Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Eugenia Șerban: Am încercat să trăiesc frumos

Eugenia Șerban: Am încercat să trăiesc frumos

Actrița Eugenia Șerban are o carieră impresionantă, care dovedește că frumusețea, talentul și munca merg mânăn mână. Fiecare interviu cu ea reprezintă o bucurie și o nouă ocazie de afla lucruri plăcute, dramatice sau simple gânduri.

Cariera de actriţă ţi-a adus notorietate şi ai avut roluri pe care, probabil, şi le-ar fi dorit orice actriţă. Care sunt neajunsurile, decepţiile culiselor?

Poate că, dacă aş fi fost născută şi aş fi trăit în altă ţară, ca actriţă aş fi fost cotată la alt nivel. Şi nu numai eu, ci oricare dintre actriţele din România. Ne-am născut într-o perioadă-tampon şi, într-adevăr, am fost o generaţie de sacrificiu, cel puţin noi şi poate cele dinaintea noastră, pentru că n-au avut o deschidere așa de mare către afară, cum au tinerii de azi, care pot ajunge să câştige Oscarul. Noi deja suntem prea bătrâni pentru a reuşi la acel nivel, fiindcă nu am avut şansa când eram la început. În România, arta şi actorii, în general, nu sunt recompensaţi la adevărata lor valoare. Am ajuns să avem salarii în teatru aproape de minimumul pe economie, ceea ce este oribil. În rest, nu pot să spun că am trăit decepţii aşa de mari în culise. Am întâlnit întotdeauna colegi cu care mi-a făcut plăcere să lucrez, am avut şansa să lucrez cu mari actori ai acestei ţări – unii dintre ei nu mai sunt printre noi. Am predat câţiva ani şi astfel am cunoscut tineri excepţionali, de viitor în această meserie.

Care e rolul pentru care ai muncit mult și ţi-a adus bucurie?

Dintre toate rolurile pe care le-am făcut, Renata este cel care mi-a adus cea mai mare faimă. Publicul m-a iubit enorm în acest rol, trăia cu mine fiecare moment. Este un rol pentru care am muncit extrem de mult. Ca să nu mai vorbim că a făcut parte din viaţa mea doi ani, fără oprire. În teatru, personajul Alta a fost cel care mi-a adus cele mai multe satisfacţii. Am jucat foarte mulţi ani acest rol în spectacolul Act veneţian“, atât la Teatrul Evreiesc şi la Teatrul Excelsior, cât şi în turneele din Canada şi America.

Sunt roluri pentru care nu e suficient să ai talent şi să munceşti mult? Ce presupune a interioriza un rol şi a face un personaj credibil? 

Pentru toate rolurile munceşti mult. Niciodată e suficient doar talentul, pentru că ar însemna să te joci numai pe tine şi nu cred că ar fi bine. Poţi să faci eventual un singur rol în care să te joci pe tine; în rest, joci vieţi pe care nu le vei trăi niciodată. Trebuie să-ţi asumi personajul în totalitate, stările, preocupările, pasiunile, trăirile lui, pentru că altfel nu ar fi credibil din niciun punct de vedere.

La ce proiect lucrezi acum?  

Trăsniţii“. Bella este primul rol într-un serial de comedie pe care-l fac. În teatru am jucat roluri de comedie – chiar de curând, în spectacolul „Portret la minut“, regizat de Dragoş Moştenescu –, dar în televiziune este primul şi singurul rol de comedie din toată cariera mea.

Viaţa ta cu bune şi rele bate filmul? Ce experienţe te-au marcat ori ţi-au schimbat drumul?

Cred că viaţa fiecăruia dintre noi bate filmul. N-aş putea să spun că mi-au schimbat drumul, dar au fost experienţe care m-au marcat, pe care nu o să le spun public, pentru că sunt un om discret cu viaţa mea personală. Experiențele din viaţă m-au ajutat foarte mult în interpretarea rolurilor de-a lungul carierei mele.

Ce fel de mamă de băiat eşti?

O să fiu mamă până la sfârşitul vieţii – pentru mine, fiul meu va fi copil şi când va avea 50 de ani şi sper să trăiesc suficient de mult să-l văd atât de mare. Am fost o mamă foarte tolerantă (mai bine spus, prietena copilului meu) şi am crescut împreună, pentru că eram foarte tânără când l-am născut – nu împlinisem 24 de ani. Am crescut şi am învăţat împreună.

Visezi la realizările lui?

Da, cu siguranţă. Nu cred că există părinte care să nu viseze la realizările copilului său, indiferent dacă este băiat sau fată. Toţi ne visăm copiii realizaţi, vrem ca, eventual, ei să îmbrăţişeze meseria noastră, pentru că astfel am putea să-i sprijinim cel mai mult. Copilul meu nu a făcut şi nu-şi doreşte asta, aşa că nu l-am obligat. Am fost prietenă cu el până la capăt şi l-am înţeles, pentru că el nu a vrut să-şi asume această viaţă publică pe care eu a trebuit s-o accept din pricina meseriei.

Suntem în prag de sărbători. Cu ce gând le aştepţi?

Pentru mine, sărbătorile de iarnă înseamnă familie, miros de brad, cozonac şi sarmale. Îmi doresc ca anul ce vine să fie unul bun, cu pace şi linişte, să nu se mai întâmple ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă atât în ţară, cât şi în lume. De asemenea, îmi doresc să fim cu toţii mai buni şi, de ce nu, să vină Moşul cu multe roluri şi proiecte. Este important pentru noi, artiştii, să avem de lucru.

Care sunt tradițiile casei în ajun de Crăciun?

Întotdeauna aştept cu mare drag copiii care vin să colinde şi le dau covrigi, bomboane, nuci şi mere. De asemenea, îmi place mult să fac bradul.

Găteşti? Îţi plac reţetele tradiţionale sau inovezi?

Sunt pasionată de gătit şi pregătesc de toate, de la reţete tradiţionale până la preparate internaţionale. Fac toate reţetele tradiţionale din porc, de la sarmale şi cârnaţi până la lebăr şi caltaboş. Recurg la inovaţii pentru că, deşi ştiu reţetele de la bunica, le fac întotdeauna după gustul meu. Iar atunci când mănânc ceva undeva şi îmi place, reproduc acasă acel fel de mâncare şi nu mă las până nu-mi iese.

Frumuseţea unei femei, la orice vârstă, este o carte de vizită? Cum „lucrezi“ la acest capitol?

Cred că frumuseţea vine în special din interior, din bună dispoziţie, din frumuseţea sufletului şi abia apoi din cea fizică. Din punctul de vedere al aspectului, am grijă de mine ca orice femeie obișnuită. În ce priveşte frumuseţea interioară, citesc foarte mult, încerc să-mi înnobilez sufletul cu lucruri plăcute, să dau la o parte şi să nu mă încarc cu lucruri rele sau negative.

Vestimentaţia reprezintă o preocupare importantă pentru tine? Cum arată dulapul de haine al unei actriţe? Dar sertarul cu accesorii?

Dacă mă întrebai acum 20 de ani acest lucru, spuneam da, pentru că noi, fetele, avem o preocupare deosebită pentru ţinută, pentru felul în care ne îmbrăcăm la prima întâlnire, la cel dintâi interviu. Acum, când deja am trecut de 46 de ani, nu pot să spun că sunt atât de ahtiată după haine cum eram acum 10-20 de ani. Dar îmi place să fiu îngrijită, să mă simt bine în lucrurile pe care le port, să-mi vină bine. Dulapul meu are de toate, de la rochii de seară la treninguri, de la deux-pièces la ţinute casual, pentru că îmi place să mă simt comod în ce port. Am şi ţinute de seară, pentru că, fiind actriţă, sunt invitată la multe evenimente unde trebuie să fac act de prezenţă şi să arăt bine. La capitolul accesorii, am multe cutii cu bijuterii. Asta nu înseamnă că toate sunt din pietre preţioase. În ultimii ani, chiar a existat tendinţa de a se purta pietre artificiale, care sunt uşor de procurat, dar şi foarte frumoase.

Sufletul cum ţi-l îmbogăţeşti?

În primul rând, citind. Mă bucur de copilul meu, de lucrurile frumoase din jur. Îmi plac florile şi am foarte multe în casă, îmi face o deosebită plăcere să le îngrijesc. Pe unele le cresc de la sămânţă până când fac la rândul lor floricele şi seminţe. Nu-mi place să mă duc în magazinele cu haine și să probez, însă ador să merg în piaţă, pentru că asta mă relaxează. Mă ştiu toţi comercianţii şi cumpăr cam de la aceiaşi de fiecare dată.

Ce întâlniri şi ce oameni ţi-au marcat evoluţia?

Multe întâlniri şi mulţi oameni m-au marcat. Cea mai semnificativă întâlnire a vieţii mele, care într-adevăr mi-a marcat evoluţia profesională în mod special, este cea cu domnul Ion Cojar, care din păcate nu mai este printre noi. Dânsul a avut o mare influenţă asupra carierei mele actoriceşti. El a reuşit să-mi definitiveze încrederea în mine ca actor.

Daca nu ai trăi în Bucureşti, în ce loc te-ai simţi confortabil, ca acasă?

La ţară, oriunde, pentru că îmi place să trăiesc la curte, să am grădină mare şi să cresc animale, de la raţe şi găini până la porci. Ăsta este visul vieţii mele, ca la un moment dat să mă retrag undeva în afara Bucureştiului, la o casă cu pomi fructiferi, grădină mare şi multe animale. Dacă ar trebui să aleg un anumit loc din lume, cred că oraşul în care m-aş vedea trăind, după Bucureşti, este Roma. Este oraşul meu de suflet.

În ce relaţie te afli cu natura, pământul, cerul?

Tocmai am povestit. Mi-ar plăcea să trăiesc undeva la ţară, la casă, unde să miroasă a pomi fructiferi, a flori şi legume. Mai am o mare pasiune: pescuitul. Obişnuiesc să merg destul de des la pescuit. Prin această activitate, îmi încarc bateriile şi reușesc să mă deconectez de la toate problemele vieţii cotidiene.

Îţi faci planuri la început de an?

Da, ca toată lumea. Aproape că e greşit să avem planuri, dar eu îmi fac. Încerc să-mi trasez un an echilibrat şi cu realizări.

Eşti o persoană raţională şi îţi planifici viaţa în detaliu?

Sunt o persoană raţională, dar nu-mi planific viaţa în detaliu. Fiind artist, în primul rând sunt visătoare. Nu-mi place să umblu cu acte, hârtii. Este foarte greu să-mi ţin actele în ordine, aşa că n-aş putea să-mi fac planuri în detaliu. Nu sunt atât de tipicară.

De câte ori ţi-au reuşit planurile?

Nu-mi fac planuri pe care nu aş putea să le împlinesc. Visurile mele sunt realizabile. Nu visez acum că la anul o să iau Oscarul, pentru că ştiu că niciun film din România nu are şanse să se numere printre primele producţii şi nicio actriţă de la noi, în rol principal, nu are şanse să ia acest premiu. Aşa că îmi fac planuri realizabile, ca să nu fiu dezamăgită.

Ce flori şi ce cărţi îţi plac?

Toate florile îmi plac. Am trandafir chinezesc care a înflorit toată vara, am Crăciuniţe care sunt în plină floare, orhideele sunt toate îmbobocite şi vor înflori în curând. Citesc absolut orice, de la cărţi spirituale la cele filosofice, dar şi de aventură. Citesc de toate, în funcţie de starea pe care o am.

Ciocolata şi frișca îţi sunt interzise?

Nu, niciodată nu mi-am interzis nimic în viaţă. Ciocolată şi frişcă mănânc foarte rar. Cu toate că fac cozonaci, plăcinte, checuri şi tot felul de prăjituri, nu mă dau în vânt după dulciuri. Dacă încerc să ţin o dietă, poftesc la orice. Aşa că încerc să nu-mi interzic nimic.

Ce înseamnă pentru o doamnă a trăi frumos, dar a nu refuza provocările?

Nu ştiu ce înseamnă pentru o doamnă şi nu ştiu dacă am reuşit să îndeplinesc calităţile unei doamne, dar am încercat să trăiesc frumos. Am încercat ca viaţa personală să rămână personală, să-mi protejez copilul de toate răutăţile care ar fi putut să-i fie provocate prin prisma meseriei mele şi a presei de scandal şi cred că am reuşit acest lucru. Nu mi-am refuzat provocări, dar nici nu am făcut greşeli majore în viaţă.

Citește și:

Anca Lungu: “Rețetele își au locul în bucătărie, nu și-n viață”

Ada Condeescu: Lumea e frumoasă de oriunde aș privi

Ani Crețu: Nu cred că m-am născut ca să fiu relaxantă

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.48/03.12.2015

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: PrimaTV

Comments

comments

Lasă un răspuns