Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Christian Sabbah: Jurnalismul de teren = regina jocului de șah

Christian Sabbah: Jurnalismul de teren = regina jocului de șah

Pe Sabbagh l-am văzut mereu în emisiuni dinamice, în acțiune. De o vreme însă, prezintă Știrile Kanal D, știri speciale, cărora știe să le dea un mod nou de abordare. Ce mai e nou în viața lui Christian Sabbagh?

Este tătic din nou și are o fetiță. Așa că justițiarul Sabbagh are iarăși program de schimbat scutece, lucru care îl bucură. Orice dialog cu el este o bucurie. Pasionat de meserie, iubind viața cu tot ceea ce oferă ea, întotdeauna mai e ceva de aflat despre Christian Sabbagh.

Ești prezentator al Știrilor, dar și realizator și prezentator al „Sabbagh în acțiune“, emisiune de interes public. Mai crezi în justiție după tot ce ai văzut de-a lungul carierei tale? 

Firește că mai cred în justiție! Fiecare dintre noi este „nevoit“ să creadă în justiție, nu trebuie să se lase bătut, indiferent de greutățile pe care le întâmpină. Să nu crezi în Justiție este ca și cum nu ai mai crede în Dumnezeu. Justiția se „înfăptuiește“, ce-i drept, iar uneori se face chiar greu, dar asta nu se întâmplă  doar în România, ci oriunde în lume.

Cum de ai dat jurnalismul de investigație, din presa scrisă, pe pupitrul de știri? 

Presa scrisă a făcut parte din mine la debutul carierei mele. Meseria de jurnalist este frumoasă oricum. Televiziunea înseamnă spectacolul imaginii, talentul de a surprinde ceea ce e relevant cu ajutorul camerei, iar presa scrisă ține de meșteșugul scriitoricesc al fiecăruia, dar în ambele situații e obligatoriu să poți surprinde ceea ce este relevant dintr-o întâmplare sau situație.

Dacă ai fi ministru de Interne, ce ai schimba din prima zi? 

încerca să îmbunătățesc imaginea Poliției Române. În ziua de azi, această instituție nu are o mare „credibilitate“ în ochii românilor, din varii motive. Acei oameni muncesc enorm și, din păcate, eforturile lor nu sunt mereu vizibile și apreciate. Mi se pare că nu mai există „transparență“, nu se vede câte eforturi depun acești oameni. Aș mai implica această instituție, Poliția Română, în foarte multe cazuri umanitare. Până la urmă, polițistul îți este sau trebuie să îți fie prieten, pentru că, atunci când ești în pericol, indiferent că îl hulești sau îl iubești, el este primul pe care îl apelezi. Cu alte cuvinte, aș mai umaniza această instituție în ochii oamenilor. 

Ce calități ți-a dezvoltat jurnalismul de teren?  

Profesia de reporter este „regina jocului de șah“. Când ești în contact cu oamenii, ești la curent cu tot ce se întâmplă, ai șansa să afli foarte multe lucruri, să ți se deschidă perspective pe care nu le-ai bănuit asupra unui subiect pe care îl urmărești. Jurnalismul de teren de motivează vii și mai mult în sprijinul oamenilor, pentru că îi cunoști, le afli direct nevoile, aspirațiile. Pentru că jurnalistul trebuie să fie numai în slujba cetățeanului.    

Presa manipulează. Crezi că în asta constă forța sa? 

Depinde în ce sens manipulează. Eu sunt un reporter de teren, filmez o persoană nevoiașă, plânge, lacrimile se văd la televizor… Această imagine poate muta munții din loc, poate impresiona și stârni reacții care să schimbe un destin. E doar un exemplu. Presa poate manipula și într-un sens bun, poate aduce la lumină problemele oamenilor, acestea pot fi văzute, auzite, în speranța de a fi rezolvate.  

Nu ți-ai dorit niciodată moderezi un show? 

Nu, nu mi-am dorit. Vă fac o confesiune: sunt lucruri la care nu mă pricep, cu toate că am peste 20 de ani de jurnalism; dacă cineva însă m-ar trimite în Parlament să fac o „știre“, n-aș ști cum so scriu, pentru că nu mă pricep la politică. Politica este o „zonă“ pe care nu o înțeleg și, atunci, nu pot funcționa bine. Așa se întâmplă și cu divertismentul. 

Citești presa? Vorbesc de print… 

Da, firește. Și constat cu mâhnire că sunt din ce în ce mai puține ziare/publicații pe print. Nu este normal ce se întâmplă. Chiar dacă tehnologia a avansat, plăcerea de a citi, a răsfoi o carte, un ziar este incomparabilă, după părerea mea, cu aceea de a lectura o carte/un ziar în format electronic. Eu, de exemplu, aleg să răsfoiesc un ziar, săi simt mirosul.   

Cum ai descrie în câteva cuvinte Știrile Kanal D? 

Știrile Kanal D sunt știri vibrante și aflate mereu în slujba oamenilor care ne privesc zi de zi. Suntem foarte implicați în viața comunității, nu suntem „surzi“ la problemele lor, ci dimpotrivă. Un alt aspect important  este că nu jignim, nu suntem acizi cu nimeni.

Ca reporter, ai șofat prin cele mai inedite locuri. Care a fost cea mai spectaculoasă rută? 

Au fost multe rute spectaculoase în decursul vieții mele. Am fost chiar pe „Ruta morții“ și, din fericire, nu mi s-a întâmplat nimic.  Am văzut  diferite zone de conflict: Serbia, Siria, Africa. Îmi este greu să fac o departajare între ele.   

Cât de importante sunt sunt țara, patriotismul pentru tine?  

Un om care nu are o identitate proprie este ca un om fără părinți. Patriotismul, iubirea reală față de țara ta,  trebuie să fie arătat, demonstrat. Să lăsăm faptele să vorbească!  

Deși apari la televizor, îți trăiești discret viața…

Deși lucrez în televiziune, și teoretic ar trebui să iubesc reflectoarele și în viața personală, eu încerc să stau departe de ele. Nu particip la evenimente mondene și îmi văd de treabă. Oamenii știu, au înțeles că este profesia ceea ce mă definește în ochii lor. Viața mea privată prefer să rămână așa. Nici nu am cu ce mă „lăuda“, duc o viață normală, la fel ca tot românul. Simplitatea este atât de frumoasă!  

Ce citești, ce muzică asculți? Mergi la teatru sau la Ateneu? 

Citesc, dar, din păcate, nu am timp să merg la teatru sau la Ateneu. Muzica preferată este cea a anilor ’80, mi se pare cea mai frumoasă din toate timpurile. 

Cum îți petreci timpul, acasă? 

Când sunt acasă, stau lângă Anais (Anais Marie Claire), îi prepar laptele, îmi ajut soția la curățenie, fac piața. Culmea, deși suntem doi care au grijă de casă, mereu e câte ceva de făcut.  

Televiziunea te obligă la un anumit stil vestimentar. Ești preocupat de haine și accesorii? 

Nu, dar știu un lucru de la părinți: întotdeauna este bine să te îmbraci curat, să fii impecabil. Cândva, îmi plăceau ceasurile. Acum, am renunțat! 

Dintre toate personajele pe care le-ai cunoscut prin prisma profesiei, care te-a uimit cel mai tare? 

După ce m-am întors din Libia, când muncitorii români au fost sechestrați, am cunoscut un domn în vârstă. Avea aproximativ 60 de ani, era din Oltenița și plecase în Spania să muncească pentru a-și ajuta familia. Soția lui era paralizată, fiica șomeră și trebuia să le întrețină. M-au impresionat bărbatul și povestea lui, pentru că și-a pus viața în pericol, a renunțat la el pentru a-și ajuta familia să supraviețuiască.  

Ai avut mentori, modele? Mai au vreo importanță în aceste timpuri? 

Firește că am avut mentori, ei îți creionează traseul. Oamenii care m-au inspirat din punct de vedere jurnalistic sunt Brunea-Fox (n.r. – Filip Brunea-Fox), Geo Bogza. Dacă nu ai un mentor, ești ca un vapor în derivă.  

Ce „moștenire“ ai vrea să le lași copiilor tăi?    

O moștenire spirituală. Aș vrea să le las moștenire caracterul  meu, ca ei, când vor crește, să fie de zece ori mai demni ca mine, să se implice în acțiuni sociale, acte umanitare, să își ajute semenii aflați în suferință. Îmi doresc că ei să fie de zece ori mai bătăioși decât sunt eu. 

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.26/06.07.2017
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Kanal D

Comments

comments

Lasă un răspuns