Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Femeile din viața lui Horia Brenciu

Femeile din viața lui Horia Brenciu

Deși se dezvăluie cu fiecare interviu și spectacol, Horia Brenciu pare inepuizabil. De fiecare dată este altul și aflăm noi lucruri interesante despre el.

Horia a dat o mulțime de interviuri. A avut și mai multe spectacole, de fiecare dată dăruindu-se pe sine publicului. De data aceasta am vrut să-i facem un portret lui Horia Brenciu –omul prin ochii femeilor din viața sa. Ai celor mai apropiate femei: soție, fiice, PR. Așadar…

Alice (…), soție

L-am cunoscut pe Horia Brenciu în 1995, în TVR. Eram cu fiică-mea (Andreea) și l-am rugat să-i țină o predică (e punctul lui forte) în legătură cu rosul unghiilor. N-a ajutat la nimic, însă ne-a impresionat pe amândouă puterea lui de convingere (râde). L-am iubit din prima clipă, dar eu, fiind muuult mai mare decât el, nu am luat în calcul o altfel de relație. Mă uitam la el și nu-mi venea să cred cât de energetic, pozitiv, minunat este. Mă surprind și acum gândind același lucru.
Am fost prieteni mulți ani și am găsit umărul lui gata tot timpul pentru niște lacrimi
din iubire, profesie, copii, ș.a.m.d. Acum nu mai plâng pe umărul lui, dar de multe ori râd cu lacrimi.
Nu se comportă acasă la fel ca la concerte. La concerte e exploziv, nu are limite, nu are bariere, nu există ceva ce nu și-ar da voie să facă. Acasă e controlat, gândește mult, analizează situații, încearcă să nu rănească pe nimeni cu vreo afirmație. E destul de dificil cu atâția copii! Una mai mare, una în plină adolescență, una care începe să coopereze și să înțeleagă situațiile și unul care ne face pe toți nebuni când nu înțelege ce vrem de la el.

Horea Brenciu e un tip complex, ultrasensibil, ultracreativ și, când ai nevoie, bun de pus pe rană. Cu copiii mici se comportă ca și cum ar avea între 3 și 5 ani, cu Maria vorbește ca și cum ar avea 18 ani, iar cu noi, astea mai mari… ca și cum ar avea 2,  3, 5, 18 și chiar 45 de ani.

Andreea (…), fiică

Prima amintire pe care o am cu Horia este de când el și mama lucrau în TVR. Eram foarte mică și stăteam pe un birou. Îmi amintesc că era plin de viață, haios și sfătuitor. Încerca să mă convingă să nu-mi mai rod unghiile. Era foarte implicat și aproape convingător (râde). Așa este și acum. Cred că este cel mai implicat om pe care îl știu. Când îi place ceva, e cu totul acolo. Iar eu îl văd în ambele ipostaze. Îl văd în ambele locuri pe care le iubește. Acasă este tăticul de senzație, cu care poți avea orice activitate: de la stat la povești în bucătărie la Netflix, la explicat lecții, la jucat, pozat, la concurs cu bicicleta (asta, ultima, e pentru Maria și Horia, lor le plac sporturile extreme), în principiu fără limite.  

De exemplu, mă întrebam într-o seară, când Mina și Toma îl călăreau, iar Horia îi plimba prin casă pe unde își doreau ei, dacă ar spune vreodată „nu“ la ceva. 

El și mama sunt în top părinți susținători și consider că ăsta este un lucru foarte important. Orice le zic că vreau să fac, ei sunt acolo, alături de mine. Evident, dacă este ceva mai ciudat, pun câteva întrebări sau își spun punctul de vedere, însă cu foarte mare grijă și atenție. 

Cu grijă și atenție este și la serviciu. De altfel, este și foarte creativ. Uneori, când ne cheamă la ședință, ne numește „echipa de creație“. De fapt, el e echipa de creație. De la arhitectura studioului la arhitectura spectacolelor, Horia vine cu cele mai bune idei. E plin de surprize. Acum, ca să nu spună cineva că zic numai de bine, să știți că uneori se mai enervează. Dar îi trece repede.

Cu toții suntem copiii lui: noi patru, nouă cu pisoii + nepotul, ajungem la vreo 24 cu HB Media cu tot. Ne iubește pe toți și cumva are grijă de noi. Horia e foarte implicat în tot ceea ce face. Și, pentru că face totul cu iubire și cu pasiune, îi iese. De aici acel „cumva“. 

Maria (…), fiică

O chestie amuzantă despre Horia e că este un tată modern. Asta înseamnă că dorește să fie în pas cu tineretul. Apreciez încercările lui, atât pe cele reușite, cât și pe cele nereușite. E nostim să îți vezi părintele filmându-se pe Snapchat sau făcând live pe Facebook. Pare neobișnuit. Tato, așa cum ne place nouă să îl numim, este la fel de vesel și binedispus ca la televizor. Uneori poate chiar mai mult. Și, cu toate acestea, își ia rolul de tată foarte în serios. Nu știu cum reușește, dar îmbină starea lui veselă cu cea moderată într-un mod perfect. Cel mai bun mod în care se relaxează acasă este o adunare de familie în fața televizorului, urmărind un desen animat al copilăriei sau discutând pur și simplu. Eu, sincer, nu aș schimba nimic la el. Dacă aș face-o, nu ar mai fi Horia Brenciu, până la urmă. Cel mai mult admir la el implicarea în familie, deși munca este copleșitoare. Reușește mereu să își facă timp pentru noi.

Camelia Cavadia, PR-ul lui Horia

Pe Horia l-am cunoscut datorită profesiei și am privit cu scepticism această relație la început, pentru că în meseria mea întâlnești mulți oameni cu care ai fi tentat să crezi că ai o relație de prietenie, dar care, în timp, se dovedesc doar apropieri contextuale. Odată ce schimbi locul sau ordinea priorităților, se frâng și legăturile. Cu Horia însă, indiferent de locul în care ne-am aflat unul sau celălalt, prietenia și-a văzut de drum și ne-a ținut uniți.

Când ai un prieten care-ți spune „beibi, dacă ai nevoie de ceva, trebuie doar să-mi spui“, care să nu se supere pe tine nici atunci când poate ai greșit, alegând să te consoleze (tot el) „tu să fii bine, beibi, restul nu contează“, ei bine, atunci ție nu-ți rămâne decât să-l prețuiești și să-ncerci să te ridici la nivelul lui. Iar un astfel de prieten este Horia pentru mine.

Nu văd lansare de carte fără ca „invitatul surpriză“ să nu fie el, după cum nu văd o zi tristă pe care să nu o-nsenineze cu veselia-i debordantă, iar faptul că mă aflu aici, pe această pagină, alături de cele mai dragi ființe din viața lui mă emoționează și mă face să mă simt o norocoasă. Mulțumesc, dragule! Mulțumesc pentru tot.

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de decembrie 2017 a revistei Femeia.
Autor: Cătălina Oprea
Foto: PR, arhiva personală

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus