Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Cosmin Selesi: Sunt implinit cand ai mei zambesc

Cosmin Selesi: Sunt implinit cand ai mei zambesc

E coprezentatorul emisiunii „Te cunosc de undeva!“, difuzată în fiecare sâmbătă pe Antena 1, dar s-a întors și la prima dragoste, teatrul – pregătește o piesă ținută încă în secret. Pune voce pentru nenumărate personaje din desenele animate, este soț și tată iubitor, iar în timpul liber pescuiește, deși nu mănâncă pește. În schimb, îi ies niște minunății de găluște ca la carte! Și are niște ochi albaștri ca de revistă!

Cosmin Selesi se lasă greu intervievat. Nu e timid, deși un pic prea modest, gândesc eu când încep să-l intervievez. Se simte bine în calitate de amfitrion al emisiunii despre care am amintit, dar îmi vorbește cu patos despre film și teatru, în care ar vrea să joace mai mult. E răbdător la poze, însă parcimonios cu vorbele când îl întreb despre familie, de parcă expunerea mediatică îl face să-și dorească un loc numai al lui. I-am smuls totuși câteva mărturisiri – sunt sigură că sunteți curioase să le aflați.

Cum și în ce circumstanță a început aventura „Te cunosc de undeva!“?

Prezint emisiunea de trei ani. Sunt două sezoane pe an, acum suntem deja la al șaptelea. Îmi amintesc că m-a chemat o prietenă la casting, am dat două probe, știam c-o să iau. (Râde.) Am prezentat și cu Ilinca Vandici, dar cu Alina Pușcaș m-am potrivit cel mai bine.

Cum ți-a schimbat viața emisiunea asta? Te opresc oamenii pe stradă?

Orice ți se întâmplă în viață ar trebui fie să ți-o schimbe în bine, fie să-ți dea de gândit. Eu mă simt bine, e o etapă din viața mea. La poze stau, dar autografe nu dau niciodată, pentru că scriu urât. Când oi fi celebru ca Brad Pitt, chiar și o mâzgălitură ca a mea va cântări greu. Dar pentru copii e mai importantă o poză, că se pot lăuda colegilor cu ea.

Ce mai faci în afară de emisiune?

Repet pentru o piesă de teatru, dar momentan proiectul e un mare secret – trebuie să așteptați comunicatul de presă.

Ai interpretat vreun personaj în cadrul emisiunii?

Da, am fost o dată David Lee Roth, un bătrân rocker american și încă o dată  celebrul Al Bano. Nu pot să zic că interpretările mi-au creat vreo problemă.

Alina Pușcaș mi-a mărturisit mai demult că ar trebui să primească un spor de condiții grele pentru multele ore petrecute pe tocuri.

Pe tine te strânge papionul?

E-adevărat, noi suntem singurii care stau în picioare de dimineața până seara, iar la final te mai dor și picioarele. N-am o relație specială cu papionul, stilista emisiunii a hotărât că așa îmi stă cel mai bine, însă în viața reală nu port papion.

Cum te înțelegi cu Alina, partenera ta de prezentare?

Foarte bine! Micile clenciuri fac parte din regie! Am crezut că mă întrebi cum mă înțeleg cu Temișan. Ți-aș fi răspuns că rău, foarte rău! Atât de rău, încât am fost în vacanțe cu copiii împreună. Totul e show, e vorba de spectacol. Accept autoironia, dacă ai umor eu zic că trăiești mult.

Apropo de numele tău de familie: de unde această rezonanță maghiară?

Bunicul meu s-a născut pe vremea Austro-Ungariei și atunci toată populația era maghiarizată. Vorbesc și eu ceva maghiară, în orice caz, mult mai mult decât pricep alții.

Cum ai ales Teatrul?

Nu le aveam cu științele exacte, am făcut liceul de chimie-biologie, am stat un an acasă și apoi am dat examen. Tata a fost actor amator, de la el cred că moștenesc pasiunea pentru actorie. M-am pregătit vreo trei săptămâni în București, m-au plăcut oamenii și am intrat.

Ai sau ai avut vreo poreclă?

La generală, de la Seleși mi se spunea Szelep, care în maghiară înseamnă ventilul de la bicicletă. Iar doamna Olga Tudorache mă striga în facultate Zalău, pentru că sunt originar de-acolo. Colegul meu, actorul Mimi Brănescu, îmi zicea 1907. Mai am câteva pe care nu pot să vi le spun – nu le puteți publica în revistă!

Ești familist?

Am o soție minunată, Irina (n.r. – care face parte din echipa de machiaj a emisiunii și realizează niște tatuaje extraordinare pentru concurenți), și un copil extraordinar, Tudor, care are patru ani și merge la grădiniță. Îi iubesc enorm, sunt cel mai important lucru din viața mea. Dacă ei zâmbesc în fiecare zi înseamnă că eu mi-am atins scopul.

Cum ești ca părinte? Permisiv sau autoritar?

Sunt pisălog, stresat, agitat, mi-e tot timpul teamă, sunt mereu îngrijorat – să mănânce tot, să-l scoatem afară, să fie totul perfect… Săraca nevastă-mea… Noroc că ea e foarte calmă. Când îl iau de la grădiniță și e timp frumos, ne plimbăm prin parc, ne dăm cu bicicleta, ne distrăm. Mă rog, până la un punct, că de la un moment încolo nu se mai distrează decât copilul.

Ce faci în timpul liber?

Bănănăi. Plătesc facturi, rate, repar mașina. Și, da, dacă am făcut pană, știu să schimb o roată, dacă asta era următoarea întrebare. (Râde.)

Care sunt pasiunile tale?

Îmi place foarte mult să pescuiesc, deși, paradoxal, nu mănânc pește. Cred că moștenesc pasiunea de la bunicul din partea mamei, un mare pescar, ca și frații mamei mele. Chiar și mătușa e pescăriță. Merg la pescuit în Deltă, cu un prieten din Oradea. Cea mai mare captură a mea a fost un crap la vreo 14 kilograme și ceva, pescuit pe Tâncăbești. L-am prins repede, că e plin de pești acolo.

Se spune că pescarii mai și inventează. Care e cea mai mare minciună spusă de tine vreodată?

Nu-mi place să mint, dar asta nu înseamnă că nu știu. Ah, mi-am amintit! Din când în când, îl mai păcălesc pe fiu-meu că nu mai este ciocolată în dulap – se supără pe moment, dar uită repede. Adesea, „omit“ să-i spun că mă duc până la magazin, că e musai să mă întorc cu ceva dulce de-acolo.

Am văzut că ești modest. Totuși, care este cea mai mare calitate a ta?

Am mai multe calități: sunt extrem de talentat, simpatic, haios și sunt un bărbat foarte bine, un bărbat superb! Sunt un actor extraordinar. Și am fost pivot la handbal, am făcut mult baschet și volei. Mint! N-am făcut niciun sport! De fapt, le-am făcut pe toate câte două săptămâni – fotbal, box, karate, carting – și toate în vacanța de vară, că mă plictiseam.

Dar, dacă nu faci sport, măcar te uiți la emisiunile sportive?

Da. Mă uit la Formula 1, la tenis, îmi place Djokovic, că are față de milog și mă determină să țin cu el.

Defecte ai?

Nu, îmi pare rău că vă dezamăgesc, dar n-am. Doar slăbiciuni. Copiii sunt slăbiciunea mea. Fiul meu mă manipulează mai ușor decât o face cu mama lui.

Când ai plâns ultima oară?

Plâng foarte ușor, dacă văd un film mai dramatic sau o emisiune cu un caz social, sunt terminat, devin pe loc o fântână arteziană de lacrimi. Sunt sensibil, cred că semăn cu mama.

Care este ultimul film pe care l-ai vizionat?

Spre rușinea mea, nu am văzut niciunul dintre cele noi, pentru că nu am timp. Aș vrea să văd Aferim, în regia lui Radu Jude, care a câștigat Ursul de Argint la Berlinală. Mai demult am și jucat sub regia lui Jude, în serialul În familie. Aici am ceva de spus: din păcate, regizorii și producătorii au o impresie greșită, potrivit căreia, dacă un actor lucrează și în televiziune, nu mai are timp de film. E o prejudecată, un actor cunoscut pe micul ecran are o expunere mare. Ca regizor, ar trebui să-i oferi un rol principal într-un film – cu siguranță, ar aduce publicul în sălile de cinema. Vorbesc de actorii cu diplomă, nu de personaje care au lucrat într-o telenovelă și apoi spun despre ei că sunt actori.

Film, teatru sau TV?

Fiecare își are locul și rostul lui. Dar cred că teatrul e cel mai greu, e cu feedback imediat: dacă minți, publicul te taxează pe loc. Nu poți să tragi două duble. Eu mai degrabă simt publicul decât îl văd. Dacă publicul are o energie bună, voi avea un spectacol foarte bun. Dacă e reticent, n-o să fie prea bine.

Ai pus voce în foarte multe desene animate.

Da, în nenumărate desene, de prin anul 2000 încoace. De exemplu, în Toy Story am fost Rex, dinozaurul, iar într-una din seriile Shrek am fost Pinocchio. Tudor nu mă recunoaște încă, în schimb sună prietenii să mă pună să imit câte un personaj pentru copiii lor. E distractiv!

Care e visul tău neîmplinit?

Să fac mai mult film și mai mult teatru.

De curând, ai fost și în America. Ce impresie ți-a făcut?

E deja a patra sau a cincea oară când vizitez America. Am fost până acum în New York, Los Angeles, Las Vegas, Boston și Chicago. Și mie, și Irinei ne place să călătorim. Cred că la un moment dat vom pleca de tot în America. Îmi doresc un viitor mai bun și pentru noi, dar mai ales pentru copilul nostru.

America este locul tău preferat de pe glob?

Nu, Asia este locul meu preferat. Numai când mă gândesc la mâncărurile thailandeze, proaspete, cu multe legume… Delicios!

Dacă ai fi nevoit să te muți pe o insulă pustie, care sunt cele trei obiecte pe care le-ai lua cu tine?

Aș lua unul singur – o tigaie cu fund dublu. Poți găti în ea, te poți apăra cu ea, poți vâna cu ea, poți bate cuie ca să construiești un acoperiș sau o plută. Ba poți și s-o pui pe cap, ca pălărie, să nu faci insolație.

Gătești?

Da, paste, sarmale, supă de pui. Iar de curând, sub îndrumarea telefonică a soției, am făcut găluște. Au ieșit foarte bune!

Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ai primit?

Nu îmi aduc aminte de cel mai frumos, dar, uite, azi m-a sunat Irina să-mi spună că mi-a cumpărat o carte – „Harun și marea de povești“, de Salman Rushdie.

Te enervezi repede?

Uneori, dar nu țin supărare. Mi-am dorit întotdeauna să las ușa deschisă de unde plec și oamenii să-și aducă aminte cu plăcere de mine.

Articol preluat din ediția de mai 2015 a revistei Femeia.

Autor: Adriana Moscu

Sursa foto: Vlad Stănescu


Lasă un răspuns

Sus