Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Hrubaru: Mama a zis că mă aruncă-n Dunăre

Hrubaru: Mama a zis că mă aruncă-n Dunăre

Rockerul cu plete Hrubaru a devenit cârcotaș cu state în regulă la „Cronica cârcotașilor“, emisiune ce poate fi urmărită la Prima TV.

Ironic, cultivat, are vorbele la el și dintotdeauna a avut ce spune. Să-l lăsăm să ne dezvăluie cine și cum este!

Chiar ai trăit la timpul potrivit tot ce trebuia trăit sau îţi plac citatele?

În mare parte, am trăit ce era de trăit la timpul potrivit. Dar am o bănuială că voi mai trece prin aşa ceva. Sigur, ca orice om, am ratat câteva „trăiri la momentul potrivit“, dar m-am împăcat cu ideea. Citatele, pildele, experienţele altora sunt lucruri din care ai de învăţat. Cu toate astea, Poptămaş nu m-a prins. N-am nimic cu omul, să nu fiu înţeles greşit.

Ai făcut Liceul de Marină. Te consideri un marinar eşuat ori un om care, dacă ar fi avut o şansă, ar fi devenit amiral?

Am renunţat la timp, slavă Domnului! Ce naiba, riscam să devin preşedinte, nu amiral! Nu sunt un marinar eşuat, ci doar un român care credea că, devenind marinar pe timpul comuniştilor, putea fugi din ţară. Din păcate sau din fericire, Revoluţia a venit exact în anul în care am terminat Liceul de Marină. Eram îmbarcat, dar încă nu puteam ieşi din ţară în acel moment. Aşa că, atunci când am devenit liberi, am lăsat-o baltă şi am plecat unde „au vrut muşchii mei“.

Cum a fost saltul de la rockaholicul Hrubaru la cârcotaşul de serviciu?

Venirea mea la pupitrul Cronicii a fost un amestec de bucurie, teamă, mândrie, responsabilitate şi multă nebunie şi distracţie. Am încheiat un sezon cu bine şi sunt mulţumit că am reuşit să pun în practică tot ce am furat de la predecesorii mei, Huidu, Găinuşă, Dezbrăcatu. Îi salut şi le mulţumesc!

Crezi că umorul şi ironia sunt arme care au aceeaşi forţă ca la începutul secolului al XX-lea?

Umorul şi ironia fac parte din arsenalul Cronicii, iar noi le folosim din plin. Dacă încă suntem pe sticlă după 15 ani, asta înseamnă că se adevereşte că românul face haz de necaz şi îşi păstrează simţul umorului intact, ca la începutul secolului al XX-lea. Cam asta este tot ce i-a rămas nealterat.

Ai înlocuit pletele şi bocancii de rebel cu ţinuta ironică, dar sobră de la pupitrul Cronicii. E un semn al maturităţii masculine?

Greşit! Pletele au dispărut dintr-un motiv cât se poate de real şi dureros. Chelesc! Cât despre bocanci, hai să fim serioşi, i-am schimbat cu ceva mai uşor de când a venit căldura. Chiar nu vreau să o torturez pe Ioana la pupitru. Cât despre maturitate, încă aştept să se instaleze. Deocamdată, nu mă iau prea în serios.

În afară de rock, ce muzică asculţi? Din când în când, îţi iei bilet la Ateneu?

Ascult muzică clasică doar dacă e implicat un artist rock în aşa ceva. De ce să te mint şi să mă dau cult, chiar nu ascult.

Eşti tatăl unei copile frumoase. A fost greu să înțelegi că fata s-a făcut mare şi are viaţa ei?

Iris are 21 de ani, acum e femeie în adevăratul sens al cuvântului. Practic, am crescut împreună, doar că ea este mult mai inteligentă şi responsabilă decât mine. Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că nu mai e un copil. Recunosc, am avut o uşoară pornire nelalocul ei atunci când a venit prima oară un băiat ca s-o invite în oraș. A albit, săracul, când i-am zis ce-l aşteaptă dacă la ora 22 nu o aduce acasă. M-a certat Iris de numa’-numa’! Acum m-am obişnuit cu ideea că are viaţa ei, îşi chibzuieşte timpul cum ştie ea mai bine şi nu cred că aş fi o problemă pentru ea, ci dimpotrivă, doar eu sunt finanţatorul. Așadar, băiatul bun.

Câtă luciditate şi imaginaţie îţi sunt necesare să-ţi ajuţi soţia la învârtit sarmale?

Totul ţine de dragoste!

Apropo, gătești şi tu din când în când?

Rar, iar când o fac, la final, bucătăria mea arată ca Hiroshima după bombă. Aşa că îmi comand ceva şi scap de trei ore de curăţenie.

Eşti ordonat? Ştii să calci cămăşi şi pantaloni? Când e cazul, evident.

Sunt un bărbat ordonat! Unul care nu calcă, nu spală, dar strânge după el şi utilizează din plin coşul pentru rufe murdare.

Ai copilărit la Focşani. Băteai mingea pe maidan? Ai avut corijenţe sau ai fost un elev model?

Până în clasa a VIII-a, am crescut într-un cartier muncitoresc. Acolo era şcoala generală, unde am fost un elev mediocru spre bunişor. În câţiva ani, s-a lăsat cu coroniţe. Corijențele aveau să vină mai târziu, în liceu la Galaţi. Adoram să chiulesc şi să fumez Carpaţi pe faleză. În primul an, am avut patru „boabe“: matematică, istorie, limba franceză şi… desen! Erau primele mele corijenţe – mama a zis că mă aruncă-n Dunăre. Nu m-am speriat prea tare, ştiam să înot. Dar am învăţat din greu şi am reparat e(o)roarea!

Câte din valorile familiei tradiţionale păstrezi şi încerci să le cultivi?

Aş vrea să o spun p-aia cu „fiţi uniţi şi petreceţi cât mai mult timp împreună cu cei din familie“, dar eu sunt cel mai nepotrivit exemplu. Iris studiază în Anglia, soţia are o afacere în Focşani şi stă mai mult pe-acolo, iar eu mă dau în stambă la radio şi TV în Bucureşti. Acum e OK, fiindcă Iris e în vacanţă, soţia vine mai des în Capitală sau plec eu la Focşani. Ideea e că măcar în weekend suntem împreună.

Munca în televiziune nu te îndepărtează de cotidian?

Nu, trăiesc printre oameni şi am aceleaşi trăiri, bucurii şi necazuri ca ei.

De când nu ai călătorit cu tramvaiul?

Acum, că m-ai întrebat, am făcut un exerciţiu de memorie. Cred că ultima oară a fost în vremea liceului.

Mergi pe jos din când în când? Ce vezi în jurul tău?

Am început să mă plimb la pas de vreo șase luni încoace, de când familia mea s-a mărit cu un nou membru. Este vorba despre Udo, un buldog englez. Ce văd? Vorba lui Dinică: „Lume multă, oameni puţini!“

Ţi-e dor de o anumită perioadă din viaţa ta, de acel Hrubaru de pe vremuri?

Da, de copilăria fiicei mele. Aceea este perioada de care mi-e tare dor!

Încotro rockul? Dar cârcoteala? 

Uşor-uşor, rockul dă semne de revigorare în România. A avut o perioadă în care părea că nu mai este în cărți, dar acest lucru s-a schimbat. Suntem din ce în ce mai vizitaţi de artişti mari pe care în copilărie abia dacă-i vedeam în postere. La noi, apar din ce în ce mai multe trupe tinere, extrem de talentate, iar Rock FM a înregistrat, la ultimele sondaje, cea mai mare creştere de audienţă din toate reţelele radio din România. Asta spune multe. Rockul e pe drumul cel bun! Cârcoteala? Păi, n-avem noi materie primă? E o emisiune care a împlinit recent 15 ani. Şi mă aştept să prindă centenarul. Să dea Dumnezeu ca lucrurile să fie atât de frumoase, decente şi bine făcute în ţara asta, încât noi să nu mai avem ce cârcoti! Cred totuşi că acest vis este departe de a deveni realitate.

Citește și:

Pepe: Sunt foarte împăcat cu mine însumi

Denis Ștefan: Am o carieră plină de neprevăzut

Andrei Ștefănescu: Din diversitate vin lucrurile frumoase și durabile!

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.29/23.07.2015

Autor: Ivana Iancu

Sursa foto: Prima TV


Sus