Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Ioana şi Wilmark: Asta-seara dansam in familie

Ioana şi Wilmark: Asta-seara dansam in familie

 

Şi luna de miere unde aţi petrecut-o?
Ioana: Pentru că, la nuntă, Loukas, băieţelul cel mare, avea doar patru luni şi jumătate, am mers în luna de miere în anul următor, în Republica Dominicană. 
Cum v-a schimabt viaţa faptul că sunteţi părinţi?
Ioana: E o responsabilitate pe care nu o poţi compara cu nimic, nu poţi să mai fii tu, nu te mai poţi pune pe primul plan. Dar ai multe alte satisfacţii! Ieri, când a venit la mine băieţelul cel mic şi mi-a spus din senin „te ubec“, am simţit o mare binecuvântare!
Cum aţi ales numele?
Ioana: Ne-au plăcut şi ne-am dorit ca ambele să aibă în componenţă litera „k“, despre care am auzit că e foarte stabilă. Oricum, celui mare, de exemplu, nu puteam să-i spunem Tudor, cum ar fi vrut Wilmark, pentru că nu se potrivea cu numele de familie. Aşa că pe băieţii noştri îi cheamă Loukas şi Joakin. 
Apropo de nume, ţi-a fost greu să-l pronunţi pe al Ioanei?
Absolut deloc, pentru că aproape toate prietenele mele dinaintea soţiei se chemau Ioana. (Râd amândoi.)
Vă potriviţi la dans?
Wilmark: Eu am anumite pretenţii la dans, pe care Ioana nu mi le satisface, şi de-aici încep şicanele.
Ioana: Am avut o perioadă în care noi nu dansam împreună la petreceri. Eram atât de încântaţi, vorbeam, ne distram… până ce dansam! Când dansam, Wilmark începea: „N-ai mers pe linie, n-ai ridicat braţul, n-ai făcut pirueta!“ Şi-l trimiteam să danseze cu altele.
Ce motive de dispută mai aveţi, în afara dansului?
Wilmark: Noi nu ne certăm, doar discutăm în contradictoriu. Scopul e să soluţionăm problema, nu să creăm mai multe probleme şi să ne satisfacem orgoliile. 
Ioana: Mă enervează la el că întârzie tot timpul şi că nu am cu cine să mă cert, pentru că îmi întoarce spatele sau îşi vede de treaba lui şi mă ignoră. 
Ce v-a ţinut atâţia ani împreună?
Ioana: Nu e suficientă iubirea. E nevoie de respect, înţelegere şi admiraţie pentru celălalt. 
Wilmark, cum ai depăşit momentul despărţirii de Pro TV?
Cu zâmbetul pe buze şi prietenii alături. Eu i-am anunţat din timp că voi apărea la un alt post TV, ei m-au anunţat că nu voi mai fi jurat la Dansez pentru tine cu o seară înainte de show. N-am înţeles ce s-a petrecut, dar merg mai departe. Am agenda full. 
Ce faceţi anul acesta de sărbători?
Wilmark: Vom lua masa de Crăciun cu naşii, la noi acasă, şi ne vom distra la petrecerea tradiţională cu şcoala de dans. 
Ioana: De revelion, vom fi la munte, în Poiana Braşov, la acelaşi hotel în care suntem prezenţi de opt ani, împreună cu cei mici, dar şi cu fetele de la şcoala de dans.

Wilmark ne-a primit cu zâmbetul său care dezvăluia strungăreaţa simpatică, bine cunoscută de o ţară întreagă. Ne-a făcut cunoştinţă cu soţia lui, Ioana, care, la prima vedere, pare opusul lui: e delicată, vorbeşte reţinut şi nu face risipă de mişcări. La prima vedere, cum spuneam, pentru că, atunci când sunt împreună, pofta de viaţă şi chimia dintre ei sunt atât de evidente, încât tot ce mai poţi să faci e să taci în chip admirativ şi să iei notiţe. Ai ce să înveţi de la ei! 
 
De cât timp sunteţi împreună?
Ioana: De 11 ani. 
Cum v-aţi întâlnit?
Wilmark: Ne-am cunoscut la şcoala mea de dans, Ioana venise cu un grup de prietene. Tocmai se întorsese din Franţa şi nu ştia cine eram eu, iar asta m-a încântat.
Ioana: Voiam să fac ceva nou şi m-am uitat în Pagini Aurii după un curs de salsa. Aşa am dat de şcoala lui Wilmark. 
Când s-a produs declicul?
Wilmark: Ioana era o prezenţă foarte plăcută la ore, dar refuza să se implice total. Când avea de făcut o piruetă mai dificilă, ezita şi prietenele o imitau. Îmi strica planurile şi am zis că problema trebuie tratată de la rădăcină. Aşa că o rugam pe Ioana să rămână peste ore, să-i explic cum stă treaba cu piruetele. La un moment dat, am invitat-o în oraş. Am stat puţin de vorbă şi s-a îndrăgostit de mine instantaneu! (Râde.)
Când ai acceptat invitaţia în oraş, simţeai deja fluturaşi în stomac?
Nu, dar voiam să-l cunosc mai bine. Era altfel decât bărbaţii din România, avea un altfel de umor, un şarm aparte. E-adevărat, plutea în aer o atracţie între noi, dar nu eram îndrăgostită. Am vorbit despre vieţile noastre, la acea vreme amândoi eram implicaţi în relaţii destul de lungi.
Wilmark: Eu chiar în mai multe! 
Wilmark, ce te-a atras la Ioana?
Au fost mai multe lucruri. Îmi place că e foarte feminină, are trăsături fine, elegante, ador pielea ei. 
Cum ai cerut-o de nevastă?
Wilmark: După mai multe încercări eşuate în România, am dus-o în Columbia ca să-mi cunoască familia. Chiar în prima seară, am rugat-o să mă lase să mă întâlnesc cu prietenii, dar m-am întors cu mariachi după mine.
Ioana: Am auzit pe cineva cântând afară şi am aprins lumina să văd cine e. Dar soacră-mea a stins-o imediat, pentru că ritualul e următorul: dacă îţi place ce auzi, aprinzi lumina, dacă nu, îi arunci admiratorului cu apă în cap. Una peste alta, să credeţi în telenovele. Sunt reale!
 
 


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus