Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Denis Ștefan: Am o carieră plină de neprevăzut

Denis Ștefan: Am o carieră plină de neprevăzut

Talentat și cu aspect exotic, dar și norocos, Denis Ștefan, actorul pe care l-a făcut cunoscut telenovela „Inimă de țigan“, își transformă aparițiile din filme sau de la TV într-o perpetuă provocare. „Nunți de poveste“, proiectul la care lucrează acum la Prima TV, îl pune de fiecare dată în fața unor experiențe și ipostaze inedite.

Denis se caracterizează simplu: încăpățânat, visător și îndrăzneț, calități care l-au ajutat să fie acolo unde și cum și-a dorit. E însurat cu Cristina Zegan și au o fetiță pe care o cheamă Delia. Viața lui se derulează dinamic, între mașină și cai, iar clipele de armonie sunt acasă, alături de fetele sale.

Dacă luăm câteva repere, dublura lui Andy Garcia, rolul din „Păcală se întoarce“ şi personajul Medalion, cum ţi-ai caracteriza cariera?

Am avut şi am o carieră plină de neprevăzut, pentru că în România mediul televiziunii şi cel al filmului sunt destul de imprevizibile. În mare parte, cariera mea se datorează unor şanse pe care le-am fructificat la timpul lor, ce mi-au fost date de nişte oameni deosebiţi, regizori, producători, actori etc. pe care sper că nu i-am dezamăgit.

Ai cochetat cu modellingul. Ţi se pare a fi un job bun pentru un bărbat?

În perioada în care am început să fac modelling, aceasta era singura posibilitate de a intra în lumea televiziunii şi a filmului, dacă nu erai actor cu diplomă sau cântăreţ. Aşa că mi s-a părut o idee bună, mai ales pentru că mă puteam întreţine singur din această activitate.

După terminarea primei facultăţi, cea de Drept, am început cursurile la Actorie (Universitatea Hyperion, clasa profesorilor Rodica Mandache şi Eusebiu Ştefănescu) şi am încetat activitatea în modelling, pentru că aveam deja proiecte cinematografice. Modellingul mi se pare o meserie foarte plictisitoare, deşi călătoreşti mult. În schimb, consider că, dacă eşti profesionist, este la fel de potrivită și pentru un bărbat, şi pentru o femeie.

Lungmetraje, telenovele, emisiuni TV… Iubeşti notorietatea pe care ţi-au adus-o marele și micul ecran?

Nu pot spune că iubesc ceva legat de notorietate, poate doar atunci când mă întâlnesc cu oameni de calitate care apreciază munca mea din film sau televiziune la justa ei valoare. În era asistentelor TV şi a scandalurilor interminabile cu iz de mahala, nu cred că în ţara noastră notorietatea mai este o idee bună.

Există dezavantaje ale notorietăţii?

Ca o precizare, este foarte greu să mai impui respect ca actor sau prezentator de televiziune când oamenii sunt educaţi de media în sensul în care tu, ca artist, ar trebui să mulţumeşti pe toată lumea.

Aspectul tău exotic şi experiențele avute până acum te-au apropiat de lumea ţiganilor? Ai cunoscut într-adevăr sufletul de ţigan?

Cu siguranţă, atât documentarea pentru rolul din telenovele, cât şi cei doi ani petrecuţi în acelaşi personaj şi-au pus amprenta asupra trăirilor mele interioare din acea perioadă. Uneori, mă simţeam mai liber pe platoul unde filmam şatra decât în oricare altă parte din lumea reală.

Ce a însemnat pentru tine descoperirea calului?

Sunt deja zece ani de când a început această frumoasă prietenie între mine şi cel mai nobil animal din lume, iar de trei ani, pasiunea pentru cai a devenit a doua mea meserie. Prin programul „Caii României“, am deschis porţile celor care doresc să înveţe ceva despre sufletul şi modul de a gândi ale acestui animal.

Cum e o zi obişnuită din viaţa ta?

Îmi împart timpul între familie şi activităţile din cadrul programului „Caii României“, plec uneori în ţară pentru a ţine diferite workshopuri adresate noilor proprietari de cai, adolescenţilor etc., iar de multe ori, la aceste evenimente sau demonstraţii, le iau și pe fetele mele, Delia şi Cristina.

Ştiu că găteşti şi chiar eşti priceput. Ce prepari pentru fetele tale?

Timpul mă obligă să gătesc cel mai bine două feluri: laptele praf pentru fetiţa mea şi omletă pentru Cristina. În rest, aş mai vrea să gătesc, dar poate în vacanţă.

Ne dai o reţetă de vânat pentru cititoarele noastre?

Ceaunul vânătoresc din mistreţ este top. Servit cu un vin roşu sec, este delicios.

Avem nevoie de:

• carne de mistreţ şi câteva coaste

• slănină afumată

• câţiva ardei graşi

• 1-2 kg de cartofi

• câteva cepe

• câţiva căţei de usturoi, după gust

• roşii

• boia dulce sau iute, tot după gust

• sare şi piper

Se pune ceaunul pe foc cu câteva bucăţele de slănină, până când acestea se rumenesc, după care se scot şi se scurg de grăsime. Se căleşte ceapa tocată mărunt, se adaugă coastele şi carnea de mistreţ şi se prăjesc puţin. Se curăţă şi se toacă ardeii și roşiile, apoi se pun peste carnea aflată la prăjit. Se toarnă apă cât să cuprindă amestecul şi se lasă puţin la fiert. Se adaugă cartofii, iar la final, căţeii de usturoi şi se asezonează după gust.

Eşti tătic de fetiţă. Te vezi aşteptând-o pe Delia Maria de la club, peste vreo 13 ani?

Sigur, am pregătită deja sabia. Niciun tată nu cred că este pregătit ca fiica lui să crească, dar mă mai maturizez şi eu până atunci.

Ce îţi oferă familia?

Familia îmi oferă echilibrul de care am nevoie.

Ce ar trebui să facă un bărbat când scârţâie căsnicia? Dar femeia?

Fiecare ar trebui să se gândească mai mult la ce aşteptări are celălalt de la viaţă şi să încerce să ajute ca visurile partenerului să devină realitate.

„Nunţi de poveste“, proiectul de la Prima TV, îţi aduce aminte într-un fel de nunta ta?

Momentan, am făcut doar cununia civilă. Plănuim nunta, probabil va avea loc anul viitor.

Cum vă petreceţi timpul liber voi trei? Mergi la cumpărături pentru fetele tale?

Mai ales la cumpărături! Nu ne mai săturăm să-i cumpărăm Deliei tot felul de prostioare, dar   încercăm să mergem cu micuţa în special prin parcuri sau în plimbări în afara oraşului.

Ai timp să citeşti? Ce-ţi place cel mai mult din opera lui Marquez? Ce te apropie de lumea sud-americană din romanele sale?

„Toamna patriarhului“, „Un veac de singurătate“, scurtele povestiri au pentru mine un aer misterios, senzual, de libertate în comportament şi gândire. Am prins puţin din acel parfum în călătoriile mele în Portugalia, o ţară în care cred că m-aş simţi foarte bine dacă aş emigra.

Ce locuri îţi place să descoperi?

Locurile în care oamenii şi-au pus amprenta într-un mod pozitiv, în care au schimbat ceva în bine.

NIMICURI COTIDIENE

Cum eşti dimineaţa, la cafea?

Grăbit, pentru că în acelaşi timp mă joc cu fetiţa mea, îi prepar laptele şi mă pregătesc de plecare.

Ştii să repari o priză?

Nu.

Dar să coşi un nasture?

Da.

Îţi calci singur cămaşa?

Nu.

Pentru Denis Ştefan, o masă bună înseamnă…

O cină cu soţia mea, undeva într-un oraş vechi, ca Sighişoara de exemplu. Să mâncăm şi să bem un vin bun, în timp ce ascultăm muzică în surdină, dacă se poate live.

Citește și:

Proconsul: Noi credem că există dragoste, pur și simplu

Dan Bittman: Și îngerii au demonii lor

Pavel Bartoș: Darul cel mai valoros, familia

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.23/11.06.2015

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: Prima TV


Lasă un răspuns

Sus