Esti aici
Femeia.ro > Timp liber > Vedete > Laura Badea: Campioană în sport și în viață

Laura Badea: Campioană în sport și în viață

Marile campioane au un cult al familiei tocmai fiindcă o bună parte din adolescență și tinerețe și-au petrecut-o în cantonamente. Așa și Laura Badea.

Laura Badea Cârlescu, frumoasa floretistă din lotul olim­pic al României, a demonstrat întotdeauna că este o învingătoare. L-a cunoscut pe actualul soț, Adrian Cârlescu, tot în lumea scrimei. El este acum antrenor, iar ea se ocupă de educație olimpică la Comitetul Olimpic și Sportiv Român. Scrima este sportul minții și al reacțiilor rapide cu care știi să-ți surprinzi adversarul. Pe Laura viața nu a surprins-o decât în momentul când a venit pe lume Maria, fiica ei, un ghem de soare și lumină, o fetiță independentă și motivată, care acum este o adevărată domnișoară. Așa arată împlinirea pentru o femeie care a cunoscut succesul și aurul olimpic: să ai o căsuță, o familie și să faci lucruri frumoase.

În serile de liniște, răsfoiești romanul lui Dumas „Cei trei muschetari”? Pentru tine, cartea asta are o semnificație aparte?

Nu am răsfoit-o de câțiva ani buni. A avut un rol foarte important în alegerea sportului pe care l-am practicat, scrima fiind foarte bine descrisă de armele specifice muschetarilor. A fost un fel de inițiere, de pătrundere în lumea duelurilor, a intrigilor de la curtea regală. Din aceste dueluri a luat ființă ramura sportivă „scrimă”. Moda duelului a stimulat imaginația și creativitatea maeștrilor de arme.

Acum te ocupi de educație olimpică. Care crezi că ar fi imboldul necesar pentru întoarcerea reală la mișcare, la sport și, dacă e cazul, la performanță?

Obiectivele urmărite de noi, cei care promovează ideile generoase ale olimpismului, sunt: atragerea elevilor și tinerilor spre practicarea unui sport prin programele Aca­demiei Olimpice Române, petrecerea timpului liber într-un mod plăcut și util pentru întărirea sănătății și dezvoltarea fizică armonioasă a organismului, dezvoltarea spiritului de fairplay; lupta împotriva violenței în spațiul de joc, în cadrul bazelor sportive și în afara lor, cunoașterea principiilor fundamentale ale olimpismului, formarea și perfecționarea tinerilor în spirit olimpic, convingerea elevilor că sportul înseamnă bucuria de a trăi și de a te exprima în libertate, promovarea ideii că sportul este un factor de educație morală și socială care contribuie la dezvoltarea umană, împlinirea personalității elevilor și tinerilor prin dezvoltarea unui spirit activ, cooperant și tolerant de respect al regulamentelor (legilor) și democrației, cultivarea tradițiilor românești și dezvoltarea respectului pentru înaintași.

Ai fost pasionată de fizică în școală? Ți-ai imaginat vreodată cum ar fi fost să lucrezi la catedră sau în cercetare?

Într-adevăr, mi-a plăcut foarte mult fizica datorită profesoarei mele, doamna Benedict. Un cadru didactic care punea suflet în tot ce făcea, dar mai ales în modul în care își susținea fiecare lecție la clasă. Nu m-am văzut niciodată în postura de a fi la catedra de fizică, dar cred că mi-ar fi plăcut să lucrez în cercetare, să descopăr, să creez. De altfel, în scrimă creativitatea este la fel de importantă precum învățarea prin descoperire.

Viața ta s-a învârtit în jurul scrimei. Ani mulți ai mânuit floreta cu o îndemânare pe care ochiul abia o poate surprinde. A fost greu? Ai vrut să renunți?

Am petrecut 23 de ani în familia scrimei. A fost o perioadă foarte importantă din viața mea și mi-a adus multe satisfacții profesionale, dar și personale. Mânuirea floretei nu a fost așa de ușoară cum mi-am imaginat, însă a meritat fiecare oră petrecută în sala de scrimă ca să mă perfecționez alături de antrenori excepționali și colegi binevoitori. A fost greu și foarte frumos în același timp. Am râs, am plâns și am învățat să câștig. De multe ori, am vrut să renunț, dar a doua zi mă întorceam în sala de scrimă mai motivată și puternică.

Ai făcut parte dintr-o familie numeroasă. Care a fost atitudinea ei în legătură cu scrima?

Am avut întotdeauna familia aproape de mine, de activitățile școlare și extrașcolare, în practicarea sportului. Părinții, fratele și cele două surori, toți mai mari decât mine, m-au susținut și m-au încurajat în toate momentele (și de fericire, și de renunțare).

Chiar și jumătatea ți-ai găsit-o în scrimă. A fost romantică întâlnirea voastră? Cum a fost nunta?

A fost un moment important în viața mea, în găsirea echilibrului care este esențial în obținerea performanței sportive și nu numai. Dacă mă întrebi pe mine, a fost cea mai frumoasă nuntă, am trăit un moment minunat, exact așa cum mi-am imaginat.

Apoi a venit Maria. Ai declarat că nu-ți dorești scrimă pentru fiica ta. De ce?

Maria a venit într-un moment foarte important, după o perioadă încărcată de evenimente sportive majore. Am considerat (nu știu dacă am procedat corect, dar așa am simțit) că toate rezultatele obținute vor fi o presiune asupra personalității ei în formare. Antrenorii ar fi cerut prea mult de la ea, iar Maria ar fi vrut să demonstreze că e capabilă să egaleze performanțele mele, dar cu un efort foarte mare.

Unde ți-ai așezat medaliile și cupele? Ai nostalgii când găsești costumul de scrimă sau floreta?

Medaliile și cupele stau pe rafturi special amenajate. Nu am nostalgii când le privesc, ele fac parte din trecutul meu, iar eu trăiesc în prezent și mă bucur de lucrurile actuale.

Apropo de floretă, ai avut o singură armă sau o schimbai în competiții? În ce legătură te aflai cu ea?

La începutul carierei, aveam doar două florete, niciodată cu același mâner. Când am ajuns la lotul național, la antrenament sau în competiții aveam 3-4. Întotdeauna am considerat că floreta este o prelungire a brațului meu stâng, dar cel care m-a făcut să înțeleg că arma face parte din tot ce reprezint eu a fost domnul profesor Tudosi Ștefan de la UNEFS. Îmi plăcea să am armele izolate, să fie în perfectă stare de funcționare, depozitate în locuri uscate. Toată lumea recunoaște că atmosfera de la scrimă a fost altfel. Era o combinație între antrenamente și ascuțirea spiritului, cu multă lectură, minți deschise să vadă și să cunoască altceva decât minunile shoppingului în deplasări.

A fost util?

A fost instructiv, educativ. În acest mod, am reușit să îmbinăm perfect sportul cu arta, cultura și literatura. Mama Ozanei Dumitrescu ne recomanda cărți, împreună cu antrenorii făceam un plan cu cele mai importante obiective de vizitat din orașele în care concuram, iar atmosfera era întreținută de efervescența tinereții, de gândurile pozitive și încurajările coechipierilor. A fost o perioadă foarte bună pentru scrima românească.

Ai fost întotdeauna o învingătoare. Ai și o lucrare de doctorat. Cum a fost competiția asta cu tine însăți?

Sincer, mi-a plăcut să câștig întotdeauna. Dar, ca în viață, am avut reușite, dar și înfrângeri. Fiecare a contribuit la desăvârșirea mea ca om. Nu a fost greu, dar nici ușor. Fiecare zi a reprezentat o provocare, o luptă cu mine, nu cu adversarul. Cineva spunea foarte frumos:
„Nu contează cine este în fața ta, contează pe cine ai alături”. Eu am fost o răsfățată a sorții, am avut oameni minunați alături de mine în toate momentele.

Ai pierdut multe?

Există un echilibru pentru fiecare. Am pierdut multe, dar am și primit. Întotdeauna încerc (asta nu înseamnă că îmi reușește tot timpul) să văd partea plină a paharului.

Ești o femeie a cărei frumusețe este recunoscută. Ți-a folosit asta?

Personal, nu mă consider o frumusețe. Părerea mea este că frumusețea vine din interior și primul lucru la care se uită cineva sunt ochii. Ei spun totul despre noi.

Dincolo de aspectul fizic, ai o bogăție și o frumusețe interioară susținute de credință și modestie. Ai moștenit toate astea, te-ai educat?

Am crescut în acest spirit, am considerat că trebuie să fiu recunoscătoare bunului Dumnezeu pentru tot ce am primit și încă primesc, că omului echilibrat îi este hărăzită modestia. În multe lucruri, am fost autodidactă.

Cum arată o zi din viața ta din punct de vedere nutritiv? Ții post?

Mănânc echilibrat, câte puțin din fiecare, nu fac excese. Ador dulciurile, slănina, sarmalele. Încerc să țin cele patru posturi de peste an, iar atunci când nu îmi reușește, țin doar miercurea și vinerea.

Ești mamă și soție. Gătești zilnic? Cum arată o masă în familie la tine acasă de sărbători?

De obicei, gătesc la două zile, dar sunt perioade când pregătesc ceva în fiecare zi. Familia noastră adoră sărbătorile și de aceea ne pregătim cum se cuvine pentru ele. Păstrăm tradițiile, împodobim casa cu diferite ornamente, pregătim mâncăruri specifice fiecărei sărbători, cântăm, ne rugăm, primim musafiri.

Mai faci sport? Grădinărești?

Fac sport pentru că el face parte din viața mea, din activitatea zilnică. Îmi plac florile, arbuștii, pomii, ador grădinăritul. Mă relaxează, mă deconectează.

Mergi la mall cu fiica ta?

Încerc să petrec cât mai mult timp cu ea, chiar dacă asta înseamnă să merg la mall. Încercăm să îmbinăm utilul cu plăcutul: vedem un film și facem shopping, ca fetele.

Ce pasiuni are Maria? Provine dintr-o familie de campioni. Își dorește performanță într-un anumit domeniu?

Maria adoră schiul, patinajul, îi plac călătoriile, are talent la limbi străine, îi plac actoria și cantoul. Este prea mică pentru a hotărî în ce domeniu va face performanță. Deocamdată, îmi place să cred că Maria crește frumos, își însușește un program și regulile care trebuie respectate, visează să ajungă medic, are multe proiecte pe care le vrea finalizate.

Ai avut modele în cariera sportivă?

Întotdeauna am avut modele, începând cu primele antrenoare, Rodica Popescu și Maria Vicol, și continuând cu Reka Szabo și Elisabeta Tufan. Am avut ca modele oameni care m-au inspirat, m-au ajutat să cresc, să mă dezvolt și să-mi definesc personalitatea.

Cariera ta militară s-a împletit cu sportul. Te-am văzut în uniformă. Ce semnifică ea pentru tine?

Am fost legitimată la Clubul Sportiv al Armatei Steaua în urma performanțelor obținute și a cursurilor de perfecționare ale armatei. Întotdeauna mi-a plăcut ținuta militară, a fost o mare onoare pentru mine.

Fleacuri

Mergi des la spa, apelezi la programe de întreținere facială și corporală?

Merg destul de rar, cred că o dată pe lună.

Care este premisa succesului într-o căsnicie?

Iubirea, respectul, empatia, înțelegerea, armonia.

Ce visuri din adolescență nu ai reușit să-ți împlinești?

Visam să am trei copii.

Dacă ar fi să dai o valoare simbolică unui fruct, care ar fi cel al succesului?

Fructul-pasiunii. Fără pasiune, nu obții nimic.

Ești un om împlinit?  Cum arată fericirea în casa Cârlescu?

Mă consider împlinită din toate punctele de vedere. Faptul că suntem sănătoși, avem un copil, un acoperiș, ducem un trai decent, încercăm să-i ajutăm pe alții, asta este fericirea pentru familia Cârlescu Badea. Fericirea și bucuria vin din lucruri mărunte, lucruri simple, care nu costă foarte mult.

Citește și:

Vladimir Draghia: Sportul m-a invatat ce inseamna munca

Personalitatea se citeste în sportul practicat

Ce mananci cand faci sport

Articol preluat din ediția de octombrie 2015 a revistei Femeia.

Autor: Ivana Iancu

Foto: arhiva personală


Lasă un răspuns

Sus