să-mi corectez minusurile și să mă îmbunătățesc ca om.

Ai crescut într-o lume orientală. Cum a fost copilăria și ce influență a avut asupra personalității tale?

Am crescut în lumea orientală a Dobrogei, în comunitatea de turci și tătari. Am copilărit în satul bunicii, un microcosmos turcesc, un mic Istanbul sau o altă Ada Kaleh. Am crescut vorbind turcește perfect și românește stricat. Mergeam la orele de Coran, unde am învățat alfabetul arab. Bunica făcea terlici, halva, cușcuș, bomboane de zahăr topit și șerbet din cuișoare și știa să coasă plăpumi. Oricine a cunoscut un turc știe că suntem săritori și calzi, oameni muncitori, dar care gustă voluptatea acelui dolce farniente la un ceai, o narghilea și o conversație plăcută. Asta a fost influența asupra personalității mele.

Cărui loc simți că aparții după atâția ani în București?

Am devenit bucureșteancă. Iubesc orașul ăsta cu bune și rele pentru că aici sunt băieții mei.

Cum împaci tradițiile turcești cu cele creștine?

Pe cât posibil, atunci când e Bairamul, mergem la ai mei. Iar Paștele și Crăciunul le sărbătorim cu socrii. Pavel va avea o copilărie plină de sărbători!

Are vreo semnificație numele tău?

Conform unui site turcesc, Aylin ar însemna „care aparține lunii; lumina care înconjoară astrele; haloul care acoperă capetele sfinților”.

Pe scurt

  • Melodia de suflet: Mira a lui Melody Gardot
  • Serialul preferat: The Office
  • Mâncarea preferată: Menemen (omletă turcească)
  • Cartea preferată: Siddhartha, de Hermann Hesse
  • Câți copii îți dorești: De la doi în sus
  • Actorul preferat: Marion Cotillard
  • Să fii femeie adevărată înseamnă: Să ai grijă de tine și de ai tăi.
  • Să fii bărbat adevărat înseamnă: Să ai grijă de femeia ta.

Citește și:

Laura Badea: Campioană în sport și în viață

Sanda Nicola: Aici și acum am tot ce-mi trebuie

Ligia Munteanu: Frica e doar în imaginația noastră

Articol preluat din ediția de martie 2016 a revistei Femeia.

Autor: Corina Matei

Foto: Alex Gâlmeanu

Stilist: Luminița Făurescu

Machiaj: Ayfer Cadîr

Coafură: George Negrișan


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus