Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Izabela Pănescu: Am o viață normală

Izabela Pănescu: Am o viață normală

Izabela Pănescu este un om viu și activ, care a descoperit un mod simplu de a împărtăși bucuria de viață, care se citește în ochii ei, cu semenii săi: televiziunea. Jurnalistă de profesie, ea realizează emisiunea Tinerețe fără bătrânețe la Digi 24, o încercare îndrăzneață și decentă de a răspunde la toate întrebările cotidiene legate de un stil de viață potrivit personalității noastre, sănătate și frumos.

Ai citit Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, un basm care te-a inspirat, sau emisiunea ta merge pe trendul imaginii obsedante a secolului?

Sigur că m-a inspirat basmul scris de Petre Ispirescu, numai că noi nu căutăm nemurirea, ci soluții pentru a ne simți tineri indiferent de vârstă. Eu cred că asta este cel mai important: cum te simți. La 70 de ani, poți să te simți bătrân, obosit, plin de griji, poți să ai hipertensiune, reumatism, diabet, poți să iei în fiecare zi un pumn de pastile sau poți avea 70 de ani și să te simți mult mai tânăr, să ai energie, să te bucuri de fiecare clipă. Prin intermediul emisiunii, îi ajutăm pe telespectatori să aibă grijă de sănătatea lor înainte să aibă doctorul, deci să prevină bolile, îi ajutăm să devină conștienți de puterea lor interioară și să vadă partea plină a paharului în orice situație.

Sunt multe emisiuni de lifestyle. Ce aduci tu nou?

Normalitate, optimism, frumos. Știu, nu e ceva nemaivăzut și nemaiauzit, dar, în lumea în care trăim, toate acestea sunt pe cale de dispariție. La fel pe micul ecran, unde suntem „bombardați“ de senzațional și negativism. Sunt promovate niște valori în care noi nu credem. Așa că în fiecare duminică dimineață, de la ora 10.30, aducem în față adevăratele valori. Abordăm subiecte de actualitate din sistemul românesc de sănătate, dar căutăm întotdeauna și soluții. De asemenea, îi ajutăm pe telespectatori să înțeleagă cum funcționează organismul uman și ce se întâmplă, de pildă, atunci când mănâncă nesănătos, când stau prea mult pe scaun sau când gândesc negativ.

Cine este Izabela dincolo de televiziune?

Sunt un om obișnuit, la fel ca toți ceilalți, căruia îi place enorm de mult să stea în natură, să petreacă timp cu familia, să învețe lucruri noi, să experimenteze, un om care iubește, zâmbește, care se descoperă și evoluează câte puțin în fiecare zi. Nu am o viață perfectă și nici nu îmi doresc. Am o viață normală, cu suișuri și coborâșuri, iar din fiecare experiență învăț ceva. Dacă nu aș avea și neplăceri, nu aș evolua, așa că primesc cu bucurie tot ce îmi oferă Universul.

Câte din obișnuințele copilăriei, în materie de alimentație, ai mai păstrat? Dar dorul de joc și joacă?

Îți mulțumesc pentru această întrebare. Mi-am dat seama acum că mai toate obiceiurile din copilărie nu mai există. Alimentația mea s-a schimbat complet în ultimii ani. Singurele produse care îmi plăceau când eram mică și pe care le consum și acum sunt produsele apicole și ceaiurile din plante medicinale. Cât despre joc și joacă, iarăși îți mulțumesc pentru întrebare, pentru că îmi dau seamă că de multe ori iau viața prea în serios, deși în interior chiar mă simt poate nu copil, dar oricum nu mă simt de 30 de ani, cât o să împlinesc vara asta. În ultima vreme, am observat că încep să mă bucur din nou de absolut tot ce mă înconjoară, așa cum fac copiii. Ai văzut, ei se bucură de o frunzuliță, de un dop de sticlă, de un fir de ață, se bucură de absolut orice! Așa și eu în ultima vreme: mă bucur de tot ce văd și simt în jur, fie că este miros de tei, scoarță de copac, o rază de soare sau zâmbetul unei persoane pe lângă care trec.

Cunoști oameni și oameni, care vin în emisiunea ta. Care ți s-a părut cel mai extravagant?

Eu cred că fiecare om este extravagant în felul lui, dar nu trebuie neapărat să epateze prin asta. Oameni extravaganți în sensul cunoscut de toată lumea nu am avut la emisiune, dar oameni care merg împotriva curentului da. Oameni care îndrăznesc să fie exact așa cum simt, chiar dacă ceilalți îi privesc ca pe niște ciudați. Mă gândesc, de exemplu, la femeile care au curajul să nască așa cum își doresc, în condițiile în care nașterea a devenit mult prea medicalizată la noi în țară.

Jurnalismul înseamnă, din păcate, și a manipula. Crezi că promourile pot fi nocive, în măsura în care, subliminal, influențează consumatorul de televiziune?

Dacă te referi la reclame, știm cu toții că acesta este unul dintre obiectivele lor, să te facă să îți dorești acel produs fără să ai neapărată nevoie de el. Nu e niciun secret. Nu reclamele în sine pot fi nocive și nici produsele respective, dacă le consumăm cu măsură sau deloc. Eu cred că echilibrul este foarte important în orice. Dacă eu, de exemplu, am o alimentație bazată în principal pe legume și fructe, dacă am o gândire pozitivă, dacă am un stil de viață sănătos în general, atunci nu se întâmplă nimic dacă, din când în când, consum un produs considerat nesănătos. Probleme pot apărea atunci când în fiecare zi aleg astfel de produse, pentru că ele, luate separate, poate că nu au efecte nocive, dar, dacă adunăm tot ce consumăm într-o zi, s-ar putea să fim surprinși la ce cantități ajungem. Să luăm ca exemplu zahărul. Un om obișnuit îl folosește ca atare în cafea sau ceai, știe că este în dulciuri și sucuri carbogazoase, dar nu se gândește că există și în mezeluri, iaurturi, sos de roșii, muștar, pâine, conserve, somon afumat, mâncare pentru bebeluși, medicamente, în restaurant este adăugat în mai toate preparatele, chiar și în ciorbe! Practic, este peste tot, sub diverse denumiri, așa că, dacă nu ești informat și atent, ajungi să consumi chiar și de zece ori mai mult față de recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății (3 lingurițe în cazul copiilor și 6 în cazul adulților). Iată de ce e important să fii informat, iar noi asta facem în fiecare duminică la emisiune: îi informăm pe telespectatori și îi ajutăm astfel să decidă în cunoștință de cauză.

Ți-ai dorit dintotdeauna televiziune?

Nu. În clasa I, îmi amintesc că m-a întrebat doamna învățătoare ce vreau să mă fac atunci când voi fi mare, iar eu i-am răspuns „doctoriță“. Din clasa a V-a sau a VI-a, mi-am dat seama că vreau să fac jurnalism. Mă atrăgea această meserie, atunci nu știam de ce, mi-am dat seama abia acum, de curând. Cred că fiecare om vine pe lume cu ceva de vindecat, de îmbunătățit, de îndeplinit. În cazul meu, este vorba despre comunicare. Aceasta este menirea mea aici și acum: să comunic, să îi ajut pe oameni să fie informați, să facă schimbări pentru sănătatea lor. Nu degeaba îmi doream să devin doctor în copilărie. Practic, s-au împletit cele două dorințe ale mele, de a deveni doctor, iar mai apoi de a deveni jurnalist.

Cum erai ca școlăriță?

Atentă, conștiincioasă, cuminte. Am avut mereu note foarte bune, deși, să știi, nu făceam eforturi foarte-foarte mari. Sora mea, de exemplu, învăța mult mai mult decât mine. Eu prindeam mai repede în clasă, mai învățam puțin acasă și gata.

Corigențe ai avut? Ai mai chiulit din când în când de la școală?

Corigențe nu am avut niciodată, dar îmi amintesc și acum că a fost o tragedie când, în clasa a cincea, am luat un cinci la geografie. Eu, care aveam 10 pe linie, să iau așa notă?! Mare tragedie a fost, dar am avut noroc cu părinții mei, care m-au încurajat mereu. Deși pentru ei era foarte important să învățăm bine și să avem note mari, de fiecare dată când luam o notă mică ne ajutau să ne dăm seama că nu e un capăt de lume, că e important să mergem mai departe, să ne autodepășim, să nu ne comparăm cu alți copii, ci cu noi înșine, să ne dorim să fim mai bune decât am fost ieri.

Cât despre chiulit, nu îmi amintesc ceva în mod special, sigur s-a întâmplat de câteva ori în liceu, dar nu era o regulă, am fost la fel de conștiincioasă ca și în școala generală.

Distracția a devenit un termen care a înlocuiește uneori orice în materie de stil de viață. Tu cum te distrezi?

Pentru mine, distracția înseamnă liniște, relaxare, natură, nu mers în cluburi sau la petreceri. Îmi place să socializez, îmi place să stau de vorbă cu oamenii, dar în locuri liniștite, nu în aglomerație și zgomot. Îmi place să merg la un film, să citesc o carte sau ceva interesant și util pe internet, să merg la cursuri de dezvoltare personală, să ies cu prietenii, dar și singură. Uneori, simt nevoia să fiu doar eu cu mine, fie acasă, fie ies în oraș și iau la pas străduțele din București.

Din când în când, mai treci pe la un fast-food, mai bei o cola?

Sucuri din comerț nu beau niciodată, pur și simplu nu simt nevoia, nu îmi mai plac, nu pot nici măcar să gust. Dacă sunt la un restaurant, comand de cele mai multe ori apă plată sau fresh de portocale, limonadă, ceai. La fast-food mai merg dacă nu am alte opțiuni, dar am grijă ce aleg. Să spunem că îmi este foarte foame și am doar o șaormerie în apropiere. Îmi cumpăr o șaorma, dar fără carne, fără sosuri și cu foarte puțini cartofi prăjiți. Mă distrez tare mult când văd fața uimită a vânzătorului, care întotdeauna mă mai întreabă o dată dacă sigur așa îmi doresc. Nu sunt vegetariană, consum și carne, dar de la părinții mei și ai soțului meu, care locuiesc la țară. De cel puțin cinci ani, noi nu am mai cumpărat carne din magazine. Doar pește. Asta nu înseamnă că, dacă sunt la un restaurant și îmi e poftă de carne, nu mănânc. Ba da, mănânc, dar asta se întâmplă destul de rar și oricum mănânc puțin. Practic, eu mănânc legume cu niște carne, nu carne cu legume. Sau mai mănânc la fast-fooduri libaneze, unde aleg falafel cu salată sau hummus cu salată.

Călătorești? Ai găsit locuri care ar fi perfecte pentru o „tinerețe fără bătrânețe“?

Da, îmi place foarte mult să călătoresc! Nu am fost în foarte multe locuri, dar, oriunde am ajuns, m-am bucurat de obiceiurile locului, de priveliști, de mâncarea tradițională. Din punctul meu de vedere, locul perfect pentru o tinerețe fără bătrânețe este în natură, așa că poate fi și lângă București, nu neapărat în străinătate. Recunosc însă că m-am îndrăgostit de insula Ischia din Italia, iar pe lista destinațiilor viitoare este insula Ikaria din Grecia, cunoscută pentru longevitatea locuitorilor.

Care crezi că sunt cele trei elemente esențiale care ar face fericită femeia de azi?

Încrederea în sine, iubirea de sine și creativitatea. Sigur că, dacă e să mă gândesc la lumea în care trăim, ar trebui să spun bani, casă, mașină, dar știu că oamenii încep să se schimbe și să își dea seama (sau mai degrabă să-și reamintească) faptul că lucrurile materiale nu ne fac fericiți cu adevărat. Contează foarte mult și acestea, dar nu sunt esențiale. Poți să ai mașină și bani în cont, dar, dacă nu ai incredere în tine, dacă nu te accepți așa cum ești, nu vei fi pe deplin fericită. Aceasta este părerea mea.

Dar pe partenerul tău?

Aceleași. Dacă tu te iubești așa cum ești, și partenerul te va iubi necondiționat.

Ce faci tu în vacanțe?

Explorez, experimentez, trăiesc. În vacanțe chiar trăiesc fiecare clipă, trăiesc în prezent, mă bucur de tot ce primesc. Fac asta și în restul timpului, dar mă mai ia valul, mintea te duce mereu în trecut sau viitor, mai rar în prezent atunci când ești acaparat cu multe lucruri de făcut. În schimb, în vacanță chiar trăiesc în prezent.

Știi să plantezi o floare?

Îmi plac la nebunie florile, le admir oriunde le întâlnesc, mă bucur de frumusețea și de mirosul lor, dar recunosc că acasă nu mi-au rezistat niciodată florile în ghiveci. Știu să plantez, am făcut asta, dar probabil că mai am de învățat câte ceva, din moment ce nu au rezistat. Visul meu este să avem o casă cu grădină (nu doar cu flori, ci și cu legume), așa că atunci, cu siguranță, voi avea plante peste tot și le voi îngriji cu mare drag.

Dar să crești un cățel?

Deși nu am cățel, sigur m-aș descurca dacă aș avea. Învăț repede și mă bazez pe instinct, așa că sunt sigură că aș reuși să fac orice mi-aș propune. Dacă faci ceva din suflet, dacă îți place ceea ce faci, sigur iese bine!

Câte lucruri frumoase mai ai de construit, Izabela?

Cu siguranță, multe. În fiecare zi pun câte o cărămidă și mă bucur de ce apare, de ce descopăr la fiecare pas, mă bucur de această călătorie pe care am primit-o: viața mea.

 

Citește și:

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr27/07.07.2016
Autor: Ivana Iancu
Sursa foto: Kanal D

Comments

comments

Lasă un răspuns