Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Interviu Ramona Badescu – La dolce vita!

Interviu Ramona Badescu – La dolce vita!

Langa noi, a oprit o masina. Suntem in Gradina Botanica. Pe scaunul din dreapta, Ramona cauta ceva intr-o geanta. Nu trece mult si coboara. E toata imbracata in alb. Poate ca a vrut sa aiba aceeasi culoare cu Hera, catelusa care a sarit si ea din masina si topaie printre noi.

Salutul Ramonei Badescu e oficial. „Buna ziua!” Mai ca-ti vine sa adaugi un „doamna” in raspuns. Dupa cinci minute de diplomatie, aceeasi Ramona vorbeste cu Hera. „Ma, panarama, ce esti, ma…” Panarama este canis, dar stapana nu o tunde ca pe un canis.

Panarama n-are voie la pizza. Panarama are 3 ani si 8 luni si e exagerat de populara, catel de lume, pe care Ramona il cara si la evenimente mondene, si la concerte, si la Primaria Romei, si la emisiuni pentru ca sta cuminte in cusca lui, o geanta dog carrier de la Louis Vuitton. Cum altfel?

In timp ce deschide gura, inchide ochii, ridica barbia sa iasa machiajul, Ramona vorbeste apasat, fiecare cuvant e accentuat, nu e neaparat accentul italienilor, ci mai degraba e de vina vocea pe care o folosesc, chiar si intr-un spatiu privat, actorii. Poti spune ca-i teatrala, adica are o tonalitate de scena.

La un moment dat, ii suna telefonul. Cand trece pe italiana, da pe fast, romana e pe slow, anii de direct la Roma au obisnuit-o sa isi cheme in minte ideile in italiana si sa le traduca apoi in limba natala. Daca trebuie… Si, in vara asta, se pare ca a trebuit destul de mult. Teveu, interviuri, coperte.

Ma uit la ea si ii spun ca ma minte. Cum naiba sa cred ca, in urma cu vreo 20 de ani, cand facea baie, inchidea lumina sa nu se uite la ea? „Jur. Eram grasa si nu ma placeam. De mica am fost dolofana. Mama si tata nu ma lasau sa mananc. Imi ziceau: «Dar tu unde vrei sa ajungi, cat vrei sa fii de grasa?» Poate ma credeti nebuna, dar si acum am o problema de linie, trebuie sa fiu atenta.”

Da, da, cum spui tu Ramona. Dar lamureste-ma si pe mine: ce te-a apucat sa te bagi in politica? Si ma lamureste mult. Ca pe vremea cand era Veltroni primar s-a dus la el si i-a spus: „Daca tie ti s-ar spune ca tu esti mafiot, tu te-ai supara, pentru ca tu nu esti mafiot. Atunci, hai sa nu-i consideram pe toti romanii la fel!” Dar Veltroni ala n-a facut nimic.

Apoi au fost alegeri si i-au cerut sa-l sustina pe Rutelli, tot din tabara de stanga a lui Veltroni, aflata de vreo 15 ani la putere. S-a dus cu ceilalti. „Am hotarat sa-l sustin pe Alemano. Am scris pliante. Numele meu a fost trecut pe o lista civica. Nu am avut campanie electorala, nu am avut fonduri, n-am cheltuit nimic. Am luat 56 de voturi si am fost foarte mandra de ele. Bine, unu mi l-am dat eu, dar 55 de oameni au crezut in mine. M-am dus, m-am intalnit cu romanii…”

A castigat Alemano si a numit-o consilier, e voluntar si face munca patriotica pentru comunitatea din Italia. S-au ofticat multi apropiati ai primarului, chiar si multi romani, recunoaste si ea. Dar asta-i cu politica!

  • Articol preluat din revista FEMEIA., septembrie 2009. Text: Alina Vilcan.


Lasă un răspuns

Sus