Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Florentina Fantanaru: Vara ca o rochie de Oscar

Florentina Fantanaru: Vara ca o rochie de Oscar

Prezintă „Dincolo de aparențe“ la Antena Stars, o emisiune în care, față în față cu o personalitate, apelează la sinceritate și emoție.

Poate că a existat un format asemănător de emisiune, dar ea are subtilitatea, tenacitatea și inteligența de a merge către sufletul omului și asta o face unică. Nu întâmplător vine dintr-un neam de fântânari. Reușește să ajungă la izvor și realizează portrete TV memorabile.

Ești de ani buni în lumea show­bizului. Între carieră, viața personală și alergătura cotidiană, cum îți păstrezi feminitatea și inocența?

Eu nu mă arăt nicăieri, nici măcar la televizor. Am o meserie pe care o fac cu pasiune, iar aparițiile mele, indife­rent unde, nu sunt anunțate cu surle și tobe. Nu fac tămbălău ca lumea să spună: „Uite-o pe aia de la televizor“. Fiul meu se miră când mă oprește lumea pe stradă să-mi ceară un autograf. Chiar îmi spune: „Ce mare chestie faci de îți cere lumea autograf?“ Oamenii au nevoie de povești, iar cele adevărate, istoriile trăite inspiră cel mai mult. Asta vreau să le dăruiesc oamenilor, inocență, iar feminitatea cred că este evidentă.

Unde te simți  acasă?

Am observat că pot să mă simt acasă și la Barcelona, la Nisa sau în Londra. Cred că aș putea s-o iau de la capăt oriunde și să fac din acel loc „acasă“.

Dintre cei pe care-i întâlnești și îi  prezinți în emisiunea ta, la sufletul cărui om ai ajuns cel mai greu, ca apoi sinceritatea lui să te facă fericită?

De curând, Dana Grecu mi-a umplut inima. A venit la interviu cu mama ei, doamna Cornelia Iosifescu, și, sincer, am petrecut o oră până la cer și înapoi. Rari sunt oamenii care spun lucruri, nu le retrag, și le asumă. A vorbit de parcă făceam parte din familia lor și asta m-a impresionat profund.

Să vorbim despre aparențe, ești maestra lor. Chiar știi să treci peste ele?

Întotdeauna. Nimeni nu-și păstrează aparențele când vorbește cu mine.

Cât ți-au folosit educația, cei șapte ani de acasă în carieră și mai ales în viață?

Categoric mi-au folosit. Am o rigoare de care n-o să scap niciodată, dar asta îmi prinde bine. Atunci când lucrez cu oameni care au exigențe, îmi dau seama că, dacă n-aș fi fost educată așa, n-aș înțelege de ce unii vor mai mult, de ce au pretenții, de ce nu acceptă orice. Nici eu nu accept orice și mai ales pe oricine. Nu îi judec, însă nu stau mult în preajma lor.

Mai cauți cărți prin librării?

Merg prin librării după cum îmi vine inspirația. Nu stau mult, cumpăr și plec să devorez în liniște.

Ai timp să mergi la teatru și la Ateneu? 

La Ateneu n-am fost de mult. La teatru aș merge săptămânal.

E vară. Pentru tine, are o semni­ficație anume fiecare anotimp?

Vara e strălucitoare, e ca o rochie de Oscar. Îmi place toamna, ador soarele de septembrie și lumina care se schimbă odată cu nuanța frunzelor. Iubesc mirosul de liliac și iasomie, ador lăcrămioarele, al căror miros aș vrea să-l eman și eu.

Ai timp de casa ta, să gătești și să te bucuri de ce ai?

Sunt zile în care mă dedic complet casei, e o prelungire a mea. Mi-am dorit ferestre suplimentare și am așezat două tablouri fereastră pe hol. Mi-am dorit oglinzi de doi metri și am atașat patru unui dressing pe care îl ador. Astfel, am marea la fereastră ori de câte ori trag cu ochiul. Îmi place să gătesc și observ că, atunci când îl văd pe fiul meu că se bucură de ceea ce-i prepar, am același sentiment de bucurie pe care îl avea bunica mea când ne vedea sătui.

În ce relație te afli cu televizorul? Cât timp îl ții deschis? Dar laptopul?

Am câte un televizor în fiecare cameră. Uneori le ignor, însă nu cred că trece vreo zi fără să le deschid. Cât despre laptop, sufăr deja de o boală profesională: din cauza posturii, mi s-a agravat hernia de disc cervicală.

Cum te împaci cu tine însăți și cu defectele pe care ți le recunoști?

Îmi place de mine, sunt împăcată cu ce am și ce nu am… L-aș cita pe Paulo Coelho: „Viața este un joc dur și halucinant, viața înseamnă salturi cu parașuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi și să te ridici, înseamnă voința să ajungi în punctul cel mai înalt
și să te simți nemulțumit“.

Fleacuri

Îți găsești cheile în geantă?

Întotdeauna.

Șofatul este o pasiune sau…

Nu contează.

Îți place statutul de blondă? (Atunci când ești vopsită blondă.)

Blondul meu e arămiu, deci nu se pune.

Ai piese vestimentare de colecție?

Da, însă nu sunt dependentă de astfel de achiziții.

Hobby-uri?

M-aș dedica regresiei în timp.

Citește și:

Andreea Fried: Am facut intotdeauna ceea ce mi-am dorit
Bebelusa Ioana Petric s-a facut mare!
Alexandra Stoian: O noua provocare

Articol preluat din ediția de iulie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Ivana Iancu

Foto: PR Antena 1


Lasă un răspuns

Sus