Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Interviu Horia Brenciu: "Daca vrei iubire de la o femeie, trebuie sa si dai!"

Interviu Horia Brenciu: "Daca vrei iubire de la o femeie, trebuie sa si dai!"

Vorbeste, rade, se ridica de pe scaun si, daca aude o melodie care-i place, canta. Cu miscare scenica, cu beatboxing (percutie vocala), cu voce plina de duduie geamurile. Apoi se asaza si, responsabil, continua sa raspunda la intrebari. A fost si a ramas omul-spectacol.

Femeia.: Cum a fost sa te desparti de televiziune dupa atatia ani?
Horia Brenciu: Ne-am simtit lipsa reciproc.

F.: Si-acum?
H.B.: (rade) Ea avea nevoie de un nebun, iar eu, de un camp de joaca.

F.: Iti place pe sticla, nu?
H.B.: Sa revin intr-un platou la 18 ani de la prima mea emisiune a fost minunat. Prima zi de filmare alaturi de echipa Monei Segall a fost superba si le multumesc frumos tuturor pentru asta. Am invatat de-a lungul anilor ca televiziunea e pentru totdeauna si noi suntem cei trecatori.

F.: Sa revenim la perioada de despartire. Cum a fost sa apari in fata publicului, fara „protectia” ecranului?
H.B.: Bestial! Am inceput sa cant si sa-mi castig existenta efectiv din asta dupa 2004. Numai din 2008 insa, dupa lansarea primului meu album, am inteles ce inseamna cu adevarat bucuria pe care o simti pe scena. Lucruri simple a fost unul dintre primele single-uri lansate de pe albumul 35. In momentul in care cei din public au inceput sa rosteasca versurile piesei odata cu mine, am stiut ca n-o sa mai parasesc niciodata scena!

F.: Daca tot ai iubit atat de mult muzica, de ce ai renuntat la Conservator?
H.B.: In septembrie 1993, urma sa intru la Conservatorul din Brasov. Inainte insa, am plecat intr-o vacanta la Costinesti. Cei de la TVR au vazut prestatia mea de acolo, la un concurs de seductie, si m-au invitat la preselectia pentru prezentatori. Si asa inceputul meu s-a numit Robingo.Restul e, vorba aia, istorie.

F.: N-ai fost niciodata un pic invidios pe Marius? (fratele lui Horia este un apreciat tenor)
H.B.: Marius este un model pentru mine, chiar daca e mai mic cu un an. Cand am fost insa ales pentru Robingo, mirajul fabulos al sticlei si-a spus cuvantul (rade iar).

F.: Esti sentimental?
H.B.: Sunt. Scriu si poezii…


F.:
Ma gandeam la altceva. Imi amintesc o emisiune in care i te adresai tatalui tau si iti dadusera lacrimile. V-a crescut singur… I-a fost greu?
H.B.: Tata e un fenomen pe care-l inteleg abia pe masura ce imbatranesc. Dupa moartea prematura a mamei, nu numai ca ne ajuta in tot ceea ce faceam, de la teme pana la sendvisurile de dimineata, dar incerca in permanenta sa aduca in viata noastra cat mai multe zambete. De la romantele cantate la pian pana la concursurile ad-hoc de cultura generala pe care le organiza prin casa, tata era mereu un spectacol! Daca la toate astea adaugati faptul ca, in vremurile acelea, lumina, gazul, caldura, internetul, mancarea si libertatea de gandire erau practic inexistente, cred ca trebuie sa-i dam tatalui meu si Virtutea Militara!

F.: Suntem revista Femeia., asa ca intrebarile despre femei sunt inevitabile. Cum ar trebui sa fie femeia jumatate?
H.B.: Femeia jumatate ar trebui sa fie compusa din… doua „femei sfert”, nu-i asa? (rade din nou) Aici, cu jumatatile astea, e o problema. Noi, barbatii, cautam jumatatea cu jumatate din noi. Cealalta jumatate ce face oare?!

F.: Esti, cum se spunea odata, o partida buna: romantic, talentat, numai bun de petit.
H.B.: Astea-s partile frumoase … Stai sa le vezi pe celelalte, mai rele!

F.: Ai si parti rele? Nu pot sa cred…
H.B.: Sa nu zici ca nu sunt sincer! Fii atenta cum stam. Sunt o idee dezordonat. In casa. Adevarul adevarat e ca sunt mult prea visator in privinta treburilor domestice. Nu sunt deloc un as al problemelor administrative si sunt o pacoste la casa omului cand vine vorba de practica in domeniul culinar. Pe langa toate astea, adauga un spirit mult prea perfectionist intr-ale profesiei, fapt care-i duce de cele mai multe ori la exasperare pe cei din jur. Ce parere ai acum? Mai sunt o partida buna?

F.: Eu zic ca da. Defecte ce pot fi indreptate. Cand erai pusti, cam perpeleai fetele, nu?
H.B.: Cam. Ma lasam mereu asteptat.

F.: Acum?
H.B.: Am invatat ca, daca vrei iubire de la o femeie, trebuie sa si dai! Mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa-i oferi flori, sa-i scrii poezii, sa-i faci surprize si sa-i spui c-o iubesti. Eu ma perfectionez in toate.


F.:
Vezi? Si mai e ceva. Ce parere le-ai facut femeilor din viata ta? Dar ele tie?
H.B.: Pozitiva, cred… de vreme ce m-au sunat si a doua oara! Din fiecare experienta a vietii mele am invatat cate ceva. Oamenii de langa noi ne imbogatesc, fie ca ne iubesc sau ne urasc.

F.: Ai multi prieteni. Carora le-ai dat sfaturi cum sa iasa din situatii dificile…
H.B.: Asa e-n viata. Cateodata, stii mult mai bine sa dai sfaturi decat sa-ti rezolvi problemele din propria-ti ograda… Am un principiu in sensul asta. Daca poti sa faci un bine, fa-l, dar nu te lauda cu asta. Mai mult, uita ca l-ai facut!

F.: Tu ai apelat la ajutor?
H.B.: Majoritatea situatiilor de cumpana din viata mea le-am reglat singur… Indiferent de sfaturile primite, tot eu a trebuit sa iau deciziile. John Wayne zicea foarte bine: A man’s got to do what a man’s got to do. Adica un barbat trebuie sa faca ceea ce trebuie sa faca.

F.: Intr-un interviu din 2007, spuneai ca, pana in 40 de ani, ai de gand sa faci un copil. Te apropii de 40 de ani si nimic.
H.B.: Cand vorbesc despre copii, o fac cu cea mai mare placere si raspundere. Nu stiu cand o sa vina primul mostenitor, dar, cu siguranta, il astept cu mare nerabdare. In viata, trebuie sa acumulezi si trebuie sa dai mai departe. Probabil ca trebuie sa mai castig ceva experienta… Mai stii?!

F.: Si uite-asa, ajungem la iubita ta. Ati fost plecati intr-o vacanta in America de Sud. Ce ati experimentat acolo?
H.B.: Eu, noi tehnici de scufundare. Ea, noi metode de supravietuire.

F.: A existat un moment in relatia voastra, in 2008, cand ziarele au scris ca v-ati despartit.
H.B.: De-ar fi adevarat ce se scrie in ziarele de scandal, eram de mult in Legiunea Franceza! (de data asta, rade in hohote) Cei care scriu acolo motiveaza, in majoritatea cazurilor, ca trebuie sa-si castige painea. Sunt de parere ca, in viata, calitatea o poti impune in orice meserie.

F.: Tot in ziarele acelea – asta e, sunt citite! -, s-a scris ba ca ea nu vrea sa va casatoriti, ba ca tu nu ai timp. Pana la urma, care e situatia?
H.B.: Cand aveam vreo 20 si ceva de ani, eram fanul numarul unu al nuntilor cu fast. Acum, sunt sustinatorul intalnirilor… de suflet.

F.: Asadar, mai avem de asteptat.
H.B.: (zambeste si-atat)

F.: I-ai cantat iubitei tale?
H.B.: Da, ori de cate ori incuie usa si ma lasa pe dinafara. E o adevarata provocare pentru mine. Iti dai seama ca trebuie sa fiu convingator, nu gluma.


Lasă un răspuns

Sus