Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Cosmin Selesi: Nu am avut o educatie spartana, ci una la moda

Cosmin Selesi: Nu am avut o educatie spartana, ci una la moda

Cosmin Seleși își face profesia cu bucurie și a devenit amfitrionul perfect al unor emisiuni de succes de la Antena 1. Acum, este coprezentator al emisiunii Te cunosc de undeva!

Actoria este moștenire de familie, tatăl său fiind actor de revistă. Joacă în filme, sitcomuri, are în palmares vreo 16 producții, nu neglijează teatrul și moderează emisiuni. Și-ar dori să facă mai mult teatru și crede că are încă destule de spus pe scenă.

Iubește oamenii, are un fiu, Tudor, este familist convins și un optimist incurabil. Citește, călătorește și iubește mașinile.  

La „Te cunosc de undeva!“, toate glumele se învârt în jurul înălțimii tale. Cum e să fii Cosmin Seleși și să faci atu și din ceea ce alții consideră a fi un defect?

Nu consider că aș avea vreun defect. A fost o ironie pe care am acceptat-o. Iar eu chiar nu sunt atât de mic, am 1,68 m. 

Ce nu ai zis încă pe scenă?

Am încă multe de spus pe scenă. Mai am multe roluri de făcut și aici, și afară. 

Ți se spune „omul cu privire albastră“. Cât de importantă este pentru tine privirea interlocutorului?

E foarte importantă. Când saluți, când dai mâna, când ciocnești un pahar cu cineva, e frumos să te uiți în ochii omului. Țin foarte mult la asta. E un semn de respect. 

De unde această disponibilitate pentru oameni? Chiar crezi în oameni? Nu te-au dezamăgit?

Cred în oamenii sinceri, în oamenii curați. Însă astfel de oameni sunt din ce în ce mai puțini. Dacă am avut dezamăgiri? Da, cred că toți avem parte la un moment dat de dezamăgiri din partea oamenilor, nu sunt eu mai special. De asemenea, cred că fiecare dintre noi, la rândul lui, dezamăgește pe cineva. Dar aceste dezamăgiri nu m-au făcut să-mi pierd încrederea în oameni, atât timp cât aceștia nu sunt politicieni (râde). 

Ai avut o educație spartană? În ce relație ai fost în copilărie cu părinții tăi?

Nu am avut o educație spartană, ci una la modă în perioada aceea. Sunt foarte rari cei de vârsta mea care nu și-au petrecut vacanțele de vară la bunici. Și nu cred că e vreunul printre ei care să nu fi știut ce sunt cureaua, furtunul de la mașina de spălat ori nuiaua. Ți-o luai, era normal să ți-o iei (râde). În ce zonă mergeam la bunici? La Criștelec, în județul Sălaj, aproape de Șimleu Silvaniei. Și mai aveam o bunică la Beiuș, de unde e mama. 

În școală erai timid?

Nu, niciodată n-am fost timid. Poate în anumite situații mă simt prost și timid. De exemplu, atunci când mă oprește lumea pe stradă și vrea autografe. Nu-mi place. Nu cred în conceptul de vedetă de la noi pentru că e denigrat total. O să fiu vedetă atunci când o să merg în Danemarca, de exemplu, și-o să vină lumea să-mi spună: „Mamă, ce tare ești! Tu ești cel care a jucat în filmul ăla?“ sau „pe care l-am văzut la Cannes?“ Și noi avem vedete: Oana Pellea, Marcel Iureș, Loredana. Ca să fii vedetă, trebuie să fi făcut ceva ca să meriți titulatura asta. Nu, hop-țop, ai apărut într-o emisiune de scandal, gata, ești vedetă. Deranjant e că lumea nu face diferența. 

Dacă n-ai fost timid, atunci cum erai la școală?

Vesel, pus pe șotii. Cu mai puține probleme (râde). 

Ai avut corijențe?

Da, cum să nu? La biologie am rămas și pe vară, asta a fost cea mai cruntă. Mai băgam câte o corijență și la fizică. La mate nu m-a lăsat corijent, pentru că mă plăcea profa, la fel la chimie, mă plăcea profesorul – și mă place și acum (râde).

Ce număr porți la pantofi?

40 sau 41, depinde de calapod. Uneori, și 39.

Mergi des la mall? Ce îți cumperi de pe acolo? Mergi și la un film, mănânci câte ceva?

Nu-mi place să merg la mall. Îl urăsc. Nici la film nu merg acolo. Cred că n-am mai fost de un an la un film. N-am avut când.

Ești tătic de băiat. Din când în când, ai timp de un fotbal cu Tudor?

Da, ne jucăm deseori fotbal acasă. Pasăm mingea de la unul la altul, nu am ajuns la performanța de a sta în poartă unul din noi (râde).

Ești stelist sau dinamovist?

Sunt român.

Ești patriot? Cum îți manifești „Mândria de a fi român“?

Nu mă manifest într-un mod anume. Sunt pur și simplu mândru că sunt român.

Crezi că femeia de azi a pierdut sau a câștigat devenind șef, gestionând afaceri, făcând carieră?

A câștigat foarte mult și e foarte bine, pentru că mie nu-mi plac diferențierile astea. Nu și-a pierdut din feminitate cu asta, ci dimpotrivă. O femeie într-o funcție importantă mi se pare mult mai sexy! Mult mai puternică. E altceva. Sunt multe femei puternice în România. 

Dacă o femeie într-o funcție importantă e sexy, cum e un bărbat la cratiță? E și el sexy?

Nu pot să spun asta (râde), nu de alta, dar eu gătesc din când în când, nu mi se pare că sunt sexy… Ce gătesc? Paste, gulaș, câte o fripturică. Am învățat să gătesc de la mama. 

Ce îți oferă căsnicia?

Fericire.

Ce te face să te simți frustrat în București?

Încrâncenarea oamenilor. Și nu numai în București sunt încrâncenați oamenii, ci în toată țara. Și la mine acasă, la Zalău, s-au încrâncenat oamenii. Și suntem așa pentru că nu ne merge foarte bine, pentru că avem senzația că nimănui nu-i pasă de noi, oamenii de rând, decât în campaniile electorale.  

Dacă mâine ai fi ministrul Culturii, cum ai gestiona domeniul teatrului?

Aș întinde o mână de ajutor tinerilor, pentru că sunt atâtea producții bune și tineri talentați în teatru care nu joacă mainstream, ci underground. Sunt niște spectacole underground extraordinare ce-ar merita să se joace în teatrele de stat. Cred că aș obliga toate teatrele să aibă o sală, dacă nu chiar în sala mare să se joace astfel de spectacole. Într-un fel, să le fac loc tinerilor să intre în teatru.

Câte papioane ai acasă?

Nici unul. În viața de zi cu zi, nu port papion.

Dar umbrele?

Vreo două, trei.

Colecționezi ceva anume?

Niște vinuri. Vin alb, vin roșu. Și de ale noastre, dar îmi place cam de prin toată lumea să am câte o sticlă de vin. Îmi plac cele din Chile. Dar și vinul franțuzesc ori cel italian. Dintre cele românești, îmi plac vinurile din Vrancea. Socrul meu e din Vrancea (râde).

Ce preferințe culinare ai?

Gulaș aș mânca încontinuu. Și-mi mai place ciorba de cartofi cu afumătură și tarhon.

Știi să faci un grătar la iarbă verde? Ia spune-ne cum pregătești totul pentru un asemenea festin!

Da, normal că știu. Dacă am timp, las carnea la fezandat de pe o zi pe alta, cu puțină bere neagră și condimente.

Viața este… continuă tu fraza, te rog! 

Cel mai frumos dar de la Dumnezeu. 

Citește și: Cosmin Selesi: Sunt implinit cand ai mei zambesc

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.45/13.11.2014

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: Mihai Stetcu (Antena 1)


Lasă un răspuns

Sus