Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Daniel Osmanovici: Nu e nevoie de mult ca sa fim fericiti

Daniel Osmanovici: Nu e nevoie de mult ca sa fim fericiti

Daniel Osmanovici prezintă știrile de la Observator de la Antena 1. Este un pasionat al imaginii, face fotografii, reportaje și caută lucrurile simple, cu mesaj, reale, care îl bucură pe el, dar și pe cei care îl urmăresc la pupitrul știrilor.

Este un maratonist împătimit, călătorește, îi place Turcia, are o familie frumoasă și este preocupat de statutul de tătic, împărtășind din experiența sa de părinte mămicilor și tăticilor pe un blog cunoscut: tataincepator.ro. Citește, cunoaște, trăiește cu frenezie și împarte prietenește cu cei din jurul său frumosul și utilul.

De ce știri și de ce nu moderator de emisiuni, având în vedere numeroasele tale preocupări extra-job?

Știrile înseamnă acțiune 24 de ore din 24, te țin conectat la tot ce se întâmplă în jurul tău. La acest lucru adaugi calitatea de tată și faptul că sunt alergător și pot ajunge ușor la concluzia că îmi place acțiunea, că am nevoie de ea.

Într-o lume a divorțurilor și scandalurilor, subiectele tale preferate sunt familia și copilul tău. Cum faci să nu fii „la modă“?

Dacă îți respecți soția și precizezi cu adevărat cât de importantă este pentru tine, pentru viața ta, că are un rol în cadrul realizărilor tale, atunci nu ești „la modă“ pentru că ai o viață frumoasă, echilibrată și un copil superb.

Ca tată începător, ce ți se pare extrem de dificil?

Ai mei părinți îmi spun că vor fi părinți până când vor muri. Și e adevărat, pentru că fiecare zi este o nouă lecție. Cele mai dificile lucruri pot fi stăpânirea de sine și răbdarea. Ca tataincepator.ro, am descoperit că răbdarea este cheia a peste 90% din probleme.

Și tăticii lasă comentarii pe blogul tău? Te-ai întâlnit vreodată cu vreunul dintre ei care are probleme?

Tăticii comentează mai puțin, mai vocale sunt mamele, pe blog sau în afara lui. Tăticii sunt mai calmi, întreabă și așteaptă răbdători răspunsul. Nu am o comunitate de tătici, deși cred că ar fi o idee minunată, pe care sper să o realizez cât mai curând, am doar câțiva „abonați“ constanți – vecini, colegi de serviciu, prieteni, tătici din parcul unde se joacă fiică-mea.

Conferințele de parenting par a fi o formă fără fond preluată de la americani. Vin mulți părinți la asemenea întâlniri?

De cele mai multe ori, corporatiștii sunt cei (pre)dispuși să ia parte la astfel de conferințe, dar totul este să știi cum să-i faci să înțeleagă că, dincolo de conferință, e vorba de o întâlnire unde pot afla lucruri practice, menite să le ușureze viața. Problemele actuale? Sunt tot cele vechi! De la haine și mâncare la alegerea grădiniței sau a creșei, cursuri de limbi străine, vacanțe, gadgeturi.

Ai un statut aparte. Ești deja ambasador al Maratonului Internațional al Bucureștiului. De unde pasiunea pentru alergat și cum împarți această bucurie a mișcării cu soția ta?

Când eram la școală, am fost „recrutat“ de un club de atletism și acolo am descoperit că sunt potrivit pentru alergările lungi. În timpul facultății, am luat o „pauză“, dar printr-o întâmplare fericită, am reînceput să alerg și, de vreo patru ani și vreo 2.500 de kilometri, o tot fac. Încet, dar sigur, am pasat microbul și soției, care de un an a început să participe și ea la competiții. Nimic nu e mai plăcut decât să alergi cu jumătatea ta!

Ai luat vreo medalie, ca sportiv?

Dacă mă întrebi dacă am urcat pe podiumul de premiere, răspunsul este nu, dar nu particip la competiții pentru a obține un rezultat, nu văd alergarea pe distanțe lungi ca fiind ceva competitiv, ci ca o depășire a limitelor, o testare a rezistenței, e ceva ce fac pentru mine. De fapt, de-o vreme încerc să alerg în scop caritabil, alerg pentru cei care nu pot! Aaaaa, la finalul fiecărei competiții primești o medalie.

România are un adevărat Hall of Fame în multe sporturi. Dintre marii sportivi români, cine te-a impresionat?

Respect și apreciez orice sportiv de performanță. E drept însă că maratonista noastră Constantina Diță sau „running man“ Toma Coconea ocupă un loc special față de toți ceilalți.

Mi se pare funny să văd bărbații cu buchete de flori în mână. Nu știu cui le vor oferi, dar au o stânjeneală muzantă. Cui oferi flori și cum le alegi?

Am să-ți fac o mărturisire… nu ofer flori! Obișnuiam să fac acest lucru, dar nu mai ofer, pentru că am dobândit o superstiție prostească. Am observat că, la scurt timp, ajungeam să mă cert foarte tare cu persoana respectivă, așa că am renunțat. Să știi că nu e o scuză pentru a scăpa de oferit flori! 

Îi faci cadouri Ei? Și nu unele comune, ci cu sens… simbolic?

Cine nu face cadouri?! Cu toții încercăm să nu facem cadouri „comune“, dar aprecierea stă în dreptul celui care primește cadoul. Până acum, nu mi-a spus că ofer cadouri comune.

Dacă le iubești pe fetele tale, sigur le faci și surprize culinare. Când te simți regele bucătăriei și ce preparate nostime știi să pregătești?

Când vine vorba de bucătărie, prefer să o las pe soția mea să fie regină, mie îmi place să spăl vasele atunci când ea gătește și să gust din toate cele. Oricum, sunt recunoscut pentru cartofii mei prăjiți!

Cartea a început să devină ceva tot mai rar în viața noastră. Cumperi și oferi cărți? Citești zilnic? Ai cu cine să discuți pe subiectul unei cărți? Fiindcă și asta e o problemă.

Cumpăr cărți. Copilul meu mă trage în librării să își cumpere cărți. Citesc cărți, motiv pentru care merg des cu transportul în comun și, din fericire, mă înconjor de oameni care îmi împart pasiunile, ceea ce este minunat.

Știrile despre tine zic că ești pasionat de haine de brand. Contează mult aspectul și rafinamentul vestimentar pentru tine?

„Haina îl face pe om“ și, dacă te și recunoaște lumea, ești cu atât mai obligat să te îngrijești de aspectul tău. Dincolo de „obligații“, cred că toți ne simțim bine atunci când suntem mulțumiți/încântați de hainele pe care le purtăm. Nu îmi plac extravaganțele, însă apreciez calitatea, recunosc.

Să zicem că alergi după „frumos și armonie“. Cum ai ajuns să faci alegerile acestea și cum e viața văzută din balconul lui Daniel Osmanovici?

Până să îmi întâlnesc soția, alergam singur și asta era trist. Acum, „alergăm“ și sunt mult mai eficient în atingerea frumosului și a armoniei. Dacă stăm puțin și ne gândim, nu e nevoie de foarte mult pentru a fi fericiți, doar că trăim într-o societate bazată pe consum și, de multe ori, credem că avem nevoie de multe lucruri. De fapt, nu avem, fericirea nu stă în asta.

Citește și:

Catalin Stefanescu: 100% implicat in relatie si jurnalism

Bogdan si Natalia Negroiu: Triunghiul, forma echilibrului

Connect-R: A fost un an extraordinar

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.1/08.01.2015

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: Mihai Stetcu


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus