Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Cine-i MasterChef acasa la Fodor

Cine-i MasterChef acasa la Fodor

Care a fost cel mai nebunesc gest făcut din dragoste?

Irina: Nu prea mă arunc la gesturi nebuneşti, dar fac surprize! Pe la începutul relaţiei, când încă locuiam separat, am venit cu o prietenă la el la bloc şi i-am pus bomboane şi bileţele pe scări de la etajul trei până la parter şi am sunat la interfon. I-a plăcut.(Zâmbeşte) Şi acum, când îşi aduce aminte, râde.
Răzvan: Am plecat în India cu o fată pe care de-abia o cunoşteam, sperând să fie cea potrivită… şi a fost! 

Cine-i şef în casă? Dar în bucătărie?

Irina: Păi, dacă ai pus problema aşa, mie îmi rămâne să fiu şefă doar prin living şi, eventual, în dormitor, ceea ce nu sună chiar rău, pentru că în bucătărie nu îndrăznesc să scot o vorbă. El e expertul, eu cel mult ajut la strânsul ori spălatul vaselor.
Răzvan: Aşa e! Dar asta cu „şeful în casă“ e o chestie atât de românească, de unde şi „cine cântă în casă, cocoşul sau găina?“ sau „de când e şase mai mare ca şapte?“ şi altele din acelaşi repertoriu. La noi, e democraţie! Că aşa am zis eu!
 
Cea mică e frumoasă şi isteaţă. Cine se ocupă de ea?

Răzvan: Mulţumim frumos! Când suntem plecaţi, Diana stă cu mama mea, care nu-i lasă nimic neexplicat. Iar noi o luăm mai peste tot, chiar şi unde nu sunt copii de vârsta ei. Asta o ajută la capitolul „experienţşi socializare“.

O zi perfectă în familia voastră…

Răzvan: Zilele în care avem timp de noi şi de copil, în care stăm şi gătim, în care seara se termină cu un vin bun şi planuri pentru viitor.

Răzvan, ce-i place Irinei să-i găteşti pentru o seară romantică?

Doar eu gătesc în casă. Asta ar însemna că fiecare seară e romantică. Cererile cele mai dese sunt pentru ciorbă de văcuţă şi friptură la cuptor.

Lucraţi amândoi în acelaşi trust de presă. Reuşiţi să vă întâlniţi?

Răzvan: Niciodată. Ea lucrează în sediul din Pache Protopopescu, iar eu filmez în studiourile din Buftea. Rareori avem program comun de plecat de-acasă, iar atunci o las eu în drum. Mai câştigăm 20 de minute de povestit cu ocazia asta.

Familia Fodor zâmbeşte mult şi transmite multă căldură. Ne-am împrietenit imediat! Întâlnirea ne-a fost însă „eclipsată“ de fiica lor, Diana: pitica de doi ani m-a cucerit iremediabil nu doar prin look, ci şi prin isteţime.

Cum v-aţi cunoscut? 
 
Răzvan: Ea era studentă şi făcea figuraţie la Buftea. M-am oferit să o duc acasă şi m-a refuzat. După trei luni, m-a sunat să mă felicite de ziua mea. M-am dus la ea la cămin, în complexul Leu, şi am rugat-o să coboare ca să stăm de vorbă. De atunci, o lungă perioadă, am avut un traseu prestabilit: după ce terminam filmările, treceam prin faţa căminului ei şi stăteam la poveşti. Două luni mai târziu, i-am propus să mergem în vacanţă în India. A cedat. (Zâmbeşte) Când ne-am întors, ne-am mutat împreună.
Irina: Atracţia s-a simţit din prima şi mi-au plăcut mult ochii lui, dar nu şi atitudinea. Prea părea sigur pe el şi uşor înfumurat, iar asta m-a pus în gardă. A durat mult până am prins încredere.

Răzvan, cum a fost cu cererea în căsătorie? I-ai cântat?

Există poveşti frumoase chiar dacă cererea în căsătorie nu e ruptă din filmele americane. La noi, a fost o discuţie, într-o seară cu promisiuni frumoase, fără inele ascunse prin prăjituri.

Ce compromis n-aţi putea face vreodată în căsnicie?

Irina: Mi-e frică să răspund, de teamă să nu-mi dea viaţa peste nas… Dar cred că singurul lucru peste care nu aş putea trece ar fi să simt că Răzvan nu mă mai iubeşte.
Răzvan: Cu toate că sunt mai mare ca ea, nici eu nu aş fi putut să o zic mai bine. (Zâmbeşte) Aş adăuga că noţiunea de căsnicie fericită şi cea de compromis nu prea merg mână-n mână: că schimbi tabieturi pentru a ajunge la unele comune, renunţi la o seară cu băieţii pentru a petrece mai mult timp cu ea, astea nu le văd ca pe nişte compromisuri. Căsnicia înseamnă mai mult de atât şi numai eu ştiu cât am aşteptat-o pe fata asta!

Ce calităţi are celălalt pe care le-aţi dori?

Irina: Aş împrumuta din când în când felul lui direct de a spune lucrurilor pe nume. Eu sunt mai diplomată, să zicem, şi de multe ori mă abţin să vorbesc liber de teamă că aş putea răni pe cineva, chiar dacă, în final, autocenzura asta ajunge să mă consume pe mine.
Răzvan: Mi-ar plăcea să am calmul Irinei şi toleranţa ei faţă de oameni şi de societatea asta pe care eu o văd cum se duce de râpă.

Cum vă împăcaţi când vă certaţi? Cine e mai răbdător?

Irina: Eu. (Zâmbeşte) Probabil că şi el o să aibă acelaşi răspuns. Împăcarea vine când ne pufneşte râsul după ce ne vedem feţele lungi şi stabilim apoi noi reguli pentru viitor şi cu o tură de alinturi în care ne promitem că nu ne mai supărăm niciodată unul pe altul.
Răzvan: Irina a răspuns aşa fiindcă ea crede că ne certăm.

 

 


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus