Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Dan Negru de la televizor este abur, e fum

Dan Negru de la televizor este abur, e fum

Dan Negru, prezentatorul și prietenul piticilor de la „Next Star“, emisiune de succes de la Antena 1, ne pregătește cel de-al 17-lea Revelion TV.

Este o plăcere orice interviu cu acest om, pentru care munca în media este doar un job făcut cu pasiune și profesionalism. În rest, are viața lui, fără mare legătură cu lumea mondenă și tabloidele.

Ești celebru, antrenor de blonde și un moderator foarte iscusit. Ai avut un moment care te-a consacrat. Ce s-a mai întâmplat de atunci?

Au fost mai ales oameni care mi-au dat șanse în anumite momente. Interesant e că, în perioada în care acei oameni mi-au dat o șansă în televiziune, nu exista criteriul audiențelor. Acum e ușor să intuiești ce vrea publicul datorită cifrelor de audiență. Atunci, ei aveau intuiție. 

Cum ai reușit să te transformi într-un tătic național care cultivă  marile talente ale picilor?

Cu ajutorul lui Titus Munteanu, în anul 2002, atunci am prezentat primul show cu copii talentați. Se numea „Echipa fantastică“. El mi-a deschis pofta pentru show-uri cu copii. „Next Star“ e ultima năzbâtie. Până atunci, show-urile cu copii erau exilate duminică dimineața. Și se adresau exclusiv copiilor.

Ai o rapiditate și o intuiție a momentului care te scutesc de bâlbe live. Asta presupune doar talent de comunicator?

Deloc. Cred că, în televiziunea modernă, bâlba, naturalețea nu mai sunt impedimente. Nici măcar dicția nu mai e un criteriu de departajare, poți să fii simpatic, cu lipici la public și fără ai dicție, și fără vorbești impecabil. Americanii au descoperit primii asta, în cinematografie. Bruce Willis, Silvester Stalone sunt actori renumiți pentru lipsa de dicție, de perfecțiune într-ale vorbirii.

Concurența te obligă uneori să faci compromisuri?

Depinde ce înțelegi prin compromis. Divertismentul TV poate fi considerat de unii un compromis. Culmea, același program TV produs în străinătate e bine cotat, dar, adus în România și făcut identic, e cotat drept divertisment îndoielnic. Compromisul are diferite nuanțe, mai ales în lumea televiziunii, unde el există din belșug, în toate conținuturile, de la sport la politică ori divertisment. Poate doar la meteo el nu există.

Rareori mai ești Dan Negru pentru public, ești o marcă, „Negru“. Nu te depersonalizează condiția de produs media?

E exagerat. Noi, fețele mai cunoscute, nu avem statutul ălora din lumea civilizată a showbizului.

Deseori, noi, ăștia din showbiz, ne credem păuni, dar suntem niște găini plouate, fără aripi, adică fără șansa să ieșim din curtea noastră. Avem aere de vedete, dar condițiile sunt departe de un showbiz real.

În breasla mea, am întâlnit moderatori celebri din Italia sau Franța și am văzut puterea lor de imagine sau puterea lor financiară. Suntem departe, dar ne credem aproape.

Te consideri un tip norocos?

consider un om căruia Dumnezeu i-a luminat un drum.

Cu revelioanele tale a crescut o generație, chiar și copiii tăi. Cum a început proiectul și cum crește?

Am 17 revelioane, an după an lider de audiență. Totuși, nu mi-am propus de la început să devin un brand al revelioanelor televizate. S-a întâmplat pur și simplu. Show-ul pe care-l făceam în timpul anului era întotdeauna în topul audiențelor de peste an și era propus să fie programul special de revelion. Abia după vreo 8-9 ani am început să înțelegem e bine să construim și un brand al revelioanelor. La început, a fost pură nimereală ca  show-urile mele să fie cele care țineau și revelionul. Am prins revelioane cu Dan Spătaru și Gică Petrescu, dar și cu Smiley și Alex Velea. Ce bucurie mai mare?!

Trecerea anilor e doar motiv de bucurie?

Depinde cum trec. E multă filosofie în răspunsul ăsta și nu ne-ar crede nimeni dacă am începe să filosofăm. Îmi plac vorbele lui Victor Hugo: „Cei mai frumoși ani sunt cei ce vor veni“.

De fapt, cum e revelionul tău, doar al tău cu familia?

Simplu. Acasă, cu copiii și Codruța, soția mea. Eu pregătesc toată după-amiaza șemineul, îmi place focul iarna, iar Codruța pregătește mâncarea. Bogdan, băiatul meu, e cu mine în cămara de lemne, iar Dara e în bucătărie cu mama. Apoi, ei adorm și eu aștept audiențele de dimineață. Abia apoi adorm. În ultimii 17 ani, fericit!

Te-a sprijinit cineva, a avut încredere în tine la începuturi?

Am mulți oameni cărora le datorez cariera și cărora le spun deseori numele. Valeriu Lazarov, Titus Munteanu sunt oameni care au construit televiziunea în România și lângă care am avut șansa să cresc. Eram un tânăr cicălitor, pisălog, enervant deseori și totuși oamenii ăștia au avut încredere în mine. Paul Anghel avea o vorbă frumoasă: „Povara recunoștinței e mai grea decât povara urii“. 

Cultivarea „distracției“ ca un modus vivendi absolut a schimbat multe în optica românilor. Nu ai chef să faci și lucruri mai serioase?

Cred că de la asta ni se trag multe rele. De la faptul că toată lumea crede că se pricepe la toate. E de ajuns să te uiți la televizor, să vezi „canapeliști“ care discută orice subiecte, oameni care se pricep la toate, care se pricep la războiul din Siria, dar și la divorțul Oanei Zăvoranu. Asta-i nenorocirea! Că ne pricepem la toate. De 20 de ani, încerc să fac divertisment în televiziune, de ce aș da cu piciorul la toată experiența pe care am acumulat-o în anii ăștia încercând să fac ceva la care nu mă pricep și, mai ales, n-aș fi credibil?!

Cum ești tu, Dan Negru, acasă cu copiii, cu soția, cu neamurile tale, lângă bradul de Crăciun?

Nu vorbesc în șoaptă, dar nici nu urlu ca la televizor. Negru cel de acasă, de lângă bradul de Crăciun nu e foarte departe de cel de la televizor, dar nici foarte aproape.

Paradoxal, te vedem la TV, dar publicul știe foarte puține lucruri despre tine. Ai învățat să te ferești de tabloide. Costul notorietății este greu de dus?

Când am venit în București, acum vreo 17 ani, un mare mahăr de televiziune mi-a spus că nu pot să fac performanță în televiziune dacă nu mă duc la petrecerile mondene, dacă nu mă împrietenesc cu mondenii zilei. N-am fost niciodată la niciun eveniment monden, nici măcar la cele unde am fost nominalizat. Zilele trecute, au fost premiile TVMania, unde am fost nominalizat la categoria cel mai bun prezentator, iar show-ul meu „Next Star“ a fost nominalizat la categoria show-ul anului. Nu m-am dus la petrecerea de decernare. Nu sunt deloc un monden. Mahărul din București care mi-a spus că nu pot să fac performanță dacă nu mă duc la petreceri mondene s-a înșelat. Întâmplarea face ca omul să nu mai lucreze în televiziune, în timp ce eu pregătesc un nou revelion.

Ai fost un copil cu cheia de gât?

Deloc. Știu că e o modă te lauzi cu o copilărie săracă. Eu nu am avut-o. Am avut de toate când eram copil, am fost singurul copil la părinți și toată dragostea părinților și a bunicilor mei era îndreptată spre mine. Nu mi-a lipsit niciodată nimic. Am copilărit într-o Timișoară dinainte de 1989 în care nu-mi lipsea nimic – sârbii erau la doi pași și ungurii erau la un pas. Și părinții mei făceau tot posibilul să-mi facă toate voile. Am fost un copil răsfățat, fără lipsuri materiale.

Cu ce ai venit de acasă la București? Mă refer la valorile de familie și la cele de educație.

E greu să faci o listă. M-am lovit de ele pe măsură ce au trecut anii și, pas cu pas, mi-am dat seama de educația alor mei. M-a ajutat mult și faptul că vin din Banat, o zonă unde educația e oarecum alta decât în multe alte părți ale României.

Lucrezi, cum e și firesc, cu multe femei, dar ești căsătorit. Dacă ai face un portret al femeii de azi, cum ar suna?

Ha-ha, ca întotdeauna, generalitățile sunt o prostie. E o mare tâmpenie să generalizezi. De asta în show-ul meu cu blonde există blonde extrem de frumoase și de inteligente, după cum sunt unele mai puțin înzestrate și nu foarte drăguțe! Nu poți să faci un portret generalizând, poți să vorbești despre fiecare om în parte.

Au sărbătorile de iarnă o semnificație aparte pentru tine, pentru ai tăi?

Îmi place Crăciunul și îmi place și revelionul, mai ales că revelionul e cel care mi-a definit cariera. 

Chestii mărunte…

Dacă ar fi să te gospodărești singur, cu puțini  bani, ce ai ști să gătești pentru o cină?

Nimic! Sunt împotriva trendului care arată toți sunt chefi în bucătărie. Am fost răsfățat din copilărie, mama și bunica găteau, eu și tata ne ocupam de cele bărbătești. Știu, sunt de modă veche, intru rar în bucătărie. N-am apucături de chef.

O călătorie cu bani mulți poate fi făcută în

van. Dacă nu-i ai lângă tine pe cei dragi.

Dar una cu bani puțini?

Poate fi făcută cu ajutorul unei cărți, oriunde în lumea asta. 

Câți kilometri  poți merge pe jos?

Nu mi-am propus asta, am mașină! Ha-ha! 

Dar cu bicicleta?

Sunt biciclist de nevoie, când mă trimite soția mea în colț cumpăr te miri ce lucruri de la magazin. 

Te recunoaște lumea în trafic?

Da, de multe ori. Cei care spun că nu le place asta mint. E recunoașterea muncii tale. Ar fi groaznic să treci neobservat, ar însemna că și show-urile mele de televiziune au trecut neobservate.

Ce visuri de adolescent ți-au rămas nerealizate?

Nu cred că am trecut încă de pubertate, hai să vorbim despre asta când o să intru în maturitate. Încă sunt adolescent. 

Moșul e generos cu tine de obicei?

Depinde: de la an la an, are și el toanele lui.

Ai putea fi altcineva decât Dan Negru, omul de la televizor?

Dan Negru de la televizor e abur, e fum. Am avut momente în care n-am mai apărut la televizor câteva săptămâni, eram în vacanța de vară și  telefoanele se răreau. Apoi, când apăream din nou la televizor, cei care uitaseră de mine în săptămânile alea au început din nou să sune. Tot ce va rămâne e familia. Restul, cariera în breasla noastră, e fum. 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr51/22.12.2016
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Antena 1

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus