Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Jude Law: "Nu am fost niciodata un Casanova"

Jude Law: "Nu am fost niciodata un Casanova"

In ciuda acestor lucruri, si-a pastrat stapanirea de sine si si-a reconstruit viata – desi relatia cu Sienna Miller este tot cam contradictorie. Cum a reusit Jude Law sa reziste? „Inveti sa intorci pagina”, spune el.

„Am incercat sa-mi protejez viata privata in ultima vreme, de dragul copiilor mei. Nu vreau sa-i ranesc expunandu-i la lucruri pe care nu le inteleg. Vreau sa le ofer cat mai multa dragoste si imi organizez programul de filmari in asa fel incat sa patrec cat mai mult timp posibil cu ei.

De asemenea, simt ca acum, la 30 de ani, pot sa joc roluri mai mature si mai interesante decat inainte. La 20 de ani, eram mereu in cautare de cat mai multe roluri provocatoare si nu o sa ma crezi daca iti spun cate roluri de barbat seducator am refuzat in trecut.

Dar acum nu ma mai deranjeaza sa par mai in varsta si mai serios. Sunt pregatit sa joc ca si ucigas sau iubit sau orice mi se pare interesant. Acum ma simt foarte liber.”

Jude a fost recent in Canada pentru a fi prezent la festivalul de film de la Toronto, unde au fost prezentate doua filme care il au ca protagonist. Unul este „All the King’s Men” – Sean Penn joaca rolul principal, un politician corupt, iar Jude Law este un jurnalist provocat moral.

Celalalt film este „Breaking and entering”, noua drama romantica semnata Anthony Minghella, in care Law joaca rolul unui arhitect ce isi imparte dragostea intre doua femei (roluri jucate de Robin Wright Penn si Juliette Binoche). Zarva care a inconjurat aparitia actorului pe covorul rosu s-a datorat aparitiei neasteptate in oras a fostei iubite, Sienna Miller.

Cuplul parea fericit impreuna, desi Law a refuzat sa se lanseze in orice speculatii cu privire la mult discutata relatie. Anthony Minghella, care a mai lucrat cu Law la „The talented Mr. Ripley” a avut si el un cuvant de spus despre acest „golden boy”:

„Pentru mine, cand indepartezi toate tampeniile care s-au acumulat in jurul lui Law, munca sa este uimitoare, adevarata si onesta.” Cu siguranta, abilitatile lui de actor au parut intotdeauna mult prea bune pentru rolurile care i s-au dat – cu exceptia celor din „The Talented Mr.Ripley” si „Closer”.


Incerci sa-ti duci cariera intr-o directie noua?

Nu in mod special. In mod sigur voi incerca sa evit sa fiu pus in situatia in care sa apar in sase filme, care vor fi lansate toate in decursul catorva luni. Nu este un lucru placut sau avantajos. Dar nu imi regandesc cariera. Caut insa roluri interesante.

Rolul unui barbat seducator ti se pare interesant acum, dupa ce ai luptat impotriva acestui stereotip aproape toata cariera ta?

Intotdeauna m-am luptat pentru roluri serioase; vreau sa apar in filme care sa lase un impact pozitiv asupra publicului. Rolurile de iubit seducator nu au fost niciodata preferatele mele.

Imaginea ta publica, bineinteles, este opusul rolurilor pe care le cauti…!

Posibil, dar nu m-am gandit niciodata la mine in acest sens. Poate in adolescenta mea tarzie am rupt inimile catorva fete de 17-18 ani, dar m-am maturizat si am iesit repede din faza asta. Oamenii uita ca am cunoscut-o pe sotia mea, Sadie Frost, cand abia implinisem 20 de ani si ne-am despartit dupa 3 ani. Deci nu am fost niciodata un Casanova.

Sa vorbim despre „All The King’s Men”. Cum a fost sa lucrezi cu Sean Penn, cunoscut ca fiind un actor cu temperament furtunos?

Nu l-am vazut asa deloc. Este foarte profesionist, lucrezi usor cu el si am simtit o afinitate fata de el imediat. Pe platou, Sean are o energie care ii inspira pe toti cei de acolo. Il admir foarte mult pentru asta.

Acest film este un remake al filmului din 1950, care a castigat Oscarul. Nu este un rol intimidant?

Politica si temele morale ale acestui film sunt universale. Ele pot fi plasate in orice perioada de timp si sunt foarte relevante pentru perioada prezenta. Filmul se refera la coruptie si la ce este bine si ce este rau. Ambiguitatea morala a fiecarui personaj este incredibil de semnificativa pentru fiecare dintre noi, fie ca suntem activi din punct de vedere politic sau nu.

Ce crezi ca este coruptibil pentru un individ?

Pare sa fie mersul natural al lucrurilor. Oamenii scriu despre asta de multi multi ani. Face parte din cocktailul vietii. Puterea alimenteaza coruptia. Este vorba despre lacomie si un tendita de a vrea din ce in ce mai mult. Filmul urmareste ce se intampla atunci cand cineva vrea sa faca ceva bun si sfarseste prin a face de fapt ceva rau. De asemenea, devii corupt cand pastrezi tacerea si cand esti martorul unui lucru rau, asa cum este personajul meu. Coruptia are multe fete. Sufletul e slab.

Unul dintre lucrurile interesante legate de acest film este acela ca interpretezi rolul unui jurnalist. Ti-a placut faptul ca ai avut ocazia sa intepretezi o profesie ai carei practicanti nu te-au tratat intotdeauna prea frumos?

Motivul pentru care am acceptat rolul a fost sa vad in ce consta aceasta profesie nobila. Mi-a placut ideea ca personajul meu, un jurnalist refractar, scotea la iveala toate murdariile si nu avea nici o moralitate in legatura cu ceea ce facea, pentru ca nu-i pasa de repercusiunile muncii lui.

De ce crezi ca este coruptia in centrul fiecarui sistem politic? Cum se face ca politicienii sfarsesc intotdeauna prin a face ceva pentru ei si nu pentru omenire?

Cred ca este din cauza ca inca mai credem ca nu noi controlam politica, ci ea ne controleaza pe noi. De fiecare data cand un om politic este ales, el simte – si este valabil si pentru politicienii din film – ca este responsabili si ca isi inteleg raspunderea fata de oamenii care l-au votat. Dar apoi se pierde pe drum, se detaseaza de responsabilitati. Politica intotdeauna sfarseste prin a ne dezamagi… Este trist!

Cat de provocator a fost sa faci acest film si sa faci fata stardardelor inalte impuse de actorii mari: Sean Penn, Kate Winslet, Anthony Hopkins, James Gandolfini?

La inceput este intotdeauna putin intimidant sa fii printre atat de multi actori mari, dar de fapt te simti inspirat de prezenta lor si te determina sa dai tot ce ai mai bun. Ne-am simtit minunat si in afara filmarilor, am iesit impreuna, am mers la restaurante… A fost grozav sa filmam in Louisiana si sa experimentam viata in Sud. A fost interesant pentru mine, ca englez sa interpertez un sudist, sa invat accentul, gesturile… A fost o mare provocare, o experienta grozava si sper sa se vada asta pe ecran.

Joci de asemenea intr-un alt film important, „Breaking and Entering”, care reprezinta a doua ta colaborare cu regizorul Anthony Minghella. Cum a fost aceasta experienta?

De fiecare data cand mi-a trimis un scenariu sa-l citesc, mi-a placut la nebunie. Relatia noastra, de cand am lucrat impreuna acum sapte ani la filmul „The talented Mr. Ripley”, a evoluat atat in fata camerelor, cat si in spatele acestora. De fiecare data cand am lucrat cu el m-am distrat de minune, dar am facut si treaba buna.

Personajul tau din „Breaking and Entering” infrunta o dilema morala, aceea ca se imparte intre iubita lui si o alta femeie. Te-a ingrijorat faptul ca interpretezi un golan, dupa ce ai mai facut-o si in „Alfie”?

Nu poti sa-ti faci griji in legatura cu aceste lucruri. Incerci sa aduci contributia proprie la rol, care sa imbunatateasca personajul si sa faca filmul cat mai interesant si mai captivant. Unii sunt mai reticenti cand vine vorba sa accepte anumite roluri, dar eu prefer sa nu ma leg la cap. Ma las condus de calitatea scenariului si de talentul actorilor mari ca Juliette si Robin si, bineinteles, de unul dintre cei mai mari regizori, Anthony Minghella. Nu sunt circumstante mai bune pentru un actor decat acestea.

Este satisfacator sa poti sa lucrezidin nou cu regizori precum Minghella, dupa sapte ani?

Ne intelegem unul pe altul. Banuiesc ca privim lumea si munca noastra cu aceeasi ochi. Intotdeuna am fost de parere ca scenariile lui mi se potrivesc. Si daca ceva functioneaza, atunci nu reununti.

Publicul te va putea vedea anul viitor in primul rol principal masculin intr-un film romantic (daca excludem remake-ul de la „Alfie”), in comedia „Nancy Myers”. Crezi ca ai facut atat de multe filme serioase, ca acum sa accepti roluri mai usoare, pe care le-ai fi refuzat cand aveai 20 de ani?

Imbatranesc, deci nu mai refuz aceste roluri din principiu sau poate ca nu vreau sa astept pana devin prea batran. Nu sunt un fan al comediilor romantice moderne. Le lipseste delicatetea pe care o regasim in filmele lui Cary Grant, cum ar fi „The Awful Truth,” „Bringing Up Baby” si „The Philadelphia Story.” Ai nevoie de talent pentru a juca un personaj sofisticat intr-o comedie. In „The Holiday”, joc rolul unui derbedeu, deci mostenirea lasata de Cary Grant nu are de ce sa se simta amenintata de mine.

Sa abordam un subiect mai delicat… Atat de mult caz s-a facut pe seama glumelor lui Chris Rock referitoare la tine. Ce parere ai despre asta?

La inceput am ras, pentru ca nu credeam ca stie cine sunt. Apoi m-am suparat, am simtit ca remarcile lui devin prea personale. Prietenii mei erau livizi. Am fost uimit cand Sean mi-a luat apararea. Ca si celebritate, stiu ca sunt cinstit in legatura cu lucrurile care nu imi plac, dar Rock a intrecut masura cand nu se mai oprea din ras. Este neplacut ca am avut cinci sau sase filme care au iesit pe piata in acelasi timp. Dar asta nu depinde de mine.

Vreun sfat pentru Academie daca se mai gandesc sa-l aduca din nou pe Chris Rock ca si prezentator la Oscaruri?
Incercarea moarte n-are. Daca nu-l pot aduce pe Billy Crystal, asta e!


Comments

comments

Lasă un răspuns

Sus