Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Florin Petrescu: Mă simt iubit de publicul meu

Florin Petrescu: Mă simt iubit de publicul meu

Pe mulți dintre membrii grupului „Vacanța Mare“ oamenii îi știu după numele personajelor.

În fiecare vineri, la ora 23, îi putem vedea pe unii dintre cei mai longevivi combatanți ai comediei TV: grupul „Vacanța Mare“. Comod sau nu, și Florin Petrescu trăiește în umbra lui Axinte, un personaj care știe să disimuleze și să pară inocent. Haideți să aflăm câte ceva și despre Florin!

Când ești Florin și când ești Axinte?

Florin sunt în luna aprilie, iar Axinte sunt în tot restul anului. Eu, în acte, am numele Ion, dar nimeni nu știe asta, în afară de cei de la Evidența Populației și de neamuri. De Florii, mă sună peste 1.000 de persoane, dar de Sfântul Ion nimeni nu mă caută. M-am născut în ziua de Florii, pe 7 aprilie, iar tata a spus că suntem trei băieți și nu îi poartă niciunul numele. Și atunci mi-a pus numele Ion.

Personajul bate omul?

Pe Axinte îl bate ta’c-su mai degrabă! Întotdeauna personajul bate omul, așa cum și soția mea este doamna Axinte, nu doamna Petrescu. Personajul Axinte este un personaj bun, plin de viață și prinde la public.

Ce faci când nu te afli în „Vacanta Mare“?

Când nu sunt în „Vacanta Mare“, sunt plecat prin țară în turnee. Lucrez foarte mult cu primăriile, cu consiliile de oraș. Am fost în toată țara, ultimul popas fiind la Brașov. Urmează altele! Suntem plecați cu „Caravana lui Axinte“ și cu Alin Oprea de la Talisman.

Dar cum ești în vacanță, pe bune?

Avem mult de lucru. Vacanța mea vine după sărbători, în ianuarie. Mergem în vacanță în Costa Rica. În tot restul anului muncim. Îmbinăm utilul cu plăcutul – de exemplu, mergem în Anglia la un spectacol și ne și distrăm.

Crezi că ai mai putea crea un personaj la fel de puternic?

Nu știu. Se poate crea un personaj nou, dar nu știu dacă va mai prinde. Axinte a intrat atât de puternic în conștiința colectivă, încât e greu de imaginat că va putea fi înlocuit de altul.

Chiar ți-ai dorit să fii actor? De ce?

Stau cam prost la capitolul chitară și voce și mi-am spus eu că ar fi mai bine să mă fac actor. Când am început cu Cenaclul Flacăra, cântam, dar nu ridicam publicul în picioare. Atunci, am încercat câteva bancuri, am văzut că am succes și mi-am zis că aceasta este calea pe care trebuie s-o apuc. Cnâd eram copil, îmi plăcea foarte mult Puiu Călinescu. El m-a inspirat. Îl priveam la televizor și îmi spuneam că o să mă fac actor de comedie, ca el, când voi fi mare.

Ai fost un student silitor? Școala ți-a folosit?

Am terminat liceul, nu am studii superioare. Pe la 15-16 ani, eram pe scenă și nu am mai avut timp de facultate. La Teatru am încercat, dar pe atunci erau trei locuri, pe care se băteau 300 de candidați, intra numai nepotul lui Dem Rădulescu sau vreun fiu de mare artist. Mi-am spus că nu voi reuși niciodată, mi-am văzut de activitatea mea și am mers mai departe.

Puteai alege alt drum decât cel al comediei?

Asta mi-a plăcut să fac și asta am făcut. Am fost vânzător de alimentară în Târgoviște, am făcut tot ce se putea face, dar actoria mi-a plăcut foarte mult.

Ce mentori și modele ai avut?

Îmi plăceau foarte mult Puiu Călinescu și Vacanța Mare, de asta m-am integrat foarte bine în acel grup. Chiar așa ne-am cunoscut cu cei de la Vacanța Mare – eu puneam texte după casetă audio, nu îi știm după fețe… M-am oprit într-un restaurant și spuneam poante, iar ei mă întrebau cine îmi scrie textele. Le-am răspuns că eu mi le scriu, iar după vreo oră, mi-au zis că ei sunt „Vacanta Mare“. Mi-a picat fața. Asta se întâmpla prin 1995. După moartea lui Semaca, mi-au spus că îmi dau la dispoziție două zile să mă gândesc dacă mă duc în grup cu ei. Le-am spus că nu este nevoie să mă gândesc − am acceptat pe loc.

Comicul și comedia pot fi folosite și pe post de armă?

Nu neapărat. Comicul și comedia nu trebuie folosite pe post de armă, rolul lor este să facă omul să râdă, să se simtă bine.

Bășcălia a devenit un mod de revoltă?

Nu știu dacă este un mod de revoltă, dar bășcălia rămâne bășcălie, mai ales în România noastră. Întotdeauna este loc de umor, comedie și bășcălie în România.

Cum e cu sărăcia de toate felurile?

Sărăcia spirituală este mai gravă… Poți să fii bogat și să sărăcești, dar, dacă ești suficient de bine „dotat“ spiritual, faci față tuturor încercărilor. Sărăcia spirituală te mutilează ca om.

Ți-ai dori să joci Hamlet? Și, apropo, ce Hamlet te-a impresionat, jucat de cine?

Nu mi-am dorit să joc Hamlet. Eu fac comedie și dorința mea este să îi fac pe oameni să zâmbească, să uite de necazuri. Hamlet este un personaj tragic.

Televiziunea a însemnat un mod mai simplu de a-ți câștiga notorietatea sau chiar ți se potrivește?

Scopul meu, când am început să fac umor, nu a fost notorietatea. Am vrut să fac oamenii să zâmbească, să le ofer o alternativă la realitatea lor încrâncenată. Faptul că sunt foarte popular datorită televiziunii demonstrează că sunt omul potrivit la locul potrivit.

Îți place să citești? Face bine?

În ultima perioadă, citesc mai rar, pentru că nu am timp, sunt mereu pe drumuri. Cartea ar trebui să fie cel mai bun prieten al omului, pentru că îi deschide mintea, îi oferă o perspectivă mai amplă asupra lumii și îl înalță.

Ai timp de mers la concerte sau la spectacolele altora?

Nu prea am timp, recunosc. Mi-ar plăcea să am acea relaxare a spectatorului care se duce la un spectacol, se așează în fotoliu și își savurează momentul. Din păcate, eu sunt mai tot timpul pe drumuri sau pe scenă, oferind momente de relaxare altora. Este foarte bine că se întâmplă așa și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat șansa aceasta!

Dacă ar trebui să știm un lucru esențial despre Florin Petrescu, care anume ar fi el?

Florin Petrescu se simte iubit de publicul său. În afară de familie, care îi oferă dragoste necondiționată, energia pozitivă pe care o primește de la oamenii care îl urmăresc pe scenă este unul dintre lucrurile esențiale din viața lui.

Ești econom din fire. Cât de importanți sunt banii pentru tine?

Banii sunt importanți pentru că îți oferă libertatea de a face ce vrei. Poți aduce bucurie unui om datorită banilor, dar fericire pe bani nu. Este adevărat, banii nu aduc fericirea!

Cum ai descrie femeia de azi?

Femeia, veșnicul mister! Cum credeți că eu dezleg misterul pe care nici filosofii, nici înțelepții, nici savanții nu au reușit să-l dezlege?

Crezi în iubire, căsătorie, familie?

Da! Cred cu tărie în familie și valorile ei. Nu știu cum ar fi fost Florin Petrescu dacă nu ar fi avut soție și copil. Ar fi fost alt om, iar acum ați fi stat de vorbă cu altcineva.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr2/19.01.2017
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Kanal D

Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus