Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Catrinel Dumitrescu: Nu sunt o celebritate, sunt doar un actor!

Catrinel Dumitrescu: Nu sunt o celebritate, sunt doar un actor!

O puteți revedea pe Catrinel Dumitrescu în “Iarna” de Jon Fosse, un spectacol care se joacă în Festivalul Național de Teatru, la Teatrul Nottara, Sala George Constantin, pe 25 si 26 octombrie.

Publicul tânăr, de film, o știe pe actrița Catrinel Dumitrescu în rolul Silviei din savuroasa comedie “Buletin de Bucureşti”, regia Virgil Calotescu, film care a fost difuzat pe micul ecran destul de des, în ultimii ani.

Doamna Catrinel Dumitrescu a avut șansa să fie distribuită în numeroase lung metraje, iar pe scenele teatrelor din Târgu Mureș și de la Nottara, în București, fiecare personaj pe care l-a interpretat a fost un adevărat filigran despre dramele, bucuriile, speranțele sufletului omenesc.

Are un farmec aparte, o inteligență scenică și o dinamică specială, umple scena. Ne-ar trebui câteva pagini ca să rememorăm rolurile care au făcut-o cunoscută – cuvântul celebru nu îi place.

Teatru radiofonic, regie, teatru, fim, tot ceea ce a lucrat a transformat în artă veritabilă. Catrinel Dumitrescu a scris” o pagină de aur în istoria teatrului românesc.

Aveți, aproape 40 de ani de carieră. Dacă am face o scurtă retrospectivă, care credeți că au fost cei mai importanți pași în această carieră demnă de admirat?

Am absolvit în anul 1979, deci în 2019 vor fi 40 de ani (asta pentru exactitate, nu pentru că aș vrea să par mai tinerică!). Cei mai importanți pași sunt primii (precum cei 7 ani de acasă). Primul și cel mai important a fost debutul pe o scenă profesionistă, într-un spectacol în regia lui Alexandru Tocilescu. Spectacolul se numea “Swanewit”, de August Strindberg. Personajul se numea “Swanewit” și avea vârsta mea de atunci. Eram elevă în clasă a X-a. De multe ori, norocul joacă un rol important în viața noastră și mie mi-a fost un bun partener de la început, pentru că m-a ajutat să încerc, să îndrăznesc, să-mi doresc… Al doilea pas: examenul la I.A.T.C. „I. L. Caragiale”, unde am deprins pașii pe tărâmul actoriei, la clasa Octavian Cotescu, avându-l ca pe asistent Ovidiu Schumacher. În anul întâi am făcut primul film, iar, în anul III am jucat la Bulandra în „Anecdote provinciale”,  de A. Vampilov. Și ce noroc să înveți jucând alături de Octavian Cotescu, Tamara Buciuceanu, Virgil Ogășanu, Ștefan Bănică, Ovidiu Schumacher, Petre Lupu!

Am absolvit în 1979, și am fost actriță la Teatrul Național din Cluj-Napoca 10 ani. Apoi, am venit în București, la Teatrul Nottara și uite-așa, pas cu pas, mă apropii de  pensie și-mi păstrez neștirbită dragostea pentru meseria asta căreia trebuie să-i consacri toată viața și să nu aștepți nimic în schimb.

S-a schimbat publicul de teatru? Ce ar trebui să facem să vină mai mulți tineri la spectacole?

Lumea s-a schimbat, noi ne-am schimbat, publicul s-a schimbat… Dragostea pentru teatru REZISTĂ! Să facem spectacole BUNE! Inteligente, cu măsură, cu umor…

“Buletin de București” este unul dintre filmele care v-au făcut celebră,dar și iubită de public. Ați repeta experiența unui film, cu aceiași actori?

„Buletinul” mi-a adus o oarecare popularitate. În ceea ce privește repetarea experienței, ce n-aș da eu să mai fie aici Octavian Cotescu! Acum, nici dacă aș face un efort pe bază de imaginație, tot n-aș putea „repeta” nimic, pentru că am o vârstă, și, Slavă Domnului!, sper, un simț al penibilului bine dezvoltat.

Dintre personajele din repertoriul dumneavoastră, pe care l-ați iubit?

Mi-am iubit toate personajele fără excepție, iar dacă mi-ar fi dat să încerc un travesti, probabil că l-aș îndrăgi pentru „unicitate”.

Foto: PR/Adi Bulboacă

Ce v-a învățat teatrul?

M-a învățat că niciodată nu am învățat destul; m-a învățat să o iau mereu de la capăt și să fac totul cât pot eu de bine acum, pentru că altă dată nu voi mai trece pe aici.

Ce înseamnă pentru Catrinel Dumitrescu un rol nou, un spectacol nou?

Neliniștea și bucuria unui nou început.

Actoria este o meserie pe care o poate face oricine se simte atras de scenă?

Depinde de „atracție”. Dacă atracția se limitează la „aplauze” și “celebritate”, ignorând cunoașterea și munca devoratoare, mai bine NU!

Celebritatea e frumoasă?

Habar n-am! Întrebați o „celebritate”, eu sunt doar actor!

Citește și:

Text: Ivana Iancu

Foto: PR/Adi Bulboacă, Teatru Nottara


Lasă un răspuns

Sus