Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > La povești cu Nuami Dinescu

La povești cu Nuami Dinescu

Actrița Nuami Dinescu a avut și are o viață plină. De emoții, bucurii și greutăți, de talent și de curaj, dar mai ales de multă dragoste, pe care o oferă necondiționat sufletelor dragi, fie ele pe două sau pe patru picioare. O viață pe care n-ar vrea s-o schimbe pentru nimic în lume cu a nimănui – și, într-adevăr, ar fi mare păcat să o facă.

Multă lume o ține minte drept Tanța, personajul simpatic pe care l-a interpretat în urmă cu ani buni la TV și care a făcut-o celebră. Unii încă o strigă pe stradă „fata de la Pro“. O etapă interesantă, care a trecut însă de prin 2007, iar rolul de atunci, odată cu ea. Așa se face că în 2012 a lansat o carte care se numește „Eu nu sunt Tanța“.

„Am mai scăpat de personaj, de asocierea cu Pro TV, însă nu mă deranjează. Deloc. Nu ştiu dacă am făcut ceva spectaculos acolo, ştiu doar că am învăţat lucruri care azi îmi sunt de folos. Am trăit, am crescut, am învăţat să scriu, am aflat despre mine că am capacitatea de a-i ajuta pe ceilalţi în mai multe feluri, că pot schimba ceva cu un zâmbet sau cu o vorbă bună, că poţi să ridici un om cu dragostea şi prietenia ta. Cartea e un fel de jurnal  în care am scris despre oameni pe care i-am întâlnit, despre prieteni, despre mine, despre lucruri care mă tulbură sau mă bucură, e şi un capitol  care explică numele cărţii. E o carte scrisă într-o perioadă în care şi eu mă căutăm.“

Un drum anevoios

Până să fie absolventă de Teatru, să joace pe scenă mai întâi ca amator, apoi ca profesionist și să se lanseze în televiziune, Nuami n-a avut o viață lină, lipsită de griji. A lucrat chiar și în… construcții, o meserie grea, pentru bărbați, pe care nicio fată la vârsta ei de atunci nu și-ar fi dorit-o și, cel mai probabil, căreia nu i-ar fi făcut față nici măcar o zi. 

„A fost greu. Şi neplăcut. Am terminat un liceu de construcţii în Târgovişte şi am primit repartiţie în Bucureşti. Am lucrat exact pe locul unde e acum Carrefour Orhideea, am sudat şi am cărat schelă la rând cu  muncitorii, deşi eram singura fată. Câţiva ani. Lucram de la 7 până la 18 şi apoi plecam la meditaţii la limba română, limba franceză şi literatura română, am dat examen ani mulţi la filologie, erau 25 pe loc… A fost foarte greu, pentru  că nu m-a protejat nimeni, nu avea cine, plecasem singură în Bucureşti la 18 ani, ai mei erau departe. De fapt, nu prea m-a protejat nimeni niciodată.“

Chiar și așa, mereu a găsit singură puterea să lupte și să meargă mai departe, către ceea ce era menirea ei. „Am ştiut tot timpul că era provizoriu, că nu aveam ce căuta acolo şi am început să caut; am descoperit Ansamblul Artistic  al CC al UTC şi m-am dus la trupa de teatru Eveniment condusă de Grigore Popa şi Constantin Fugașin. De acolo am început cu adevărat să joc.“

Mama e mereu acolo

Deși a plecat de acasă de foarte tânără,  pe mama o simte aproape în fiecare clipă. Locuiesc în orașe diferite, dar sunt la fel de bune prietene ca pe vremea când trăiau sub același acoperiș. De dragul ei, și greutățile trec mai ușor. „Mama  m-a sprijinit întotdeauna, a simțit că eu sunt altfel, m-a lăsat să iau singură deciziile. Mereu a fost aşa. Mi-a spus de când eram copil că, orice ar fi, să-i spunem (eu și surorile mele), că se descurcă ea şi cu tata, că, orice s-ar întâmpla, o scoatem la capăt.

Îmi amintesc că murise o fată după un avort şi mama mi-a spus textual: «Nu faceţi prostii. Îmi aduceţi mie copilul, îl cresc eu,  cu tatăl vostru mă descurc eu». Nu a fost cazul niciodată, dar e fantastic  să ştii că mama ta te sprijină chiar şi în astfel de situaţii.“ Fiindcă se pricepe la gătit și face-n casă tot felul de rețete gustoase, chiar și pâinea cea de toate zilele o coace în propriul cuptor, tot mama e „de vină“. „De la ea am moștenit îndemânarea și talentul. Gătitul e pentru cine mi-e drag,  pentru musafiri și pentru că nu avem încotro, e mai sănătos să mănânci mâncare gătită de tine.“

Proiecte de suflet

Una din marile dorințe ale lui Nuami este să poată face emisiuni la TV/radio în care să apară valorile despre care se tot spune că nu mai există, dar ele sunt, doar că nu mai au loc de impostori și nonvalori. „Mi-am făcut canalul 19 minute cu Nuami, un canal de youtube care nu are nimic din ce e azi în media. Am făcut întâlniri-interviu cu  oameni care încearcă să schimbe lumea din jurul lor, oameni generoşi care împart ce ştiu cu ceilalți, oameni buni și curajoși care fac şi tac şi nu vor fi niciodată în prime-time la TV, pentru că nu au nimic din ce se cere azi prin media. Mai am emisiuni la Radio Fi, aştept să se finalizeze distribuţia la o piesă scrisă de o prietenă… mai sunt proiecte în sertar, dar nu vorbim de ele până când nu prind viaţă. Din superstiţie.“

Citat: Mi-aş dori să nu fiu niciodată nevoită să spun: „Nu am cum să te ajut“, doar pentru că nu am pârghii financiare şi nici administrative, mi-aş dori multe… le mai arunc aşa, în Univers, poate cine ştie le aude şi se schimbă ceva.

Necuvântătoarele merită o șansă

Iubește animăluțele, a adoptat pisici și câini și s-a implicat în proiecte salvatoare pentru necuvântătoare, ceea ce ne îndeamnă și pe noi să facem.  Adoptă Iubește Adoră  e un concept creat de Simona şi Luiza Butaru. Iar eu sunt printre voluntari şi un fel de imagine a acestui concept. Ajutorul  poate însemna orice – promovare, adopţie efectivă sau adopţie la distanţă, donaţii, sprijin în campanii de sterilizare, orice poate contribui la respectarea dreptului lor la viaţă. Chiar şi un share pe facebook al unui caz poate fi o formă de ajutor.“

Nu e ușor cu atâtea patrupede în casă, dar fără ele nicio zi n-ar fi la fel, pentru că liniștea și tandrețea pe care le oferă fiecare în parte sunt neprețuite. „Am nouă bucăţi – sau capre, cum le zic uneori –, sunt trei câini şi șase pisici care au venit pe rând din situaţii în care nu aveau  nicio şansă – din gunoi, case dărâmate etc. În casă la mine e vesel şi relaxant, e drept că aspiratorul şi maşina de spălat sunt mereu la treabă, dar e un soi de energie, de calm în toată casa. Şi despre asta  depun mărturie prietenii mei, care vin la mine să facă terapie cu pisici.“

Regrete vechi, speranțe de-o viață

Nuami crede într-o dragoste totală, de poveste, are multă de oferit. Dacă nu s-a căsătorit niciodată și n-a avut copii e pentru că acel cineva al ei pentru totdeauna nu i-a apărut încă în cale.

„Sunt lucruri pe care, dacă aș putea da timpul înapoi, nu le-aş mai face la fel. În ce priveşte copiii şi căsătoria, aşa s-a întâmplat, nu am plănuit nimic, nici nu cred că ţine de planuri. Uneori se întâmplă, alteori nu. E complicat, eu am făcut nişte alegeri şi mi le respect. Cred că eu am avut mereu aşteptări prea mari.  Nu ştiu să-ţi spun dacă există acel ceva ce m-ar cuceri iremediabil,  îmi plac bărbaţii deştepţi şi buni, empatici, calmi, siguri pe ei, lângă care te simţi ocrotită, îmi plac bărbaţii care îi apără pe cei ce nu se pot apăra. Eu mi-am căutat mereu un om lângă care să pot să fiu fericită, să-mi fie tovarăş de drum,  nu să fiu «în rândul lumii»!“

Și dacă ar fi un car de noroc…

Când am întrebat-o care-i cea mai mare dorință a ei și ce-ar face dacă ar avea bani să-i poată întoarce cu lopata, n-a stat pe gânduri. „Îmi doresc să fiu sănătoasă şi puternică, să pot munci până în ultima zi a vieţii mele, să nu depind de nimeni niciodată. Banii i-aş împărţi cu ai mei, cu prietenele mele bune, am câteva, aş mai împărţi la nişte suflete care merită sprijin, copii şi animale în mod deosebit, şi mi-aş opri câţiva să pot pleca să văd şi eu măcar o parte din lumea mare.“

Citește și:

Eugenia Foarfecă: Gândurile bune atrag faptele bune

Bambi: Cu răbdare și perseverență, am obținut mereu ce am vrut

Livia Graur: Luptă pentru ceea ce-ţi doreşti!

Articol preluat din revista Femeia de Azi, nr.31/06.08.2015

Autor: Andreea Cohuț

Sursa foto: arhiva personală


Sus