Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Irina Naum: Cred că teatrul înseamnă emoție

Irina Naum: Cred că teatrul înseamnă emoție

O tânără actriță de la Teatrul Jean Bart din Tulcea. A absolvit Facultatea de Arte din cadrul Universităţii “Dunarea de Jos” Galaţi, secţia actorie,   promoţia 2005-2008. Apoi s-a întors acasă. La Tulcea.

Alegerea întoarcerii acasă mi se pare  opțiunea idealiștilor care vor să construiască ceva pentru comunitatea în care au crescut. Am avut ocazia să o văd pe Irina în cateva roluri de compoziție, dar mărturisesc că m-a impresionat mai ales în “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, după Ken Kesey, în regia Aurel Palade, cu personajul Miss Ratched. A jucat în peste 30 de spectacole, a făcut film, își trăiește viața simplu și frumos la Tulcea, este căsătorită cu Cristi Naum, actor și el.

Mai crezi că teatrul are valoare pentru public?

Cred că teatrul şi actul artistic de calitate vor avea întotdeauna valoare pentru public. O surpriză plăcută, dar şi o confirmare în acest sens îl reprezintă premiul obținut la Festivalul International de teatru „Atelier” de la Baia Mare. Acolo am primit premiul publicului pentru personajul Carol din spectacolul „Oleanna”, de David Mamet, în regia lui Vlad Cristache. Un spectacol greu, care mă consumă teribil, un spectacol de o oră și un sfert, în două personaje. Am avut un noroc fantastic pentru că cel de-al doilea personaj este interpretat de soțul meu și am putut repeta şi acasă. Îi mulțumesc lui Vlad pentru că mi-a oferit șansa de a juca în acest spectacol și pentru că m-a împrietenit cu acest personaj. De ce spun asta? Pentru ca unul din complimentele care mi se face pentru acest spectacol este: „Doamne, îmi venea să te strâng de gât!” sau „Am uitat convenția şi m-ai făcut să te urăsc!”, deci e un personaj negativ și vreau să cred ca e pe contre-emploi.

Cum ai ales sa faci această profesie?

Nu știu dacă m-am visat de mică actriță deși joaca preferată era de-a spectacolul, spre disperarea vecinilor deoarece scena era o păturică  pe scara blocului. Teatru nu avusesem ocazia să văđ, dar într-o zi, în clasa a opta, când am aflat că la Liceul de Artă s-a înfiinţat secţia de arta actorului, am ştiut că este visul meu. Restul a decurs de la sine. Am intrat la liceu, acolo l-am cunoscut pe soţul meu, care era mai mare decât mine cu un an, el a plecat la facultate la Galaţi, iar eu l-am urmat.

Ai avut mentori, modele?

Cred că avem nevoie de mentori şi modele. Eu le sunt recunoscătoare în primul rând părinţilor mei. Deşi nu au legătură cu domeniul artistic m-au susţinut mereu. Le sunt recunoscătoare și profesorilor mei de liceu și de facultate de la care am avut multe de învaţat. Sunt mulţi colegi de breaslă pe care îi admir şi care mă inspiră.

De la primul rol și până la “Zbor deasupra unui zbor de cuci”, care au fost întâlnirile esențiale cu personajul?

Primul rol în teatrul profesionist a fost Suzanne din „Nunta lui Figaro”, îmi amintesc de emoţiile teribile ale primei lecturi… De fapt, nu cred să mă eliberez vreodată de emoţii pe scenă, dar fără ele cred că nu aş reuşi să transmit ceea ce îmi propun. Cred că teatrul înseamnă emoţie.

Câte spectacole joacă un actor pe scena Teatrului Jean Bart?

Am revenit pe scena din Tulcea în noiembrie 2014 şi de atunci am jucat de aproape două sute de ori, deşi în contractul pe care îl reînnoim anual este stipulat un număr minim de patruzeci şi opt de spectacole.

Îți dorești să joci pe scena TNB, să faci film, să evoluezi și în alte domenii?

Dacă nu ai visuri mărețe cred că te poți plafona. Scena TNB nu este un țel pentru mine, cred că şi în provincie se poate face teatru de bună calitate. Poţi fi un profesionist remarcabil şi în provincie şi în capitală, important este să evoluezi mereu. Cred că Teatrul „Jean Bart”  are o trupă bună, suntem tineri, încă entuziaşti, iar ceea ce ne ţine proaspeți sunt colaborările cu diverşi actori din ţară şi participările la festivalurile de gen. Mi-ar plăcea să fac și film, nu am avut decât două experienţe în acest domeniu, dar nici nu am făcut demersuri în acest sens, nu mi-am reînnoit fişele de casting. Din 2015 sunt profesoară de actorie pentru copii la Școala populară de artă, de fapt nu fac teatru cu ei, mă intitulez profesoară de joacă, prin jocuri descoperim, experimen-tăm şi învăţăm o mulţime de lucruri despre noi.

Cum îți imparți timpul între job și familie?

E destul de uşor pentru că la job sunt împreună cu familia mea, e drept că cel mic mai stă și cu bunicii când avem spectacole, dar am încercat ca el să stea cât mai mult pe lângă noi, să petreacă cât mai mułt timp cu noi.

Fiul tău vine cu tine peste tot. Crezi că se va integra în această lume și va face și el carieră în teatru într-o zi?

Nu ştiu dacă îşi va dori această meserie, acum e la vârsta la care vrea să fie actor (are 4 ani şi 3 luni) şi să joace („în/pe scenă”) omul de tinichea, ca tati.

Cum arată vacanța ta de vară?

Acum, pe perioada vacanței teatrului, e mai ușor, nu ne mai trezim atât de devreme ca să-l pregătim și să-l ducem pe Sebastian la grădiniță, avem doar repetiţii. În concediul efectiv, care va fi de două săptămâni, vrem să ne vizităm naşii, la Târgu Jiu, oraș unde am locuit șase ani după terminarea facultății, fiind angajați la teatrul Elvira Godeanu de director (care ulterior ne-a devenit părinte spiritual) după ce „ne-a văzut şi ne-a plăcut” la Teatrul „Jean Bart” în spectacolul nostru de debut. Nu vom rata nici marea, acolo locuind sora mea şi ne vom bucura şi de revedere şi de aerosoli.

Cât de important este aspectul fizic, dar și condiția fizică pentru o actriță?

Aspectul şi condiţia fizică sunt foarte importante pentru un actor indiferent de sex. Fac eforturi să mă menţin, am grijă mare în ceea ce priveşte alimentaţia, gena moştenită nu mă ajută deloc, se vede imediat când lenevesc, de aceea mă străduiesc. Mă bucur că a venit vara şi pot alerga pe malul lacului Ciuperca, dar cel mai mult sport îl fac alergând după Sebastian sau împreuna cu el.

Lumea te recunoaște pe stradă, la piață? Asta te obligă să fii mereu atentă la aspectul vestimentar?

Fiind un orășel mic se întâmplă des să fiu recunoscută pe stradă, câteodată salutată, felicitată pentru spectacole și, da, lucrul acesta mă obligă să fiu atentă la mine chiar dacă stilul vestimentar este de cele mai multe ori casual-sport. Dimineața petrec minimum douăzeci de minute în fața oglinzii.

Te preocupă  îmbunătățirea garderobei? Petreci ceva timp prin mall-uri?

Îmbunătățirea garderobei mă preocupă mereu, însă nu petrec prin mall-uri atât cât mi-aș dori, întotdeauna se ivesc alte priorități.

Grădinărești? Gătești? Citești?

Grădinăritul nu este un hobby pentru mine, locuim într-un apartament şi singura floare este o crăciuniţă pe care cam uit s-o ud la timp.

De gătit doar strictul necesar, nefiind o gurmandă, mă pasionează însă deserturile vegane şi raw-vegane (din noiembrie 2015, dintr-o convingere personală nu mai sunt consumatoare de zahăr şi făină albă).

Îmi place să citesc, deşi nu prea mai am timp, încerc să nu mă neglijez. Acum citesc ceva uşurel, „Femeia în faţa oglinzi”, de Eric Emmanuel Schmitt, un autor plin de emoţie şi profunzime.

Cariera e cel mai important lucru?

Pentru mine, viaţa personală şi cariera sunt pe picior de egalitate pentru ca se îmbină perfect deocamdată. Priorităţile ţi le stabileşti singur, eu însă sunt un caz fericit şi deocamdată nu am fost nevoită să aleg cine este mai important în viața mea.

Esti fericita cu tine?

Sunt fericită, însă fiind destul de critică cu mine, sunt aspecte pe care le-aş îmbunătăţi.

De curând, Irina Naum a primit Premiul publicului pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internațional de teatru „Atelier” de la Baia Mare.

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.28/20.07.2017
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: pixabay

 

Comments

comments

Lasă un răspuns