Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Carmen Tănase: Nu iert trădarea și ipocrizia

Carmen Tănase: Nu iert trădarea și ipocrizia

Actrița Carmen Tănase e acum „Happy“ sau ne îndeamnă să fim happy. Fiecare proiect al ei ne dezvăluie același om cald, fericit să privească răsăritul și să râdă.

O iubesc pe Carmen Tănase fiindcă este o femeie care are întotdeauna ceva de transmis oamenilor. E un artist care nu a abdicat de la principiul frumosului.

În cariera ta, ai știut să echilibrezi facilul cu fabulosul ori lucrurile s-au derulat de la sine?

Nu am considerat facil nimic. Am învățat actorie într-un singur fel: cu adevăr, implicare până la abandonul de sine, respect față de public!   

Lumea teatrului are legile ei sau talentul te impune?

Categoric, talentul te impune! Nu neg însă că și factorul noroc e important! Nu știu să existe „legi“ în afară de seriozitate și disciplină!

Dacă ai ține lecții de actorie, cu ce ai începe?

Am ținut lecții de actorie și întotdeauna am început cu improvizația. Este esențial pentru un actor în devenire să aibă imaginație, viteză de reacție în situații neprevăzute, instinct.

Este artistul un neadaptat la cotidian, așa cum îl vedea Baudelaire în al său poem „Albatrosul“?

Este și nu este! Nu generalizez, iau cazul meu, pentru că mi-e la îndemână! Am o lume a mea, ruptă de cotidian, în sensul că nu reușesc deloc să mă descurc printre acte, facturi, formulare, cifre, statistici (există însă undeva un îngeraș care mă salvează), dar sunt o foarte atentă observatoare a societății, știu foarte bine unde ne plasăm și sunt la curent cu tot ceea ce ține de viața cetății. Și mă afectează mai mult decât, probabil, ar fi permis.

Ai avut maeștri? Sunt importanți ei într-o carieră?

Da, am avut mari maeștri, am fost studenta Olgăi Tudorache și cu asta cred că am spus tot! Mulțumesc lui Dumnezeu, am avut parte în profesia mea de mari întâlniri, am furat meserie cât am putut, mă simt privilegiată!

În ce proiecte ești implicată acum?

Sunt ambasadoarea postului Happy Channel, împreună cu Cristina Ciobănașu și Anca Țurcașiu, și sunt foarte fericită că lucrez din nou cu Ruxandra Ion, am în lucru două spectacole de teatru și tocmai ce am terminat filmările la Călin Netzer.

E greu să fii „happy“ când cotidianul nu-ți oferă doar lucruri normale?

Da, e greu! Pentru mine e greu, pentru că mă costă enorm ceea ce se întâmplă în jurul meu, nu mă pot desprinde.

Ești o mămică grijulie? Fiul tău e mai independent din fire?

Sunt grijulie, sunt chiar pisăloagă, dar asta nu înseamnă că fiul meu nu face ceea ce crede de cuviință. Eu încerc să-l ocrotesc cu experiență mea, deși e bărbat în toată firea și-mi dau seama că e firesc să-și trăiască propriile experiențe, chiar dacă uneori greșește, dar instinctul de mamă e mai puternic! Sintetizând, răspunsul e: da, sunt grijulie și, da, e independent!

Sunteți amândoi artiști. Cum colaborați?

Vorbim mult despre profesiile noastre, ascult și învăț de la el, e mult mai documentat, eu sunt mai conservatoare, mai temătoare, el, ca orice tânăr, e mult mai curajos, mai nonconformist, mai subtil! E interesant și benefic să înveți de la copiii ăștia, ei știu să exploreze drumuri noi!   

Este vremea asta, în care trăim, a feminității în sens clasic?

Depinde! Depinde de persoane. Tendința generală merge foarte apăsat spre sexualitate, nu spre feminitate, ceea ce dă o notă de vulgar.

Casetă

Cariera „dăunează“ femeii?

N-ar trebui! Eu cred că poți să ai o carieră importantă fără să te masculinizezi, trebuie doar un pic de atenție asupra propriei persoane.

Ce își dorește o actriță care a încercat toate variantele cu succes: teatru, film, televiziune?

Orice actriță își dorește să fie cât mai mult activă și solicitată. Nu fac excepție, drept care aș vrea să fiu sănătoasă, ca să le pot face pe toate! Și-mi mai doresc să joc în filmele fiului meu.

Cum ești acasă, înconjurată de cățeii tăi, în lumea ta?

Între animale mă simt cel mai în largul meu. Ele mă acceptă și mă iubesc așa cum sunt, cu bune și cu rele, nu condiționează, nu se supără. Chiar că sunt în lumea mea cu ele! Pot fi eu, fără masca conveniențelor.

 Mai citești, te plimbi, mai asculți muzica anilor ’80? 

 Nu prea mai am răgaz să fac toate lucrurile astea, deși tare mi-ar plăcea! Aș vrea să scriu, îmi propun mereu asta, dar niciodată nu apuc. Din nefericire, timpul pentru plăceri spirituale e din ce în ce mai scurt, dar, recunosc, mă și pierd în tot felul de acțiuni neimportante. Și e rău, știu!

De ce ți-e dor? 

Mi-e dor de studenție, mi-e dor de tata, mi-e dor de mine, cea care eram acum 20 de ani. Mi-e dor de veselie și de inconștiența tinereții.

Ce nu uiți? 

Sunt destul de uitucă!

Ce nu ierți? 

Trădarea. Ipocrizia

Ce iubești? 

Viața. În toate formele ei.

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.21/26.05.2016
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Kanal D


Lasă un răspuns

Sus