Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Capul, fundul si picioarele

Capul, fundul si picioarele

NU E UN TOP AL CELOR MAI RAVNITE parti femeiesti. E ordinea in care se intra intr-un avion usor. Si am ascultat indicatia pentru ca, oricum, era greu sa incerci sa schimbi succesiunea.

Intr-o frumoasa si parfumata zi de primavara, cand stratul generos de noxe si oxizi de sulf plutea deasupra unui Bucuresti care gemea sub greutatea cladirilor cu pereti de sticla care gemeau sub greutatea birourilor care gemeau sub greutatea dosarelor care gemeau sub greutatea coatelor plictisite ale angajatilor, eu, am mai spus, ma suiam intr-un avion.

LA 40 KM DE CAPITALA, in Sirna-Tariceni, exista oameni care fac altceva decat restul lumii la aceeasi ora. Ei piloteaza avioane usoare, cu treaba sau doar de hobby, isi pun castile pe urechi si nu mai aud nimic din bazaitul motorului, vad doar drumul limpede si din ce in ce mai inalt.

Cand am urcat la bord, aveam senzatia bizara ca nu sunt unde trebuie sa fiu, ca la 3 ziua de obicei scriu un mail, sau citesc un articol, sau imi fac o documentare, sau deschid putin geamul sa mai intre aer in birou, in niciun caz nu functionez pe post de copilot intr-un avion usor.

Si pilotul Andrei m-a pus la treaba. In timp ce Carmen o machia pe Jojo pentru pictorialul din numarul asta, noi survolam imprejurimile: pilotul Andrei calm, intr-un zbor de rutina, eu agitata, euforica, smulsa pe neasteptate din rutina mea atat de pamanteasca. „Trage usor de maneta la dreapta”. Si am tras. Aripa dreapta a facut o reverenta. „Uite acolo un elesteu, il vezi? Hai sa zburam mai aproape de el. De obicei sunt lebede.”

Incredibil, o sa ma plimb deasupra unui lac cu lebede… Si le-am vazut, mici, albe si incolacite. Apoi ratele care zburau lamica inaltime. Lumea asta e atat de mare, lumea asta e un elesteu pe care, daca te apropii, dar numai daca te apropii tare, poti sa vezi lebede albe, albe.

Asa ma gandeam, asa radeam ca un copil. Lumea asta e exact atat cat crezi tu ca e. Si iti ofera surprizele pe care esti tu dispus sa le primesti. Si iti arata pasari mari, albe, doar daca esti tu dispus sa le vezi.

AS VREA, IN LUNA MAI, sa iti spui si dimineata, si seara: „Refuz sa ma plictisesc, refuz sa ma blazez, refuz sa gem sub greutatea zilei”. Si sa dai o fuga intr-un loc inca nevazut, sa te inscrii la un curs de pictura, sa intri in vorba cu batranul pe langa care treci zilnic si care, el, te priveste zilnic, sa vezi un film bun, sa privesti un ciob antic intr-un muzeu, sa te uiti pe un program tv pe care nu te-ai mai uitat niciodata, sa scrii „te iubesc” cu mana stanga, sa-ti iei niste papuci moi, copilaresti, sa stai pe spate si sa te uiti la nori, sa-ti vizitezi diriga din liceu, sa mirosi din tot sufletul un buchet de gradina.

Luna asta, gandeste-te ca sunt atatea lucruride vazut, de simtit, atatea trenuri de prins. Si atatea tumbe de facut. Hai ca nu-i greu: mai intai capul, apoi fundul si apoi picioarele. Sa ai o luna ca premiera unui spectacol de succes!

  • Luana Muresan, Redactor-Sef Femeia.


Lasă un răspuns

Sus