Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Horia Brenciu: Meseria mea de bază este să fiu cel mai bun tată

Horia Brenciu: Meseria mea de bază este să fiu cel mai bun tată

Inepuizabil, iremediabil, creativ, păstrând inocența jocului și maturitatea glumei, Horia Brenciu, artist complet, este de neimitat.

Îl vedem în concerte, ca jurat la X Factor pe Antena 1 și rămâne în orice ipostază copilul teribil al showbizului românesc. Fie că trezește simpatie, invidie sau curiozitate, Horia este o personalitate complexă, năvalnică, dar sensibilă și s-a născut pentru scenă, chiar dacă declară e făcut să fie tată.

Crezi că e un noroc să fii Horia Brenciu sau, uneori, ți-ai dori să fii altcineva?

Când eram mic, îmi doream să fiu Rahan. Mi-am și lăsat plete cu ocazia asta. Când m-am făcut puțin mai mare, am vrut să fiu Florin Piersic. M-am și înălțat aproape cât el… Acum sunt prea ocupat cu Horia Brenciu ca să-mi doresc să fiu altcineva.

Viața e doar muzică sau ai vreme și de hobby-uri?

Meseria mea de bază e să fiu cel mai bun tată. Restul sunt doar… improvizații.

Sunt multe lucruri pe care ți-ai dori să le faci și nu îți ajunge timpul? Cam câte ore ar trebui să aibă o zi?

24! TU comprimi sau dilați timpul. Nimeni altcineva. Totuși, dacă ar fi să modific ceva, aș pune 400 de zile pe an, ca să mai prind niște ieșiri din peisaj.

Ai o carieră remarcabilă. Dacă ai rememora pașii importanți, care ar fi aceia?

Nu am știut că am avut o carieră atât de remarcabilă. Cred că am fost un om extrem de norocos, în special la început, în ’93,  cu Robingo, când am devenit salariat TVR. Nașterea emisiunii „Neața“ la Antena 1, în toamna lui 2000, a fost primul pas într-o televiziune comercială, iar debutul în film la Pro TV, în serialul „Om sărac, om bogat“, în 2006, a fost un moment absolut memorabil. Numirea mea ca jurat, în toamna lui 2011, la Vocea României a însemnat deschiderea unui nou drum plin de talente vocale, care continuă și azi, la X Factor. Dar de departe cea mai riscantă și mai nebună mișcare pe care am făcut-o a fost să las televiziunea pentru muzică, în anul 2004, refuzând orice alte oferte de prezentator.

Vocația de antrenor ai descoperit-o doar în muzică, lucrând în echipa X Factor?

Vocația de antrenor cred că mi-am descoperit-o odată cu înființarea orchestrei mele. Dacă ați văzut vreun spectacol de-al meu, ați observat că toți membrii trupei, pe lângă instrumentul lor de bază, cântă. De la tour-manager până la toboșar, toți vor acum să-și exprime și talentul vocal. N-a fost așa simplu la început… Ei bine, de aici până la cele trei titluri câștigate, două Voci ale României și un X Factor, a fost un pas. Și-o repetiție.

Ne e dor de un „Septembrie, marți“, de pildă… Pe când un nou single?

Și mie îmi e dor. Turneul național și cele două concerte de la Sala Palatului de anul ăsta nu mi-au lăsat loc de respiro. Sper ca, printre concerte și antrenamentele de la X Factor, să pot intra în studio. Simt miros de colinde la orizont (râde).

Cât de aproape îți este ca spirit personajul Talon Labarthe din filmul „Ratatouille“? Te uiți și acum la desene animate?

Evident. Experiențele mele cu desenele încep în ’97, de la prima colaborare cu Disney, pentru serialul „Alladin“. După aceea au urmat, printre multe altele, „Ratatouille“, „Păpușile Muppets“ și, cea mai recentă, „Cărțile Junglei“, unde am luat castingul pentru Baloo! Și, oricum, credeți că la mine în casă se poate viziona și altceva în afara desenelor animate?! (râde) Sofia Întâi și prietenele ei îmi sunt acum nedespărțite! (râde)

Deși ai o personalitate puternică, ești om de echipă. Care e modul de lucru și cum funcționați astfel încât evenimentele voastre să aibă mereu ceva nou, dar să și reprezinte?

Brenci-stormingul! Ăsta-i secretul! Ne adunăm cu toții și gândim, mâncăm, studiem și compunem împreună. Echipa e sfântă! Desigur, și discursurile motivaționale își au însemnătatea lor, dar, mai presus de toate, cred că scena trebuie tratată ca un altar și, credeți-mă, nu spun vorbe mari. Când te urci pe ea, fie că e într-un oraș mic sau la Sala Palatului, atitudinea trebuie să fie aceeași: zâmbet, dăruire și afecțiune pentru public!

Ți-ai creat un stil inconfundabil. A fost greu să lucrezi cu tine însuți?

Sunt cel mai greu de mulțumit de pe întreg mapamondul!

Concerte, emisiuni, succes, notorietate. Cum se împacă toate astea cu statutul de tătic și soț?

De la tătic și soț îmi vin liniștea, echilibrul, dorința și puterea. V-am zis că muzica și televiziunea sunt doar niște hobby-uri.

Horia, tu ai și vacanțe? Pari neobosit.

M-ați prins. Chiar acum mă uitam pe niște destinații exotice!

Simțul umorului, jocul și râsul sunt ale tale în permanență sau sunt doar măști de spectacol? Ne e greu să ne imaginăm un Horia Brenciu melancolic sau trist!

Am toate stările enumerate mai sus. Plus apatie, nervi și supărare. Oameni suntem! Principiul e foarte simplu: când vine la spectacol, omul nu vrea deloc să vadă probleme pe fețele noastre. Are, oricum, greutățile lui. Misiunea mea e să îl fac să uite de ele!

Costumul, papionul, cravata, pălăria sunt elemente vestimentare cărora le dai valoare. Ai deprins acest stil vestimentar de acasă sau a apărut mai târziu, ca un plus de imagine?

Primul meu profesor într-ale vestimentației a fost tata. Își asorta de fiecare dată ceasul la cureaua pantalonilor. Mai târziu, Sinatra m-a învățat că și papionul e bine-venit. Ca artist, e important să te inspiri de la înaintașii tăi, să le „furi“ meseria, cu alte cuvinte. 

Cum se simte Horia Brenciu în pijamale, papuci și halat de casă?

Ca un urs la Polul Nord. (râde)

Cu un asemenea program, faci loc în viața ta cărților, muzicii clasice, teatrului? Pot să te întreb care a fost ultimul spectacol de teatru la care ai fost spectator?

„My fair Lady“ a fost un musical pe care l-am aplaudat. M-am bucurat că genul ăsta e reprezentat cu succes în țara noastră. 

Sărbătorile de iarnă te fac melancolic, te poartă către copilărie sau le simți bucuria doar de pe scenă?

Când veți vedea câte scrisori am strâns de la fetele mele pentru Moș Crăciun, o să realizați că scena și nostalgiile mele pălesc imediat în fața rândurilor copiilor mei.

Mai împodobești un brăduț?

Categoric! Am patru în curte. 

Dacă ar trebui să mergi cu colindul, ce piesă ai alege?

Împodobește, mamă, bradul! Ce altă piesă putea alege să cânt anul ăsta, când Fuego mi-a dat drept cadou în spectacolul meu de la Sala Palatului un brad?!

E desuet să mai facem asta?

Deloc. Niciodată nu va fi. Îmi aduc aminte cu mare drag de serile din decembrie când mergeam în țară la colindat alături de corul Astra din Brașov. Asta se întâmpla acum aproape 25 ani… Și copiii noștri trebuie să facă la fel, chiar dacă au mai mult sau mai puțin talent vocal.

Spune-ne ce i-ai cere într-o scrisoare lui Moș Crăciun!

L-aș ruga să îi mai aud vocea tatălui meu încă o dată.

 

Citește și:

Articol preluat din ediția de decembrie 2016 a revistei Femeia.
Autor: Ivana Iancu
Foto: PR Antena 1

Comments

comments

Lasă un răspuns