Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Dan Puric – Actorul si salbaticul

Dan Puric – Actorul si salbaticul

Am ajuns la intalnirea cu Dan Puric, acest indragostit-razvratit, ca la o aniversare importanta. Si am asistat la un spectacol exceptional: am ras, am facut cateva exercitii mentale, am amutit, mi-a venit sa plang si, timp de o ora, am avut loc „in fata” la o reprezentatie unica a actorului despre femeile din viata lui.

Sunteti comediant, actor, regizor, scenograf, om de cultura, dansator, mai nou scriitor. Cum puteti sa le faceti pe toate si bine in acelasi timp?
E o intrebare tipic feminina, o curiozitate „en détail”. Cred ca am eu o structura mostenita de la bunica, de la mama, sa fac un lucru pana la capat si sa-l fac bine. Sunt insa, imens de multe lucruri pe care nu pot sa le fac. Sunt oligofren total. De exemplu, daca se stinge lumina acum, eu nu stiu sa schimb o lita, nu stiu sa conduc o masina, sunt un mistic total, cad in genunchi la Dumnezeu…

Dar credeti ca ar trebui sa le stiti pe toate?
Sunt barbati care pot sa repare o priza, o masina de spalat, un televizor si sotia este fericita si are drep­tate sa fie. A mea este extrem de deznadajduita. Am aceeasi mirare a omului primitiv in fata tehnicii, abia am invatat sa vorbesc la mobil, deci sunt un om cu handicapuri declarate. Asa ca toate lucrurile de care m-ai laudat pana acum se estompeaza cu imensitatea lucrurilor pe care nu stiu sa le fac.

Va privesc si incerc sa mi-o imaginez pe mama dumneavoastra…
Mama era de o sensibilitate, superbitate si o curatenie nemaipomenita. De la ea am invatat dezmarginirea lumii prin frumosul feminin. Mi-aduc aminte o situatie in care am vazut cum feminitatea pulverizeaza logosul barbatului. Eram militar intr-o unitate de elita si am avut o inspectie de la Ministerul Apararii Nationale. Venisera 10 generali, 300 de colonei, nu putea intra nimeni acolo. Atunci s-a gasit mama sa-si vada copilul.

Plutonierul de la poarta s-a opus cu toata autoritatea lui, mama i-a tras o geanta in cap si a mers cu el dupa ea pana la Statul Major. Un colonel: „Tovarasa, nu se poate intra!”. „Tovarase esti dumneata, eu sunt doamna si nu ma tii aicea tinta de artilerie in usa.” Mama a intrat peste cei 10 generali cu comandantul in frunte, care se uitau la o harta cu beculete aprinse. Era acolo Tratatul de la Varsovia, un atac care trebuia simulat impotriva NATO…

Afla in numarul de noiembrie al revistei Femeia. care sunt celelalte femei din viata artistului Dan Puric.

Asta a fost imaginea pe care am vazut-o eu ultima oara, rugand-o pe mama sa nu intre. Pes­te o ora, am fost chemat la comandant si, cand s-a deschis usa, mama le ghicea in cafea. „Vedeti ca intr-o mare adunare este o vulpe care va asteapta. Domnule general, puneti degetul si puneti-va o dorinta”. Si l-am vazut pe general cum punea degetul pe fundul canii si se gandea. Toti erau ravasiti, terminati, toata logica militara disparuse. Cand i-a cazut batista, toti s-au repezit dupa ea si mama a replicat: „Vai draga, parca sunteti Othello si eu Desdemona”. Era o lume imblanzita. Iar eu stateam dardaind in fata generalului si atunci mi-am dat seama ca nu sunt un puric, sunt un lim­bric. Eram foarte mandru cand venea la scoala, sa ma vada. Avea ceva de boieroaica, ma simteam sigur, nu m-a biciuit sa fiu premiant, avea incredere, cum avea si tata.


Lasă un răspuns

Sus