Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Eugenia Foarfecă: Gândurile bune atrag faptele bune

Eugenia Foarfecă: Gândurile bune atrag faptele bune

Eugenia Foarfecă lucrează în presă de aproape zece ani, iar în 2008 s-a alăturat echipei Focus de la Prima TV, iniţial ca reporter pe justiţie, apoi ca reporter pe sănătate.

În 2014, a fost premiată pentru campania „Fii donator de viaţă“ în cadrul Galei Sănătăţii, ediţia a V-a. Eugenia realizează acum o emisiune despre stil de viață la Prima TV care chiar se cheamă „Sănătate cu Stil“. Într-un spațiu mediatic plin de „sfătuitori“ în materie de sănătate și îngrijire, ea chiar și-a găsit stilul: măsura.

  •  Chiar putem vorbi cu stil despre sănătate?

Da, sigur că da. „Sănătate cu Stil“ are multiple semnificaţii pentru noi, echipa din spatele acestei emisiuni. Subiectele abordate de noi sunt „cu stil“ pentru că ne propunem să le oferim telespectatorilor informaţii corecte din domeniul medical. În fiecare rubrică le propunem celor de acasă câte ceva nou, interesant, care să le fie util, lucruri mai puţin cunoscute, precum afecţiuni despre care nu prea se vorbeşte în ziua de astăzi, subiecte de tip tabu, pe care de cele mai multe ori nu avem curajul să le discutăm cu un specialist. Cred că la acest capitol putem vorbi despre „Sănătate cu Stil“. Stil avem şi în modalitatea în care le prezentăm telespectatorilor noştri subiectele. Practic, „traducem“ limbajul de specialitate al medicilor, care nu este întotdeauna accesibil publicului larg, pe înţelesul tuturor. Şi la acest capitolul poate fi vorba despre „Sănătate cu Stil“. Şi, nu în ultimul rând, „stilul“ ales de echipa emisiunii este cel bazat pe respectul dintre medici şi pacienţi şi pe respectul pe care îl oferim noi, jurnaliştii, celor care ne privesc.

  • Ce înseamnă pentru tine un stil de viaţă bun?

Cel în care ai familia alături, în care găseşti timp pe care să-l petreci alături de cei dragi, un stil de viaţă în care ai timp să găteşti sănătos pentru ai tăi, să faci şi un pic de mişcare. Cel în care eşti mulţumit de locul şi oamenii alături de care lucrezi şi în care te bucuri de sănătate şi de clipele în care poţi să râzi cu poftă, chiar este tot ce contează. Consider că un stil de viaţă bun nu are legătură cu marca maşinii pe care o conduci, mărimea casei în care locuieşti, numărul vacanţelor în ţări îndepărtate sau cu lucruri de genul acesta.

  • Femeile sunt construite altfel decât bărbaţii?

Categoric! De-asta e atât de interesantă viaţa alături de ei. Cât de banal ar fi să fim toţi construiţi la fel? Ceea ce bunul Dumnezeu nu a dat femeii completează bărbatul – şi

invers. Când ea spală pruncul, el îl primeşte cu braţele deschise într-un prosop curat, când ea piaptănă micuţul, el îi usucă zâmbind părul, când ea munceşte, el la fel, când ea plânge, el este acolo cu umărul său, iar când el plânge, ea îi oferă o îmbrăţişare. Da, suntem construiţi diferit, dar contează ce anume ne uneşte.

  • Eşti tentată să vorbeşti în emisiunea ta şi despre „lucruri interzise“?

O, da! Ne-am făcut un ţel din asta! Când alţii vorbesc pe la colţuri despre absența orgasmului sau despre libidoul scăzut, noi, echipa „Sănătate cu Stil“, o facem cât se poate de deschis şi de clar, pe înţelesul tuturor, prin vocea celor mai buni specialişti din sistemul medical românesc. De fapt, nu vă povestesc mai multe. Vă invit să urmăriţi Secret Zone, rubrica noastră specială!

  • Ai început ca reporter. Care a fost reportajul care te-a făcut să plângi, să speri şi să trăieşti alături de personajele implicate?

N-am să pot uita niciodată clipele când am luat un interviu unei fetiţe în vârstă de câţiva anişori care urma să intre în sala de operaţie pentru o afecţiune gravă a coloanei. Povestea mi-a marcat drumul acesta al „jurnalismului“, cum se spune. Mama micuţei era tare emoţionată în ziua aceea, se întâmpla la un mare spital de copii din Capitală. N-am să uit cum copila mângâia chipul îngrijorat al mamei şi îi spunea: „Mami, nu mai plânge, o să fie bine“. Spunea aceste lucruri cu un curaj care lipseşte multora dintre noi. Și le spunea imobilizată într-un scaun cu rotile. Nu pot să uit clipele când acei ochi mari şi negri mă priveau din liftul care urma să o ducă spre sala de operaţie. Eram simplu observator al unei situaţii în care orice părinte din România nu şi-ar dori să fie. Dacă nu intra în operaţie, fetiţa ar fi murit în câteva luni. Dacă intra, intra cu un risc enorm de deces pentru că avea complicaţii cardiace şi pulmonare din cauza coloanei deformate. Cu sufletul sfâşiat, mama ei a ales să o opereze, în speranţa că micuţa va avea o şansă la viaţă. La câteva zeci de minute de la debutul intervenţiei, mama fetiţei avea să afle însă vestea cumplită: îngerul său se stinsese în braţele medicilor. Mamă fiind, nu am avut curajul să merg la mama ei şi să o strâng în braţe.

  • Sănătatea a devenit un termen desuet, într-o lume în care oamenii mor la poarta spitalelor. Ce mai poate face media în acest caz?

Să informeze, să strige, să spună, să semnaleze situaţii incredibile, astfel încât acestea să nu se mai repete niciodată. Dacă oamenii mor la poarta spitalelor, trebuie să ştim cu toţii la ce spital anume, cine este vinovat, de ce s-a ajuns acolo, ce trebuie să facă autorităţile. Nu se poate să stăm cu mâinile în sân, nu se poate! Iar media poate semnala cel mai bine aceste situaţii. Deşi nu ne place, de multe ori decizii mari sunt luate după ce lucrurile sunt prezentate în presă.

  • Într-un haos media în care toată lumea dă sfaturi, cum ţi-ai sfătui publicul să aleagă?

Cred că oamenii simt şi ştiu foarte bine să aleagă corect, nu le pot da un astfel de sfat. Lucrurile nu sunt complicate aici. Cred că pur şi simplu poţi deosebi un sfat documentat, bazat pe opinia unui medic specialist foarte bun, de altul pur şi simplu aruncat pe piaţă, fără niciun fundament. Cred că trebuie să ne folosim de raţiune şi de bun-simţ.

  • Cu ce îţi ocupi timpul liber?

Cu lucruri obişnuite pe care le facem cu toţii. Plimbări în parc, curăţenie, gătit, un pic de sport, vizite la părinţi, cumpărături, citit şi tot ce mai apare pe lângă. Toate astea, împreună cu fetiţa şi soţul meu, firesc şi foarte plăcut.

  • De ce te temi cel mai mult?

De cine, mai exact. De bunul Dumnezeu. Şi aici chiar nu am ce să adaug.

  • Sunt defecte umane pe care le deteşti într-adevăr?

Nu. Tocmai „defectele“ acestea „umane“ ne fac să fim atât de speciali, de deosebiţi, de frumoşi! Şi nu, nu am să încep cu „minciuna şi ipocrizia“, pentru că astea sunt nişte stereotipuri depăşite. Oamenii sunt oameni. Punct. Acceptă şi nu judeca! Simplu.

  • Cu ce ai plecat de acasă şi ce ţi-au adus studiile la Bucureşti?

De acasă am plecat cu gustul dulce al primilor ani de copilărie şi al anilor de liceu ghidaţi de nişte profesori extraordinari. Sunt mândră că am absolvit Liceul Carol I Feteşti, loc adevărat de carte şi învăţătură. Facultatea de Litere, dar şi Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii din Bucureşti mi-au deschis mintea şi ochii, m-au învăţat… cum să învăţ. Am trăit ani frumoşi, cu mii de ore de studiu în bibliotecă, un dar nepreţuit de care puţini tineri se mai bucură acum. M-au făcut om, aşa cum spunea bunica.

  • Cum îţi faci viaţa frumoasă?

Cu lucruri simple, cu minute în șir de privit pe geamul căsuţei mele către copaci, cu o cafea în mână dimineaţa, cu îmbrăţişări multe oferite soţului şi fetiţei mele, cu un joc educativ „inaugurat“ cu micuţa mea, cu plimbări în parc, în natură şi, în general, cu mult pozitivism! Gândurile bune atrag faptele bune, nu-i aşa?

  • Ai hoby-uri?

Ei, dacă ar rămâne timp şi pentru asta, ce bine ar fi! Nu am şi nu regret!

  • Iubeşti?

Da. Enorm. Soţul, fetiţa, părinţii, fraţii, prietenii şi viaţa.

  • Dacă te-ai caracteriza într-o frază, ce ai spune despre tine?

Nu pot face asta. Ca să vorbesc despre mine trebuie să vorbesc despre familia mea şi asta nu se poate face într-o frază. Dar, dacă m-ar forţa cineva, aş spune repede: veselă, optimistă, o bună confidentă.

Citește și:

Livia Graur: Luptă pentru ceea ce-ţi doreşti!

Oana Sîrbu: Muzica m-a făcut bogată

Nicoleta Luciu: Nu pot spune că am vreun vis neîmplinit

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.28/16.07.2015

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: Prima TV


Lasă un răspuns

Sus