Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Interviu Dan Puric: "Femeile or sa ne vindece!"

Interviu Dan Puric: "Femeile or sa ne vindece!"

A fost tare reconfortant sa stau de vorba cu Dan Puric. M-a scos un pic din lumea pacloasa a canalelor media si a retelelor de socializare unde femeile trebuie s-o tina numai intr-o lupta pentru o imagine cat de cat decenta. Iar cand el iti vorbeste despre sexul slab si nu prea, nici c-ai mai vrea sa te intorci in lumescul adesea trist al romancei de rand. Te simti foarte bine in compania tuturor doamnelor pe care maestrul mim le zugraveste in cuvinte graitoare: bunica, mama, sotia, femei cu care i s-au intersectat drumurile de-a lungul timpurilor si spectacolelor.

Adeseori, ati declarat ca femeile din Romania nu mai sunt ce-au fost, ca ne-am umplut de „toape”. Chiar atat de rau arata tabloul femeiesc romanesc acum?

Dan Puric: Eu am mai spus: nu ne facem bine prin FMI, ci prin femei. Dar, in Romania, prostul-gust este extrem de mediatizat, femei si barbati de calitate joasa, modele distructive pentru sufletul unui tanar. De asta am si scris cartea „Fii demn!”, in care-mi povestesc amintirile legate de mama si bunica, pentru ca ele, in mod tacit, au asigurat normalitatea, valoarea, bunul-simt, pudoarea, credinta in Dumnezeu. Mi-am dat seama ca solul trainic in care am crescut a fost acest matriarhat extraordinar. Barbatii sunt usor coruptibili de ideologii, de idei. Dar o mama nu-si hraneste copilul conform vreunei ideologii, ci din instinct matern, care are ceva divin.

Femeia, in esenta ei, nu e coruptibila. Romania se va face bine prin dragostea materna, care este absoluta! Numai o mama poate sa inteleaga un copil care plange. Taica-sau ii zice: „Taci, ba, din gura!” Ea ii stie motivul, simte altfel. Grija mamei nu poate fi inlocuita de altceva.

Cum vine asta: barbatul e capul, dar femeia e gatul?

Dan Puric: Imi aduc aminte ce spunea un britanic: „De ce femeile n-au succesul barbatilor? Ca n-au femei destepte in spate”. In ziua de azi, e nevoie de neveste si mame destepte. Perioada asta de excitare numai sexuala face parte din viata unui om. Dar omul se mai si maturizeaza, mai vine suferinta, mai vin izbanzile, mai vin momentele de cumpana pe care Dumnezeu le da unui cuplu ca sa intareasca relatia. Ai rabdare! Acum, barbatul se duce, zboara din floare-n floare. Dar se intoarce. Mult mai repede manipulezi un om care este nestatornic.

Cum sunt generatiile tinere acum fata de cum erau „pe vremuri”?

Dan Puric: Un american zicea: „Nu egalitatea barbatului cu femeia este o problema, ci riscul intalnirii lor”. Tinerii nostri nici macar pe asta n-o mai fac, ei traiesc virtual. E o etapa, va trece. Copilul trebuie sa te vada pe tine, cum te comporti si tu, daca esti drept. Pe la 30-40 de ani ai lui, o sa-ti vada umbra dreapta si o sa stie ce sa faca. In educatie, nu este atat de importanta discutia cu copilul cat e discutia „pe deasupra”. Puterea exemplului este determinanta. Eu am invatat demnitatea de la mama mea fara sa-mi vorbeasca despre ea un cuvant!

Ati invatat de la tatal dumneavoastra cum sa va purtati cu o femeie. Fiului ce i-ati transmis?

Dan Puric: Nu stiu cat va lua el din mine, dar presupun ca, odata cu varsta, se va aseza. Eu nu i-am spus niciodata cum sa se comporte cu o femeie, dar cred ca m-a vazut. Eu l-am vazut pe tata cum dadea locul in masina: la 73 de ani, se ridica in picioare si spunea „Duduita, luati loc!” Multi se uitau la el foarte ciudat. Cand am fost prin America si am sarutat mana unor doamne, tipau toate de parca le-am ridicat fusta. Erau speriate, nu erau obisnuite cu candoarea, cu tandretea, cu respectul…

Fiu-meu are 20 de ani si e la Filosofie. S-a nenorocit! N-am discutat despre femei. Ce sa-i spun? „Dragul tatii, cand esti cu o femeie, uita-te la ea din cap pana-n picioare…” El, pesemne, m-a vazut pe mine, ca m-am aruncat, ca am riscat. Eu totusi provin dintr-un divort… si el a trait aceasta trauma. Dar lucrurile care trebuie invatate se transmit. Eu nu puteam sa-i spun: „Draga Octavian, cand vezi o femeie, uite cu ce trebuie sa incepi…” Ma vede pe mine cum ma port cu femeile, chiar si iubitei lui ii sarut mana, cu respect.

Nu i se par demodate gesturile astea?

Dan Puric: E treaba lui la ce categorie ma baga! Eu sunt batul drept! Ce sa fac acum, sa fiu hip-hop? Si aia de la hip-hop sunt foarte draguti, sunt atat de curati pe interior! Mie-mi plac Parazitii, BUG Mafia – ei sunt prostatari asa, de felul lor, dar le vezi candoarea!

Cum sunteti dumneavoastra in familie? Daca va cere sotia sa mergeti la paine, ii raspundeti tot in anecdote?

Dan Puric: Am o sotie un dar de la Dumnezeu! De o discretie fantastica, de o inteligenta… ma iubeste, domnule! Nu-ti inchipui ca eu ii tin conferinte acasa! Ne amuzam copios, citim, tacem, ne-am pomenit facand lucruri impreuna neorganizat! Ileana e Minitehnicus: daca se stinge lumina in casa, eu cad in genunchi si ma rog la Dumnezeu, ca sunt mistic, dar ea pune sigurantele la loc. Am invatat-o sa pescuiasca si m-a nenorocit: prinde mai mult decat mine! Asta-vara, a invatat sa dea la lanseta, ceea ce e foarte greu. Eram la pescuit de clean si a inceput sa prinda enorm de mult. Era un pescar acolo care, dupa o jumatate de ora, a trantit undita, s-a dus la ea si zice: „Doamna, iertati-ma, nu numai ca ma enervati ca prindeti mai mult peste decat mine, dar spuneti-mi cum a reusit sotul sa va molipseasca, ca eu de 30 de ani ma chinui sa bag microbul asta in nevasta-mea si nu pot, ma cearta de fiecare data cand ma duc la peste!”

E un dar! Nu-mi cere distributii, nu vrea sa fie primadona… are o grija fantastica de sufletul meu!

Carte

Valoarea trebuie platita

„Fii demn!” este un fel de biografie anecdotica pe care Dan Puric o face mamei sale, o femeie verticala si cu umor pana la batranete.

„Eram in garsoniera ei amarata, ii suna telefonul. Mama raspunde si se aude o voce obraznica: «Alo, buna ziua, cu Dan Puric vreau!» Si mama a zis: «Draga mea, iarta-ma, sunt mama lui Dan Puric. Dumneata n-ai invatat sa te prezinti?» si vocea obraznica n-a cedat: «Sunt consiliera presedintelui de la Cotroceni, sa vina sa-si ia decoratia pentru cavaler al ordinului…» Eu, cand am auzit de Cotroceni si de presedinte, m-am repezit spre telefon. Eram gata sa fac toate compromisurile. Mama mi-a pus palma in piept si a intrebat-o pe femeia aia de la telefon: «Ii da bani?», aia a zis ca nu, si-atunci mama a zis: «Sa-si puna decoratia pe piept!» Mama nu era mercantila, dar stia ca valoarea trebuie platita.”


Lasă un răspuns

Sus