Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Dana Nălbaru și Dragoș Bucur: Iubirea învinge totul

Dana Nălbaru și Dragoș Bucur: Iubirea învinge totul

Dana Nălbaru și Dragoș Bucur puteau fi un cuplu gen Brangelina, dacă și-ar fi dorit asta. Dar au ales o viață normală, cu bucurii mari și mici, numai de ei știute, cu un firesc al vieții deseori uitat.

De curând, o doamnă o atenționa pe internet pe Dana că e cam neglijentă cu aspectul ei, fapt ce i-ar îndepărta fanii și soțul. Răspunsul ei, plin de naturalețe, simplitate, dragoste de viață și de familie, este o asumare cu fericire a vieții de familie și a statutului de soție și de mamă. Din tonul ei răzbate sentimentul de împlinire: „Ce nu mai știe dânsa este că îmi place să fiu servitoare în casa mea și că soțul meu este și cel mai bun prieten al meu, că împreună facem lucruri frumoase să se întâmple, că ne sprijinim unul pe celălalt și că universul nostru este familia noastră. Că suntem fericiți așa. Că sub părul meu ciufulit, sub neîngrijirea mea (care o fi aceea despre care spune dânsa) se află foarte multă fericire și liniște“. Ce declarație de dragoste mai frumoasă vreți?

Dragoș Bucur are un palmares impresionant ca actor de teatru și film. Consideră este un tip norocos fiindcă a cunoscut oameni minunați. Știe și ce înseamnă fii actor la Hollywood, dar se bucură și mai mult atunci când dă visurilor formă, așa cum o face în „Visuri la cheie“, o producție Pro TV.  Deși e un actor remarcabil din generația lui, nu face din asta mare caz și preferă normalitatea spectaculosului. Frumos cuplu, frumoși oameni!

Vă amintiți de fiecare dată datele importante ale relației voastre? Cum le dați o semnificație în plus? Și dacă le-ați uita…

D.N.: Îmi amintesc aproape de fiecare dată (râde). Anul ăsta am uitat că împlinim 11 ani de la căsătorie. Noroc că am uitat amândoi. Ne-am amintit după vreo trei zile. A, şi am uitat o dată e ziua mea. Mi-a amintit Dragoş (râde).

D.B.: Da, bineînțeles că ne amintim datele importante! Asta, dacă nu le uităm… Sunt mici șansele să uiți să sărbătorești 11 ani de la căsătorie, dar noi am reușit performanța anul acesta. Din fericire, și-a amintit Dana, după câteva zile.

Staţi din când în când la o vorbă doar cu mama?

D.N.: Da. Stau de vorbă şi cu mama, şi cu soacra mea. De câte ori am nevoie de un sfat, apelez la ele.

D.B.: Părinții mei locuiesc foarte aproape de noi, practic în aceeași clădire, așa că am deseori ocazia să stau de vorbă doar cu ea sau doar cu tata.

Modelul părinţilor ne influenţează alegerile? 

D.N.: Sigur că da. Totuşi, vârsta şi experienţele de viaţă au un rol mai important pentru mine şi, cu trecerea anilor, am început să fac o distincţie clară între ce este influenţă din familie şi ce este alegere datorată experienţei personale.

D.B.: Da, cred că puterea exemplului își face simțit efectul în tot ce facem. Și spun asta constatând în comportamentul Sofiei influențele clare și directe care vin de la mine și Dana.

Iubirea poate trece peste semnele vârstei, ale timpului, de care societatea contemporană se teme?

D.N.: Da, normal. Iubirea învinge totul.

D.B.: Poate sunt un idealist sau doar naiv, dar mie nu îmi este teamă de vârstă sau de trecerea timpului și nu cred că asta influențează iubirea – cel puțin, nu luată separat de alte lucruri, cum ar fi modul în care alegi să treacă timpul și să îmbătrânești.

Aveţi şi voi visuri la cheie?

D.N.: Tocmai ne-am împlinit un vis care ne va ajuta împlinim alte visuri. În ianuarie, ne vine rulota şi anul viitor vom fi pe drumuri. E ceva ce ne doream de mult şi iată acum se întâmplă.

D.B.: Oho! (râde)

Două personalităţi puternice, cu notorietate, trăiesc în armonie. Există o explicaţie logică sau e doar o întâmplare fericită? Cum aţi învăţat să renunţaţi la orgolii?

D.N.: Există şi o explicaţie logică, desigur, dar este destinul, în acelaşi timp. Întâlnirea noastră la momentul oportun, alegerile şi principiile noastre. Şi multă iubire, înţelegere şi comunicare.

D.B.: Probabil este un complex de împrejurări, de la întâmplarea fericită (sau destin) până la respect reciproc, dorințe comune, orgolii controlate și iubire împărtășită.

Viaţa de familie presupune deseori sacrificii de tot felul. Cine e cel mai puternic, aşa-numitul stâlp al familiei?

D.N.: Nu consider că sacrific în vreun fel pentru familia mea. Dragoş, Sofia şi Kadri sunt pe primul loc în viaţa mea şi totul se învârte în jurul lor, fără a-mi fi greu să fac asta. E ceva ce vine din mine, în mod natural, şi îmi place acest lucru. Mai puternic e Dragoş.

D.B.: Din fericire, facem cu schimbul, sunt perioade în care eu sunt cel care duce greul, alteori preia Dana rolul de „stâlp“. Încercăm să împărțim atât greutățile, cât și bucuriile, dar totodată încercam să luăm oportunitățile așa cum apar – e greu să faci planuri, viața este mai îndărătnică decât noi.

Între modern şi tradiţional, cum v-ați caracteriza viaţa de familie?

D.N.: Nici nu ştiu, cred că ne încadrăm în ambele.

D.B.: Între modern și tradițional. Facem lucruri pe care o familie le face în mod tradițional (luăm masa împreună sau cu bunicii, plecăm împreună în concedii, avem doi câini etc.), dar și lucruri ce pot fi considerate mai „moderne“: Sofia face homeschooling, vrem să plecăm cu rulota în jurul Europei, suntem amândoi freelanceri.

Cum funcţionaţi acasă, ca responsabilităţi? Cine face piaţa? Cine plătește facturile? Cine spală vasele? Nimicurile dau sens existenței?

D.N.: Nu avem împărţite treburile casei. Dragoş a fost şi este sprijinul meu în absolut tot, din prima zi în care ne-am cunoscut.

D.B.: Piața se face la comun sau cu schimbul, facturile le plătesc eu, de Kadri se ocupă mai mult Dana, de Sofia amândoi, curățenia se face la comun.

Îţi mai amintești clipa când ai înţeles că EL/EA e destinul?

D.N.: O, daa. În clipa în care l-am văzut, am ştiut că el e acela. N-am avut nicio îndoială.

D.B.: Da, în cazul nostru a fost o dragoste la prima vedere.

Gusturile şi visurile comune sau diferenţele unesc?

D.N.: Cred că iubirea uneşte, apoi e nevoie de multă comunicare şi înţelepciune, de renunţarea la orgolii şi de un scop comun. Dacă oamenii sunt diferiţi nu-i o problemă, problema apare într-o relaţie când vrei să-l schimbi pe celălalt crezând că doar tu ai dreptate. Atunci se opreşte comunicarea, apare frustrarea şi începe să dispară iubirea.

D.B.: Atât gusturile și visurile comune, cât și perspectivele diferite asupra acestora!

Cum e o zi obişnuită în casa voastră?

D.N.: Cu râsete şi distracţie, cu treburile casei şi organizarea activităţilor copiilor, cu deplasări la filmări sau de plăcere. E frumos.

D.B.: Trezirea este la ora 6, când Kadri ne cere lapte și joacă. Urmează, de obicei, 2-3 ore cu mic dejun, cafea, discuții, bârfe și planuri cu Sofia, apoi ne împărțim programul cu Sofia (pian, dans, karate, engleză sau scenaristică). Dacă avem noroc, prindem un film la cinema, o plimbare cu bicicletele sau o ieșire la restaurant și pe seară diverse activități în familie sau vreo întâlnire cu prietenii. Asta, dacă nu filmez.

Dar sărbătorile cu iz de brad şi cozonac? Momentul bradului e unul special?

D.N.: De sărbători, suntem clar acasă. Şi cu părinţii lui Dragoş, dar şi cu ai mei. Mama lui Dragoş face cozonacul şi mâncarea, noi decorăm casa. Da, momentul bradului e unul special. Anul acesta, ne va ajuta şi Kadri la decorarea lui.

D.B.: De sărbători, ne împărțim între Brașov și casă, încercăm în fiecare an să ajungem și la familia Danei. Da, ne plac sărbătorile de iarnă, cu toată atmosfera aceea de bucurie, Moș Crăciun și cadouri (aici intrăm la tradițional).

Mai faci muzică, Dana? Nu ţi-e dor de fani, de scenă, de gălăgie?

D.N.: Fac muzică pentru copii deocamdată. În ianuarie, mi-am propus să intru în studio pentru a compune câteva cântece pentru mine, dar nu este un proiect pe care săl grăbesc sau la care să gândesc comercial. Este ceva ce vreau să fac pentru sufletul meu, din bucuria de a cânta şi de a compune. Pe de altă parte, cântecele pentru copii (de iarnă şi nu numai) sunt gata şi vor putea fi descărcate într-o aplicaţie mobilă, din decembrie.

Ce proiecte de film mai ai, Dragoș? Te asteptăm și la teatru…

D.B.: Am terminat filmările unui proiect produs de mine, Uruguay, în regia lui Jesus del Cerro, film care se va lansa în toamna 2017.

Timpul liber îl împărțiți cu prietenii sau vă place mai mult să fiți doar voi patru în vacanță, în parc, la mall?

D.N.: În general, suntem doar noi patru, dar, desigur, avem și întâlniri cu prietenii, cu alți membri ai familiei. Nu suntem niște sălbatici (râde).

D.B.: Avem perioade în care evităm să ne vedem cu prietenii și perioade în care ne întâlnim în fiecare zi cu cineva apropiat – asta depinde de cât de obosiți sau odihniți suntem, de cum e vremea sau de cum se simt copiii.

  

Dacă ar trebui să faceți un workshop despre fericire, ce argumente ai aduce?

D.N.: vorbi despre experiența mea. Fericirea atinsă prin împlinirea în sânul familiei, bucuria în fiecare zi că suntem împreună, aprecierea lucrurilor mărunte și, mai ales, mulțumirea în fața lui Dumnezeu că suntem sănătoși.

D.B.: Habar nu am, nu cred că putea să argumentez așa ceva.

Citește și:

Articol preluat din ediția de decembrie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Ivana Iancu
Foto: arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns