Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Corina Caragea: Echilibrul este cheia. În toate!

Corina Caragea: Echilibrul este cheia. În toate!

Discreția care-i caracterizează viața publică nu o face pe știrista sportivă subiectul preferat al tabloidelor. Însă nouă ne-a stârnit cu atât mai mult interesul de-a afla detalii bine ascunse de fosta dansatoare și model și actuala vedetă Pro TV, Corina Caragea.

Născută și crescută în București, și-a dorit încă din adolescență să ajungă „pe sticlă“, iar visul i s-a împlinit atunci când și-a făcut debutul la TVR1. La pupitrul știrilor sportive a ajuns printr-un noroc, susținută de calitățile care-o recomandă și-n ziua de azi: seriozitate, șarm și pozitivism.

Dă-ne, te rog, un „pronostic“ pentru cariera ta. Cum continuă: tot în televiziune, prezentând știri sportive, sau poate cu o emisiune?

Cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care nu ți le planifici. Nici acum zece ani nu mă gândeam că voi fi aici, nici peste zece ani nu știu ce voi face − și nici nu îmi doresc să știu. Îmi place ceea ce fac, îmi place televiziunea. Știrile sunt prima dragoste, mi-ar plăcea și o emisiune care să se potrivească personalității mele și mă văd și în echipa de producție. Oamenii nu știu că tot ceea ce văd ei 15 minute seara, la știri, este de fapt munca unui balaur cu multe capete – redacția de sport, în care lucrez și eu pe tot parcursul zilei. Apariția din prime-time este doar cireașa de pe un tort delicios.

Puțină lume știe că ți-ai făcut debutul la „Surprize, surprize“. Cum ai ajuns în grupul de dans al emisiunii?

„Surprize, surprize“ este prima emisiune la care am avut norocul să lucrez. Aveam 19 ani. Dansul era o portiță care îmi deschidea o lume fascinantă − televiziunea − și eram gata să încep de oriunde numai să pot fi în platou și să „fur“ meserie. Eram în primul an la Jurnalism, iar în weekend mergeam la repetiții. Am avut norocul să învăț de la cei mai buni la acea vreme. Pentru că emisiunea era liderul absolut în divertisment.

Cum a decurs colaborarea cu Andreea Marin?

Andreea e un profesionist desăvârșit, pasionat și hotărât, care m-a susținut atunci când am vrut să merg mai departe. După numai trei luni, mi-am depus CV-ul la o televiziune de știri care anunța posturi libere. A fost un pas mare, dar tremurat. Am plecat acolo, unde am stat o perioadă în probă, împreună cu alți câțiva viitori colegi, aleși și ei dintre mii de CV-uri. Din gașca de atunci, trei suntem acum în prime-time la televiziuni mai mari.

Spuneai cândva că televiziunea n-a fost o întâmplare pentru tine, ci o alegere. Ai făcut chiar studii superioare în domeniu. Ce te-a atras spre cariera actuală?

Am studiat Jurnalism, dar și Comunicare și Relații Publice și încă din primul an de facultate am început să muncesc. Am știut din liceu că vreau să fiu în zona asta. Aveam colecție de ziare și reviste, nu de păpuși! Puneam întrebări, învățam limbi străine și voiam să călătoresc, visam dincolo de granițe. Am avut norocul ca părinții să mă încurajeze să fac ceea ce îmi place și să mă susțină. Nu am simțit cum a trecut timpul pentru că am făcut ceea ce mi-a plăcut. Cred că este esențial acest lucru în orice domeniu. Dacă faci ceva cu pasiune, nu lucrezi o zi în viața ta!

Îți propun să ne întoarcem mai mult în trecut. Cum au fost anii copilăriei pentru Corina Caragea?

Eram un „băiețel“ – tunsă mereu scurt, mă găseai în sala de sport jucând baschet cu băieții, purtând haine largi și o șapcă întoarsă pe cap, în niciun caz la concursurile de Miss Boboc. Toate vacanțele exotice erau pe ulița bunicilor, mă uita Dumnezeu în curtea copiilor „de la drum“, cu care adoram să mă joc, mergeam cu bunicul cu vaca la păscut sau mă ascundeam în lanul de porumb. A fost o copilărie sinceră și frumoasă!

În adolescență, te considerai prea slabă. Care era idealul tău de frumusețe atunci?

Britney Spears (râde). Deși aveam părul negru- abanos. Eram slabă și nici nu aveam o părere prea bună despre mine, de aceea purtam haine ciudate – largi sau, dacă erau strâmte, mai purtam o pereche de pantaloni sau colanți pe sub cei care se vedeau. Totul s-a schimbat când am urcat pe podiumul de modă ori am filmat reclame.

Dar acum care e idealul tău de frumusețe?

Frumusețea nu trebuie să fie o obsesie. Cred că, înainte de a te întreba cu ce te îmbraci, trebuie să te simți bine în propria piele. Idealul nu există. Cine ți-l promite cu un bisturiu, un photoshop, un ruj, o rochie te minte. Frumusețea apare atunci când ești împăcată cu propria persoană, conștientă de ce ești și restul − machiaj, parfum, înălțime, dimensiuni − sunt doar accesorii.

E ceva ce ai schimba la înfățișarea ta?

Nu aș schimba nimic. Perfecțiunea este plictisitoare.

Totuși, cum te menții în formă?

Eu vreau să mă simt bine în propria piele. Echilibrul este cheia mea. În toate. Pentru că totul se vede pe față, pe corp, chiar și momentele pe care încercăm să le ascundem – nopți pierdute, mese îmbelșugate, ore lenevind pe canapea sau stând pe scaun la birou, țigări sau alcool. Orice aș face, cred că „forma“ despre care vorbești se simte, vine din suflet, transpiră pe față, se vede în gesturi și se aude în vorbe. Este un tot. Dacă există un dezechilibru undeva, nu se acoperă cu niciun fond de ten sau aparat.

Ai practicat volei și baschet. Cât de bună erai?

Ei, părinții mei au vrut ca eu să fac sport. De orice fel. Au înțeles importanța lui în formarea unui copil − disciplină, lucru în echipă, motivație, dincolo de beneficiile fizice. Am făcut un pic din mai multe sporturi: volei, baschet, chiar și karate, înotul l-am încercat de două ori, însă spaima mea a fost mai mare decât dorința alor mei. Baschetul mi-a plăcut cel mai mult, însă am rămas la stadiul de amator. Merg și acum la meciuri, le urmăresc la TV.

Dar la fotbal te pricepi? Mă refer la jucat, nu la comentat.

Am o colecție de zeci de bilete la meciuri de fotbal. Îmi place acest sport, îl urmăresc, dar nu mă pricep să-l joc și nici să-l comentez.

Colecționezi și mingi de fotbal. Câte ai în prezent?

Nici lor nu le țin numărul. Mă sperie că deja nu mai am loc să le depozitez. Le-am ținut o bună vreme în portbagajul mașinii, până nu mai aveam loc pentru rochii, pantofi, geanta de sport, lucruri care îmi foloseau în viața de zi cu zi – la sală, la evenimente sau ședințe sport și alte filmări. Mingile vin din pasiunea mea pentru călătorii, combinată cu cea pentru sport. Le-am cumpărat din fiecare vacanță, ca amintire, așa cum alții colecționează magneți.

Dar pasiuni mai feminine ai?

Îmi plac fotografia și machiajul.

Că tot ai adus vorba despre călătorii, cum te-au îmbogățit locurile vizitate?

Nu mă atașez de lucruri materiale, pentru că mă țin în loc. Investesc în amintiri, ele sunt averea mea. Nu am casă, bijuterii sau haine scumpe, însă am în minte și în suflet o hartă destul de mare. Îmi place să descopăr culturi diferite, orașe, să iau străduțele la pas, să ascult muzica localnicilor, să mănânc cu ei la masă, să mă bucur de atmosfera locurilor noi. Mai mult decât să lenevesc pe o plajă!

E adevărat că nu ieși din casă nemachiată?

Pentru că am o meserie care mă ține în vitrine, nu îmi permit să uit de fizicul meu, să fiu delăsătoare. Dar și din respect pentru mine și cei din jur. Desigur că îmi las pielea să mai respire, însă am grijă de mine întotdeauna, nu arunc la întâmplare un trening pe mine, țin cont de reguli de bun-simț, am părul curat și pieptănat, îmi dau cu o cremă hidratantă, o mascara.

Ce piesă vestimentară nu-și lipsește sub nicio formă din dressing?

Dressingul meu nu este deloc mare, am numai haine care îmi trebuie. Shoppingul mă plictisește și îmi ocupă timp. Deci mă pot lipsi de orice. Cred însă că blugii sunt piesa cel mai des întâlnită în dulapul meu.

Știu că păstrezi discreția absolută asupra vieții tale private. Care e cea mai mare temere a ta în cazul în care ai împărtăși detalii din viața ta privată cu publicul, cu fanii?

Nu fac asta pentru că viața privată de aceea se numește privată – este pusă deoparte, pentru mine și cei apropiați, ferită de răutăți, comentarii, ochi curioși. Părinții mei nu au ales ca eu să fiu în vitrină, ci eu, deci nu văd de ce ei să fie „în bătaia puștii“ cu mine. Partenerii mei de viață își asumă faptul că sunt o persoană publică, însă nu defilează cu asta. Prioritatea noastră este fericirea adevărată, nu cea afișată. Eu nu mi-am prezentat niciodată relațiile ca pe trofee în fața tribunelor. Nu am trăit de pe urma lor, nu le-am pus pe coperte, nu le-am comentat pe canapele. Fericirea cred că se trăiește în doi, maximum în cercul restrâns de prieteni și familie, nu are nevoie de validare în fața publicului mare. În plus, s-ar pierde din farmec. Poate pare că ascund ceva, însă nu este așa. Am avut relații puține și frumoase, cu suișuri și coborâșuri, ca orice om de pe pământul ăsta, dar le-am ținut pentru noi, cei implicați, fiindcă așa am considerat că este civilizat și corect.

S-a zvonit că te căsătorești în curând. Te întreb numai atât: presa va afla de la tine despre o eventuală nuntă sau un viitor copil atunci când vor avea loc sau îți propui să nu abordezi niciodată astfel de subiecte în public?

Niciodată să nu spui niciodată! Însă azi așa gândesc, că lucrurile astea sunt intime și așa trebuie să rămână. Poate că deja am făcut acest pas (râde). Cu siguranță, un copil se va anunța fizic, cu câteva luni înainte să ajungă pe lume. Se va vedea. Inelele pot fi ascunse, însă nu văd de ce. Eu nu le ascund nimic apropiaților și răspund întrebărilor, dacă vor să știe.

Cititorii merită să știe măcar dacă ești fericită în acest moment!

Merită să știe, cu asta sunt de acord. Dacă nu îmi strig fericirea în gura mare nu înseamnă că nu există. Fericirea este un moment, părerea mea. Sunt fericită că sunt sănătoasă, că îi am pe cei dragi în jur și mi-am dorit ca Moș Crăciun să nu îmi aducă nimic, să îmi lase tot ceea ce am deja, că este foarte bine.

Totuși, trebuie să împărtășești un secret cu noi!

Nu știu să înot și mi-e rușine cu asta. Am o spaimă teribilă de apă.

Ce trucuri de machiaj ai învățat de la make-up artistul tău?

Să mă demachiez. Întotdeauna. Să folosesc cremă pentru hidratare. Întotdeauna. Să nu folosesc ruj roșu în combinație cu un machiaj puternic al ochilor. Să urmăresc linia pe care mi-a dat-o mama natură. Să profit de calități, dar și de imperfecțiuni, fiindcă Dumnezeu nu mi le-a lăsat degeaba. El e cel mai talentat pictor. Și să nu încarc fața inutil.

Cel mai bun sfat primit?

Viața ne dă lecții zilnic, doar să le conștientizăm e nevoie. Nu le învățăm, ele se întorc să le repetăm. Niciodată nu pierdem – ori învățăm, ori câștigăm.

În această perioadă, este ziua ta. La mulți ani! Ce avantaj și dezavantaj există pentru cei născuți de revelion?

Este, cu siguranță, o zi deosebită. Pentru că, de revelion, toți sunt grăbiți să prindă supermarketul deschis, sunt prinși cu pregătirile sau răspândiți în lume în vacanță, unii uită de ziua mea, nu îi pot strânge la o petrecere și, dacă îi strâng, mă costă triplu față de orice zi din an, la fel costă și vacanța de ziua mea… Însă este momentul perfect să îmi văd prietenii adevărați – doar pentru ei sunt eu o prioritate. Oricum, orice aș face în viață, în orice moment aș fi, am garanția că ziua mea va fi… cu artificii și petrecere.

Trucurile Corinei de îngrijire a podoabei capilare

Sunt reguli de îngrijire și bun-simț – merg pe cartea simplității și a naturaleței. Feresc părul de decolorări, produse de styling și vopsele. Mai rar!Niciodată încâlcit în meșe sau mai știu eu ce alte nebunii. Am noroc de o moștenire bună și eu doar o întrețin. De asemenea, un păr frumos este oglinda unui organism sănătos. Niciun produs nu va funcționa dacă avem lipsă de vitamine sau nopți nedormite.

Trei pași către o siluetă de vis

Să NU vă doriți un fizic ca al meu sau al altcuiva. Să vă simțiți bine în fața oglinzii, fiindcă fizicul este doar un ambalaj. Forma fizică este importantă pentru sănătate, așa că vă recomand să vă păstrați echilibrul în toate – alimentar, sportiv, psihic.

Ținuta recomandată la întâlnirea cu bărbatul dorit

Nu vă dați peste cap să impresionați. Se vede și e penibil. Mai mult, senzualitatea vine din împăcarea cu propria persoană, se vede pe chip, în gesturi și se aude în vorbe. Restul − machiaj, dimensiuni, înălțime, parfum… − sunt do „opționale“.

Citește și:

Articol preluat din ediția de ianuarie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Alexandra Rotărescu
Foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns